Neincetat

Am inceput de citeva zile o campanie delicata de renuntare a luatului in brate, pentru ca ma ucide sciaticul cu tot cu soldul sau sting. Fireste ca ma doare gura de cite ori spun pe zi ca ma doare spatele, fara alt rezultat decit acela ca seara, cind mergem la culcare, ilinca imi aminteste din cind in cind ca "Pe mami o doale 'patele taie-taie".
Am trecut prin diverse faze, de la repetarea obsesiva si fixista a lui "Nu, Ilinca !!!", la renuntarea duioasa si la insfacarea copilului pe sus, insotita de mormaiul printre dinti la adresa spatelui meu si incapatinarii "unora".
Ieri eram deja intr-o pasa proasta pentru ca trebuie sa discutam de cinshpe mii de ori inainte de a face ORICE trebuie facut (descaltat si spalat pe miini cind am venit de afara, in acest caz). Vine la mine cu minutele sus:
"V'ei (vreau) a mami b'atze, b'atze, b'atze, neincetat".

Ia ghiciti voi daca m-a mai durut sau nu spatele in momentul ala...

Cicim

Asta inseamna "Citim!". Semnul exclamarii nu este intimplator pus la finalul cuvintului. Aud acest "cicim!" de circa 70 de ori pe zi, in fiecare zi.
Azi, o vad ca isi ia o carte din raft si se aseaza pe jos, o deschide plina de rabdare la prima pagina:
"A fozt odata ca niciodata o vetitza voaaaaaaaate 'moasza"
Astept.
Da pagina:
"Oa'ie aici ce mai 'chiie...?" (scrie)

Cabina de proba is useless

Eu, cu o camasa-rochie de jeans, foarte hippie, in mina, in Takko. I-o arat plina de incintare Motanului, cu un zimbet usor incurcat legat de eticheta cu pretul cam mare lasata la vedere. Ilinca, tinind tacticoasa "minjia cu peshtisho'i" la subrat:
" Ti-i ma'ie !"

Definitia empatiei

http://www.dailymotion.com/video/x99ng8_definition-du-mot-empathie_animals

Multumesc.

Copii precoci

Niciodata - da NICIODATA - nu m-au distrat copiii care injura spre maximul amuzament al parintilor. Aia care atunci cind parintii au musafiri, sint chemati sa recite injuraturi in loc de "Zdreanta".

Asa ca ne-am straduit - pe bune ca am facut eforturi - sa scapam si noi de prostul obicei de a injura in momente dificile :D. Bine, Pisilinca a mai auzit cite ceva, a mai spus cite ceva dar am ignorat-o si vad ca pe alea "groase rau" nu le-a mai repetat. Are insa in repertoriu "mama lui de....scaun/jucarie/uatevar".

Ieri, in parc, s-a catarat pe o bara de-aia de ne spinzuram si noi cu capul in jos (sau nu) cind eram mici, a alunecat si cam era sa cada daca nu o prindeam eu. S-a speriat, asa ca atunci cind s-a vazut pe picioarele ei, pe sol, a bodoganit cu respiratia intretaiata: "Baga-mi-as picioarele sa-mi bag...!".

Na. Acu tine-te sa nu rizi....

