12.07.2011
11.07.2011
Jurnal de week-end: 8-10.07.2011
Pentru ca macar pe la jumatatea lui iulie am ajuns si noi, in sfirsit !!!! sa suferim de cald (eu inca nu sufar, abia astept sa sufar, sint satula de "racoare" si ploaie ca de nu-stiu-ce...) si pentru ca au fost zilele municipiului Gura Humorului, in weekend-ul ce "tomnai" s-a terminat am montat cortul nostru ala mare si frumos si aproape nou-nout undeva pe malul Moldovei, la intrarea in parcul Arinis.
"Aventura" a debutat din Iasi, cind ne-am trezit ca eu si copila cu greu mai incapem in masina. Asta pentru ca am luat 2 saci de haine pentru ea, unul pentru mine (bine, ala pentru mine a prins tare bine...)...din care am purtat cite 2 tricouri fiecare, 2 perechi de pantaloni ea si 3 eu. Tati si-a uitat tzoalele acasa.
Apoi am facut o pauza la Decathlon, cica sa imi iau eu pantaloni de trekking. Aici ne-am enervat toti 3; copila pentru ca nu am lasat-o sa sara pe trambulina, in plin soare, la ora 12, cit vroia ea; eu pentru ca am refuzat sa dau sume incepind de la 120 de lei pe o pereche de nadragi (bine, poate as fi dat, dar la 120 erau niste unii care nu mi-au placut, iar cei care imi placeau cu adevarat bateau bine spre 200) si apoi pentru ca eu, care port 35-36-37 la incaltari, nu am putut sa imi iau o pereche de incaltari de trekking de 60 de lei, marimea 38 !!! pentru ca imi ajungea degetul in virf, iar Motanul...s-a enervat de nervii nostri.
Ma rog, am plecat. Din Iasi in Letcani, unde ne-am oprit sa ii incalzim plodului borsh din borcan sa haleasca, se facuse tirziu deja.
Distractia maxima a Pisilincai a fost Kaka Maka. Pentru cine nu stie ce e aia Kakamaka, se gaseste cu o cautare simpla pe youtube. Bine, noi nu am avut la noi piesa sau youtube-ul, insa ea a gasit o cutiuta goala cu solutie de facut baloane, pe care si-o "varsa" in palma (isi turna kakamaka adica) dupa care dansa, cu minutele lipite, asa cum danseaza Shakira in Waka Waka. Chestie pe care am facut-o toti 3 la Spataresti, la restaurant, cit am baut cafea/suc. Amuzant era ca mai erau opriti acolo citiva neni (dupa care Pisilinca fireste ca a privit gaaaalesh, cum stie ea) care evident erau prea tineri ca sa stie cum e sa ai copii, care ne priveau cu mult...interes :))).
La Arinis, dupa ce ne-am ales locul de cort, a urmat alta repriza de nervi. Anul trecut, cind a fost ultima oara strins cortul asta (al carui proces de montare eu nu l-am vazut niciodata de altfel), cred ca a ramas un fermoar deschis, si a fost apoi inchis aiurea, caci cortul exterior nu vroia sa se descilceasca sub nici o forma. Da' deloc !!! L-am invirtit pe toate partile, intr-o caldura timpitoare, cu un copil care brusc isi descoperise fobia fata de toate insectele pamintului, oricit de microscopice ar fi fost ele, asa ca din minut in minut tragea cite un urlet si vroia in brate.
Cind in cele din urma eram amindoi cu nervii pe moatze, ne-a venit ideea de a desface toate fermoarele, asa ca dilema si problema s-a rezolvat.
Ma rog, am ridicat cortul exterior, l-am mutat mai in fata, mai in spate de 100 de ori ca sa stea bine pe folie, am prins si cortul interior, nici vorba sa mai stam la umflat saltele si alte alea, eram transpirati, obositi, flaminzi, curiosi sa vedem ce se petrece la Zilele Humorului, asa ca ne-am bagat picioarele si am lasat totul vraiste.
La Zilele Humorului se intimpla frumos:). Trecind peste faptul ca Gura Humorului are un strand absolut superb, cu piscina de 2 metri, piscina de 1 metru, bazin olimpic acoperit (iar in Iasi nu ai unde inota, pentru ca strandul a fost mutat intr-o zona infecta, plina de tintari de la Bahluiul care curge - sau mai degraba balteste ! - chiar alaturi, iar principalii clienti sunt puradeii pe care doar asa ce-i mai uda apa), parcul Arinis e frumos, umbros; nu stiu ce trupe au concertat, pentru ca noi am asistat numai la concursul Humorenii (n)-au talent?! care a fost delicios si i-a placut si Ilincai la nebunie.
