Puiut de depresie

Iaca am "copil mare" si intarcat.
Am plecat de acasa, am lasat-o cu maica-mea, dupa diverse aventuri am luat pastilele magice, s-a oprit laptele.
O consider cea mai mare greseala pe care am facut-o de cind sint mama, si daca as putea da timpul inapoi, nu as repeta-o pentru nimic in lume.

Copila se chinuie cumplit cu maselele si cu adormitul, ea care adormea in 5 minute cu sinul in gura, si ale carei cautari de tzitzi din ultima vreme le-am privit ca imbecila ca pe alint si rasfat, nu ca metoda de alinare a durerilor de la masele. Lasa ca acu ne alinam cu geluri si panadoale...

A fost foarte trista. Cind o dezbrac imi arata tzitzile ei, le studiaza si le spune pe nume, cu aceeasi duiosie cu care le "striga" acum doar citeva zile pe ale mele. Mi se fringe inima in mii de bucatele, si nici macar nu am cui sa spun, caci nimeni nu poate intelege. Mie nu indrazneste sa imi ceara, o singura data m-a vazut cu o bluza cu un pic de decolteu si a vrut sa bage mina in sin. Noaptea se ogoaie cel mai greu, ca nici nu e dezmeticita bine, si inca ar mai cauta liniste, pace si dulce. Dar...nu mai este.

Si culmea e ca atunci cind adoarme, cam chinuit (macar acum nu mai tresare continuu, ca sa ma strige...) EU ma simt goala si pustie, si imi lipseste cumplit alintul ala dintre noi.

Se pare ca postarea asta e mai degraba despre mine decit despre ea, desi probabil ca ar fi fost mai interesante detaliile despre cum s-a adaptat ea la noua situatie. Insa eu o sa strig in gura mare, oricui o sa vrea sa asculte:
- intarcare treptata, nicidecum brusca, asa cum am facut eu;
- lasati copilul sa suga cit vrea. Gradi nu e un impediment, poate ramine cu suptul de dimineata, seara si noaptea. Nici presiunile celor din jur, care tot se mira cum de INCA alaptezi, care ii spun copilului ca "e rusine", sau alte timpenii.

Sint cel mai mare sustinator al alaptarii, exclusive pina la 6 luni, continuata pina la macar 2 ani. Pacat ca am invatat-o the hard way. Sint intr-un punct in care nu vreau alt copil pentru ca pe el l-as alapta pina s-ar intarca singur, si asta m-ar face sa ma simt vinovata fata de Pisilinca, careia i-am furat aceasta placere, din considerente egoiste si idioate. Si nu, nu am bani sau timp de terapie.