Tatarasi reloaded

Ieri am fost cu Ilinca la plimbare in cartierul in care am crescut eu. Si era frumos afara, si copacii infrunzesc, asa ca am vrut sa vad teiul din fata geamului camerei mele, cel care, dupa cum mai povesteam eu pe aici, aduce deodata primavara.
Da, teiul mai exista. Scara la care am locuit eu era plina de reviste de-alea promotionale la diverse supermarketuri care ofera reduceri tot mai fabuloase cu ocazia "Sfintelor Sarbatori de Paste". Am preferat sa cred ca arata asa pentru ca inca mai locuieste acolo cineva care are un ciine preferat pe care nu vrea sa il lase sa doarma direct pe mozaic.
Gradinile arata aproape asa cum mi le aminteam; inca mai exista gradina cu lacramioare (care nu, nu au inflorit inca), gradina cu floricele-mici-si-galbene (care nu stiu cum se cheama), gradina cu lalele. Au disparut florile mov, alea care cresteau la umbra si se intindeau acaparatoare pe pamint, atit cit le fereau copacii de soare. Alea plantate de mama.
Straduta e parca si mai ingusta, iar masini sint cu siguranta mai multe. Inca au mai rezistat in picioare citeva dintre casele vechi, darapanate, unele din chirpici, altele din caramida netencuita sau de pe care s-a dus tencuiala, caci si caramizile sint roase de timp si de ploi. Au curti mititele, dar recunosc ca am privit cu jind catre ele. Dar fie mai este contruit cite un foisor care arata mai bine decit casa, fie au parcata in curte cite o dacie in stare evidenta de functionare, asadar nu sint ale unor batrini uitati de vreme si de copii. Aproape ca m-as opri sa bat din poarta in poarta sa intreb daca nu vor sa vinda, dar de ce ar vrea? Batrinii nu dau viata la casa pe cutiile de chibrituri de la bloc, chiar daca vintul bate prin pereti iar apa de ploaie se aduna in castroane de tabla in mijlocul casei. Dar parca mi-e si mila sa ma gindesc ca peste citiva ani, in locul caselor mici si darapanate, se vor mai inalta citeva vile cu cite doua etaje, viu colorate si cu ferestre mici.

Geamul nostru de la bucatarie nu a fost schimbat, a ramas acelasi, din lemn, de pe care s-a coscovit vopseaua alba. Probabil ca a trebuit chituit intre timp - dar oare s-a ocupat cineva de el? Mama imi spune ca apartamentul a fost cumparat de un medic si de amanta lui, vroiau sa locuiasca impreuna pina la pronuntarea divortului lui, apoi sa isi faca o casa undeva linga Iasi. Oare au reusit? Oare mai stau tot ei acolo? Sau poate sta numai fosta amanta?

Geamul de la camera mea inca are lipite foliile protectoare pe care scrie mare Gealan. Probabil ca oamenii astia nu se uita niciodata de jos catre ferestrele lor, altfel nu inteleg cum suporta etichetele alea albastre. Si daca nu se uita niciodata, indeamna ca nu iubesc casa aia. Sau ca nimeni nu le face niciodata "Pa" de la geam, ceea ce este foarte trist.

Au aparut in cartier pisici. Cit stateam eu acolo, erau mai mult ciini. Acum se plimba relaxati niste motani absolut uriasi, cu blana lunga. Nu am vazut in viata mea motani atit de mari; pe linga ei, Motanoiu' nostru pare un pitic. Pina si Ilinca, ce nu poseda deocamdata "simtul masurii" - sau al masurilor - a fost impresionata, asa ca mi-a povestit despre "piszica ma'ie-ma'ie-ma'ie".

Sint copii, multi, pe aleile din fata scarilor de bloc sint desene facute cu creta colorata. I-am luat si eu Ilincai creta, dar nu prea avem unde sa iesim sa desenam, ca la noi pe alei nu e asfalt, iar pe trotuare se circula. Ca si la noi sint copii, cei mai multi marisori, care se plimba cu rolele si cu bicicletele si cu "placa".

Tatarasiul asta de ieri parca e mai linistit. Fosta mea scoala generala a construit o sala de sport separata, arata tare bine de afara. Se vede ca fosta mea profa de sport a fost directoare o perioada. Mi-e dor. Nostalgia a ramas, nu stiu cum sa trec peste. Mi se pare mereu un loc mult mai frumos unde sa cresti copii.

Plastic is fantastic

Ilinca gaseste un "burete" de-ala de plastic folosit la frecat aragazul fara sa il zgirii. Dintr-un motiv care imi scapa, era pe birou la tati.
Il ia, se uita la el si intreaba:
- Ce-i ala?
- Un burete de plastic.
Incepe sa- invirta pe toate partile, cu minutele alea mici. Incepe sa mormaie:
- Unde-i p'aticu'? Unde ete p'aticu'....
Nu ii raspundem nici unul dintre noi. Continua sa moshmondeasca acolo, in legea ei.
- 'Lica a bagat degetu' in p'atic, zice cu un zimbet cit toata fatza. Isi bagase un degetel in una din gaurelele alea mici. Liniste din partea noastra. Pune "obectu' " inapoi pe birou:
- P'aticu' nu ete pentu cuopii....

Povesti

Ilinca alearga din bucatarie in birouas. Si inapoi. Si din bucatarie in birouas. Si inapoi. Si din bucatarie... : "Uaaaa...ce viteza am...!"