Pisilincul a halit cit maninca intr-o saptamina si a cerut de mincare non-stop aproape, nu prea a dormit de prinz, s-a culcat seara la 23 si la 24 (la 24 a adormit in carut, in drumul de 200m pina la cort), a desenat cu creta, a dansat muzica populara, a cerut gratar cu cartofi prajiti la botul calului si ....a vomat pe mine intr-o invirtitoare, pe la ora 22.30, simbata seara. A vazut meciul lui Bute si a rezistat eroic in tot timpul asta, iar duminica i-a trecut si frica de insecte, si zburda desculta prin iarba de ziceai ca nici nu a purtat incaltari vreodata.
S-a distrat copios in Mocanitza de la Moldovitza, unde a facut cu mina si a spus PA!!! la absolut orice ii iesea in cale, om sau femeie :D, insufletit sau ba; a facut ochi dulci unui jockeu la Radauti (unde caii insa au plictisit-o, ca nu faceau niic :))))), ce mai, avem fetita mare. Si fricoasa, ca dupa experienta cu invirtitoarea, nu i-a mai trebuit telescaun, chestie care pe noi astia mari ne-a cam ofticat....
Am ajuns acasa vraiste de obositi si de murdari, iar aseara la ora 21.30 noi astia mari zaceam in pat, in timp ce ea facea tumbe si lalaia "leleleeee - shi - tataaaaaa - leeeee" (asta e compozitie proprie, nu stiu de unde a scos-o) pe toate tonalitatile posibile, spunea poezii si bucati de poezii (tre' sa descopar de unde si pina unde e faza cu "puma, puma, lasa gluma, c-o sa ai dureri de dinti !" si urla la noi ca ea vrea sa mergem la "spectacuuuuuuul !!!!" ca sa danseze.
Pentru weekend-ul viitor avem programat Gheorghieni, intrunire moto. Poate vin acasa cu un motociclist :))))) racolat de junioara.
"Aventura" a debutat din Iasi, cind ne-am trezit ca eu si copila cu greu mai incapem in masina. Asta pentru ca am luat 2 saci de haine pentru ea, unul pentru mine (bine, ala pentru mine a prins tare bine...)...din care am purtat cite 2 tricouri fiecare, 2 perechi de pantaloni ea si 3 eu. Tati si-a uitat tzoalele acasa.
Apoi am facut o pauza la Decathlon, cica sa imi iau eu pantaloni de trekking. Aici ne-am enervat toti 3; copila pentru ca nu am lasat-o sa sara pe trambulina, in plin soare, la ora 12, cit vroia ea; eu pentru ca am refuzat sa dau sume incepind de la 120 de lei pe o pereche de nadragi (bine, poate as fi dat, dar la 120 erau niste unii care nu mi-au placut, iar cei care imi placeau cu adevarat bateau bine spre 200) si apoi pentru ca eu, care port 35-36-37 la incaltari, nu am putut sa imi iau o pereche de incaltari de trekking de 60 de lei, marimea 38 !!! pentru ca imi ajungea degetul in virf, iar Motanul...s-a enervat de nervii nostri.
Ma rog, am plecat. Din Iasi in Letcani, unde ne-am oprit sa ii incalzim plodului borsh din borcan sa haleasca, se facuse tirziu deja.
Distractia maxima a Pisilincai a fost Kaka Maka. Pentru cine nu stie ce e aia Kakamaka, se gaseste cu o cautare simpla pe youtube. Bine, noi nu am avut la noi piesa sau youtube-ul, insa ea a gasit o cutiuta goala cu solutie de facut baloane, pe care si-o "varsa" in palma (isi turna kakamaka adica) dupa care dansa, cu minutele lipite, asa cum danseaza Shakira in Waka Waka. Chestie pe care am facut-o toti 3 la Spataresti, la restaurant, cit am baut cafea/suc. Amuzant era ca mai erau opriti acolo citiva neni (dupa care Pisilinca fireste ca a privit gaaaalesh, cum stie ea) care evident erau prea tineri ca sa stie cum e sa ai copii, care ne priveau cu mult...interes :))).
La Arinis, dupa ce ne-am ales locul de cort, a urmat alta repriza de nervi. Anul trecut, cind a fost ultima oara strins cortul asta (al carui proces de montare eu nu l-am vazut niciodata de altfel), cred ca a ramas un fermoar deschis, si a fost apoi inchis aiurea, caci cortul exterior nu vroia sa se descilceasca sub nici o forma. Da' deloc !!! L-am invirtit pe toate partile, intr-o caldura timpitoare, cu un copil care brusc isi descoperise fobia fata de toate insectele pamintului, oricit de microscopice ar fi fost ele, asa ca din minut in minut tragea cite un urlet si vroia in brate.
Cind in cele din urma eram amindoi cu nervii pe moatze, ne-a venit ideea de a desface toate fermoarele, asa ca dilema si problema s-a rezolvat.
Ma rog, am ridicat cortul exterior, l-am mutat mai in fata, mai in spate de 100 de ori ca sa stea bine pe folie, am prins si cortul interior, nici vorba sa mai stam la umflat saltele si alte alea, eram transpirati, obositi, flaminzi, curiosi sa vedem ce se petrece la Zilele Humorului, asa ca ne-am bagat picioarele si am lasat totul vraiste.
La Zilele Humorului se intimpla frumos:). Trecind peste faptul ca Gura Humorului are un strand absolut superb, cu piscina de 2 metri, piscina de 1 metru, bazin olimpic acoperit (iar in Iasi nu ai unde inota, pentru ca strandul a fost mutat intr-o zona infecta, plina de tintari de la Bahluiul care curge - sau mai degraba balteste ! - chiar alaturi, iar principalii clienti sunt puradeii pe care doar asa ce-i mai uda apa), parcul Arinis e frumos, umbros; nu stiu ce trupe au concertat, pentru ca noi am asistat numai la concursul Humorenii (n)-au talent?! care a fost delicios si i-a placut si Ilincai la nebunie.
Pisilincul a halit cit maninca intr-o saptamina si a cerut de mincare non-stop aproape, nu prea a dormit de prinz, s-a culcat seara la 23 si la 24 (la 24 a adormit in carut, in drumul de 200m pina la cort), a desenat cu creta, a dansat muzica populara, a cerut gratar cu cartofi prajiti la botul calului si ....a vomat pe mine intr-o invirtitoare, pe la ora 22.30, simbata seara. A vazut meciul lui Bute si a rezistat eroic in tot timpul asta, iar duminica i-a trecut si frica de insecte, si zburda desculta prin iarba de ziceai ca nici nu a purtat incaltari vreodata.
S-a distrat copios in Mocanitza de la Moldovitza, unde a facut cu mina si a spus PA!!! la absolut orice ii iesea in cale, om sau femeie :D, insufletit sau ba; a facut ochi dulci unui jockeu la Radauti (unde caii insa au plictisit-o, ca nu faceau niic :))))), ce mai, avem fetita mare. Si fricoasa, ca dupa experienta cu invirtitoarea, nu i-a mai trebuit telescaun, chestie care pe noi astia mari ne-a cam ofticat....
Am ajuns acasa vraiste de obositi si de murdari, iar aseara la ora 21.30 noi astia mari zaceam in pat, in timp ce ea facea tumbe si lalaia "leleleeee - shi - tataaaaaa - leeeee" (asta e compozitie proprie, nu stiu de unde a scos-o) pe toate tonalitatile posibile, spunea poezii si bucati de poezii (tre' sa descopar de unde si pina unde e faza cu "puma, puma, lasa gluma, c-o sa ai dureri de dinti !" si urla la noi ca ea vrea sa mergem la "spectacuuuuuuul !!!!" ca sa danseze.
Pentru weekend-ul viitor avem programat Gheorghieni, intrunire moto. Poate vin acasa cu un motociclist :))))) racolat de junioara.
04.07.2011
02.07.2011
Empatie
Am deparazitat extern Motanu'; pentru cine nu stie, exista pipete cu "insecticid" care se aplica pe piele in zona cefei; au un miros nasol, iar pentru mitze probabil ca e si mai nasol.
In plus, Motanu' are dintotdeauna o sensibilitate la chimicalele astea; saliveaza si alearga prin casa disperat vreo juma' de ora dupa administrare, dupa care vreo juma de zi e atiiiit de bosumflat incit zici ca cine stie ce crima ai comis.
Ieri seara depasisem faza isterica :) si eram in faza bosumflata; Ilincul se duce la Motan, il ia de dupa git si ii spune:
- Motaaane,Motaaane...puiut, puiut... ata ete teaba...!
Pe cuvintul meu.
Nu stiu de pe ce Planeta vine copila asta....
In plus, Motanu' are dintotdeauna o sensibilitate la chimicalele astea; saliveaza si alearga prin casa disperat vreo juma' de ora dupa administrare, dupa care vreo juma de zi e atiiiit de bosumflat incit zici ca cine stie ce crima ai comis.
Ieri seara depasisem faza isterica :) si eram in faza bosumflata; Ilincul se duce la Motan, il ia de dupa git si ii spune:
- Motaaane,Motaaane...puiut, puiut... ata ete teaba...!