Ilinca vine in sufragerie, imi ia salam cu sunca de pe farfurie, se duce in dormitor si ii da motanului sa pape. "Tatina" = tartina = mezelul cade pe jos. Ilinca: "Mama lui de tatina...!"

"Ma doale ulechea." "Care ureche, mama??" "Ata", spune aratind spre cea la care nu a avut probleme. O intorc pe toate partile, o apas pe linga urechi, ma uit in git. Dupa ce ma vede suficient de panicata, ride la mine: "Te-a pacalit...!!".

"Bi' ziua vecina, ca muult peshte mai ai....da si mie putzin peshte sa fac pofta ca mi-e taaaaaaa'e foaaameeee". "Cine a spus asa, mami?" "Uszul paca'it de vulpe!".

'lica

- Adu sa schimbam pemparsu'
- 'lica vea cu piszica...
- Nu mai sint pemparshi cu pisica, adu un pampers sa te schimb.
- 'lica vea cu piszica..!
- Tati, s-au terminat pemparshii cu pisica !!
- 'lica nu schimba pepazuzu !!!
[.....]
- Tati deseneaza duana povezo' (doamna profesor)
- Tati iti deseneaza ce vrei tu dupa ce te schimba !
Ilinca se duce la raftil cu pemparshi, il insfaca pe cel de deasupra, se uita la el cu un ochi critic, vine alergind cu el in mina catre tati:
- Ete vooaatee bun shi asta...

Interzis sub 18 ani

Sa-mi bag picioarele daca nu m-am saturat de toate animalele bipede care au permis de conducere si masina.
Conducatorii auto se impart in doua categorii. Boi si vaci. Si eu :D.
Boii sint bagaciosi. Nu suporta sa fie a doua masina la semafor, asa ca se proptesc in fata primului oprit, calare pe trecerea de pietoni si cu mult dincolo de zona in care ar putea sa vada culoarea semaforului. Asa ca intreaga coloana sta si il asteapta pe pulica cel grabit sa-si miste hoitul.
Mai sint boii (in general, dar si vaci destule) care stau la semafor si te lasa sa stai si tu ca prostul in curu' lor, pentru ca dupa ce s-a facut verde sa isi aminteasca sa semnalizeze ca de fapt vor sa faca stinga.
Vacile....o, Doamne, vacile !! Aceste nobile creaturi, calme si placide, cu ochi mari si blinzi. Ce jignire le aduc....
Vitele de asfalt sint de muuulte feluri. Unele si-au insusit ceea ce cred ele ca ar fi norme de conducere preventiva. Pe o strada perfect goala, fara gropi, fara masini parcate, fara pietoni pina in zare, se deplaseaza cu 25km/h si mai si frineaza cind din greseala se apropie de 30. Desigur, pe o strada atat de pustie esti liber sa le depasesti, doar ca aceste doamne se joaca stinga dreapta cu volanul, asa ca nu e chip sa treci de ele, ca risti sa ajungi in sant.
Mai exista in trafic si ceea ce eu numesc chizde, de la "chizda ma-tii de vaca incaltata". De cele mai multe ori sint blonde, au masini tip limuzina sau SUV-uri si nu stiu sa foloseasca oglinzile laterale; pe cea retrovizoare o mai folosesc ca sa-si admire boticul cu buze tuguiate.
Azi am avut o intilnire de gradul 3 cu o animala idioata. Am luat un rezultat (niste analize), am intrat in parcarea cu plata, m-am invirtit de 2 ori pina s-a eliberat un loc, am parcat, am lipsit aproximativ 5 minute. Cind ma intorc - masina blocata de un hatchback Ford. Si masina mea, si aia de alaturi. Pt 5 minute cit am avut eu treaba, am asteptat 25. Am claxonat, am injurat, m-am uitat dupa numere de telefon, am sunat in stinga si in dreapta sa aflu la ce Politie trebuie sa sun sa fac plingere. In final, apare o balena imputita, aranjata, coafata si plina de aur, cerindu-si "mii de scuze" ca "pe mine m-ati asteptat, nu?". Nu, vita, pe ma-ta, minca-o-ar dracii ! explicatia pe care am primit-o a fost plina de logica. A intrat in librarie sa cumpere un manual, si "m-au tinut un sfert de ora !!". Cam aici am explodat (din nou, ca mai explodasem o data cind i-am intins niste chei pe masina): Cum, madam, te-o legat in librarie, tz-o blocat usa, ce tz-o facut mui(c)a??? Ca un sfert de ora o fost taman juma de ora, si cind stii ca ai lasat masina ca pula, mai arunci un ochi pe geam, te scuzi si vii sa o muti, faci cumva, nu stai ca animala imputita la povesti cu vinzatoarele din librarie. Adica BUNUL SIMT trebuia intii sa iti interzica sa opresti asa,imbecila patentata ce esti, si acelasi BUN SIMT trebuia sa te faca sa verifici daca nu cumva sta vreun fraier sa te astepte sa-ti misti curu umflat.