Pe cuvintul meu.
Nu stiu de pe ce Planeta vine copila asta....
01.07.2011
Intelepciuni:)
1. Carrefour, casuta de plastic pentru gradina.
- Ilinca, ce faci acolo?
- 'Tau hopa pe (s)caunel!
- Ilincule, hai sa mergem ca se face tirziu
- Nu; eu sunt multumita aici!
2. Masina ambalata puternic in parcare. Ilincu':
- Nenea streseaza masina aia.....
3. - Ilinca, nu e frumos sa bagi degetu-n nas...
- ....
- Ilinca, tu n-auzi? Vrei sa faci buba la nasuc?
- Nu....
- Ilinca, scoate degetul din nas ca e urit!
- Eu chied ca e fvumooos.....
4. - Apai Motanu' ata ma enerveeaaaza....
- Ilinca, ce faci acolo?
- 'Tau hopa pe (s)caunel!
- Ilincule, hai sa mergem ca se face tirziu
- Nu; eu sunt multumita aici!
2. Masina ambalata puternic in parcare. Ilincu':
- Nenea streseaza masina aia.....
3. - Ilinca, nu e frumos sa bagi degetu-n nas...
- ....
- Ilinca, tu n-auzi? Vrei sa faci buba la nasuc?
- Nu....
- Ilinca, scoate degetul din nas ca e urit!
- Eu chied ca e fvumooos.....
4. - Apai Motanu' ata ma enerveeaaaza....
29.06.2011
Explicatie frumoasa
Inca o data ii voi multumi forumului DC pentru cele citeva chestii de mare bun simt si cu mult suflet pe care le gasesc din vreme in vreme, postate de diversi useri.
Eu am cumparat cartea " De ce spun copiii NU" de Catherine Dolto - Este o carticica cu cateva explicatii de citit copilului in timp ce se uita la desenele frumos colorate.
Sunt cateva pagini si fiecare are cate o fraza cu explicatii ale lui NU.
Prezentarea cartii este si ea scurta precum cartea: "Un copil care intelege ce i se intampla creste armonios. Catherine Dolto abordeaza subiecte importante, care tin de viata biologica si cea afectiva. Nu-i este frica de cuvinte, dimpotriva, le imblanzeste, le da sens si le pune in metafore pentru a explica pe intelesul copiilor ce se intampla in sufletul lor si in jurul lor."
Iata ce explica ea unui copil (si nu numai):
" Cand suntem bebelusi si nu stim inca sa vorbim, ne dorim de cele mai multe ori sa fim pe placul partilor nostri.
Dar incet, incet incepem sa avem si noi parerile noastre si simtim nevoia sa facem numai cum vrem noi.
Cand invatam sa mergem, ne simtim foarte puternici si am vrea sa spunem si sa facem si mai multe lucruri decat pana acum. Dar nu reusim nici sa le spunem, nici sa le facem. Ce greu e!
Prima data cand spunem "nu" parintii sunt foarte mirati. Uneori se supara sau chiar se enerveaza, si asta ni se poate parea amuzant si ne face sa spunem iar si iar "nu".
Uneori spunem "nu" ca sa ne simtim si noi nmari, nu pentru a ne impotrivi celor din jur, dar oamenii mari nu prea inteleg acest lucru.
E nevoie de curaj ca sa spunem "nu"si asta ne face sa ne simtim puternici.
Uneori ne vine sa zicem "da, dar nu indraznim si atunci zicem "nu". Alterori, dimpotriva, am vrea sa zicem "nu"si. cand colo, zicem "da".
Cateodata suntem siguri ca avem dreptate sa spunem "nu", pentru ca nu e drept ce ni se cere.
Atunci cand cei mari ne trateaza ca pe papusi, ne vine sa le spunem "nu"si chiar avem dreptate.
Cand il decoperim pe "nu"avem impresia ca putem face si noi ce vrem, ca oamenii mari.
Abia dupa ce am spus suficienti de "nu", incepem si noi sa zicem "da". Si asa isi dau seama cei din familie ca am mai crescut putin".
Eu am cumparat cartea " De ce spun copiii NU" de Catherine Dolto - Este o carticica cu cateva explicatii de citit copilului in timp ce se uita la desenele frumos colorate.
Sunt cateva pagini si fiecare are cate o fraza cu explicatii ale lui NU.
Prezentarea cartii este si ea scurta precum cartea: "Un copil care intelege ce i se intampla creste armonios. Catherine Dolto abordeaza subiecte importante, care tin de viata biologica si cea afectiva. Nu-i este frica de cuvinte, dimpotriva, le imblanzeste, le da sens si le pune in metafore pentru a explica pe intelesul copiilor ce se intampla in sufletul lor si in jurul lor."