Am zis ca o sa-mi pun bull-bar. Da, pe masina cu 2 portiere. Si cirlig in spate. Na !

Grey's Anatomy

Daca imi spunea cineva nu mai departe de ieri la prinz, sau ieri seara, ca o sa ma uit la Grey's Anatomy cu acest gen de interes critic, si ca imi voi mai face si "notite" (virtuale) pentru o postare pe blog, cred ca il si injuram. Asa impresie las eu, ba?!!?

Is one woman never enough?
Se pare ca nu. Stiu ca eu eram "cocos" acum ceva vreme si pledam de zor pentru relatii libere, pentru sex is just sex si it doesn't mean anything si omul e o fiinta poligama si tot asa.
Nope, one woman is never enough, insa daca uneori asta nici macar nu conteaza, alteori este atat de trist si de dureros si de deprimant si de "imi vine sa ma duc in padure" incit mai-mai ca-mi retrag vorbele.

Good/bad/low flirting.
Definitia corecta este: good flirting e ala in care sintem sincer interesati de TOATA fiinta aia din fata noastra si in care nu sintem angajati in nici o relatie.
Bad flirting e ala in care facem discutii de dragul discutiilor.
Low flirting e ala in care partenerul de flirting s-ar putea sa puna botu' si sa ia de buna ce ii indrugam acolo. Si ala in care ultimul partener de flirting inca mai crede ca este implicat intr-o relatie stabila si serioasa cu noi.

I don't want to sleep around.
No, cred ca toti vrem sa sleep around din cind in cind. Da' acuma depinde si daca o facem, si daca nu cumva cautam cu luminarea sa o facem.

I want to believe.
N-avem decit, da' este oare cea mai productiva atitudine?

Naruire

A trecut muuult de cind n-am mai scris, nici nu mai stiu daca mi-a fost sau nu dor de coltisorul asta. Mi-am facut tot felul de insemnari, "cuvinte cheie" care sa imi aminteasca de lucrurile pe care as fi vrut sa le scriu, le-am pierdut (involuntar sau nu), le-am uitat.
M-am "indragostit" in stilul meu caracteristic, de noi personaje, fantasme si fantezii.
Mi s-au dat peste cap toate calculele de viitor pe plan profesional, cu noua lege a invatamantului si cu ultimele schimbari in domeniul cercetarii.
Am mai slabit nitel.
M-am mai "dilit" un pic, cu otitele Ilincai, cu "paza buna...".
Dar am implinit 2 ani.
Am aflat ca ea este cel mai important lucru din lumea asta pentru mine. Ca oricit de dureros ar fi, pentru ea pot sa sacrific orice, numai sa stiu ca ii este ei bine, ca e fericita si multumita. Banuiesc ca oricum cind va fi mare imi va "scoate pe nas" diverse, intemeiat (din punctul ei de vedere) sau mai putin (din al meu). Dar eu vreau sa ii fiu alaturi cit mai mult (in ani) si cit mai aproape (in sustinere, incurajare, mingiiere, intelegere) si vreau sa fac totul pentru asta.

O fi astenie de primavara, o fi PMS, o fi lipsa de perspective, or fi altele marunte adunate, o fi oboseala psihica de care estimasem ca ma voi elibera mai curind, sint cronic trista.

Un sut in cur e un pas inainte, dar ce te faci cu "intersectiile", cu adastatul la o rascruce, neputind hotari incotro sa apuci? Conteaza drumul, conteaza destinatia? Conteaza calatoria in sine? Conteaza tovarasii de drum?