Iata ce explica ea unui copil (si nu numai):
" Cand suntem bebelusi si nu stim inca sa vorbim, ne dorim de cele mai multe ori sa fim pe placul partilor nostri.
Dar incet, incet incepem sa avem si noi parerile noastre si simtim nevoia sa facem numai cum vrem noi.
Cand invatam sa mergem, ne simtim foarte puternici si am vrea sa spunem si sa facem si mai multe lucruri decat pana acum. Dar nu reusim nici sa le spunem, nici sa le facem. Ce greu e!
Prima data cand spunem "nu" parintii sunt foarte mirati. Uneori se supara sau chiar se enerveaza, si asta ni se poate parea amuzant si ne face sa spunem iar si iar "nu".
Uneori spunem "nu" ca sa ne simtim si noi nmari, nu pentru a ne impotrivi celor din jur, dar oamenii mari nu prea inteleg acest lucru.
E nevoie de curaj ca sa spunem "nu"si asta ne face sa ne simtim puternici.
Uneori ne vine sa zicem "da, dar nu indraznim si atunci zicem "nu". Alterori, dimpotriva, am vrea sa zicem "nu"si. cand colo, zicem "da".
Cateodata suntem siguri ca avem dreptate sa spunem "nu", pentru ca nu e drept ce ni se cere.
Atunci cand cei mari ne trateaza ca pe papusi, ne vine sa le spunem "nu"si chiar avem dreptate.
Cand il decoperim pe "nu"avem impresia ca putem face si noi ce vrem, ca oamenii mari.
Abia dupa ce am spus suficienti de "nu", incepem si noi sa zicem "da". Si asa isi dau seama cei din familie ca am mai crescut putin".
21.06.2011
Logica de 2 ani si 2 luni.
Eram in Selgros, copilul in picioare in cosul carutului, eu impingeam voioasa la carut; aveam sutien, insa purtam un tricou decoltat dintr-un material foarte moale si larg si elastic, la care oricum trebuie sa am grija.
Ca o paranteza, dupa ce am intarcat-o, nu m-am ascuns prin casa ca am zis ca o data si o data tot o sa le revada pe tzitzi...asa ca si acum, uneori, cind are chef de joaca si ma vede ca ma schimb, vine sa faca "Bip la tzitzi".
Ei, si mergeam noi prin magazin, si asta mica, plictisita, se apuca sa ma traga de tricoul minune, sa ma dezbrace si alta nu. Nu ca ar fi fost nevoie de prea mult efort pentru asta.
Asa ca ii spun:
- Mami, e rusine, nu facem asa pe strada !
- Nu ub(l)am la tzitzi pe (s)tad(r)a! Numai pe potua(r)!
Ca o paranteza, dupa ce am intarcat-o, nu m-am ascuns prin casa ca am zis ca o data si o data tot o sa le revada pe tzitzi...asa ca si acum, uneori, cind are chef de joaca si ma vede ca ma schimb, vine sa faca "Bip la tzitzi".
Ei, si mergeam noi prin magazin, si asta mica, plictisita, se apuca sa ma traga de tricoul minune, sa ma dezbrace si alta nu. Nu ca ar fi fost nevoie de prea mult efort pentru asta.
Asa ca ii spun:
- Mami, e rusine, nu facem asa pe strada !
- Nu ub(l)am la tzitzi pe (s)tad(r)a! Numai pe potua(r)!
In masina
Ilinca a spus o data ca vrea sa stea in fata, linga tati (tati conduce cind sintem toti 3). Si a primit fireste o explicatie detaliata in cel mai pur stil AP :D despre de ce nu avem voie sa stam in fata si cind o sa avem voie sa stam in fata si ce se poate intimpla daca ar sta acum in fata.
Asa ca de cite ori ne pornim la cite un drum de-ala care strabate orasul pe diagonala (ca altfel are altele de vazut/explicat) Ilinca se porneste:
- Vei in fata. Ilinca nu sta in fata. Numai tati sta in fata. Tati conduce masina. Tati are volan ! Tati invirte volanul ! Ilinca nu invirte volanul... Masinile merge pe strada. Oamenii merge pe "potua(r)". Masinile are roti. Tavaiu' merje pe sine. Si trenu merge pe doua sine. Ilinca nu are voie acolo (adica pe scaunul din fata). Ilinca e mica. Ilinca tebuie sa cheasca maaaaaie ! Daca nu pui centura cazi in nas. Ca piticii !
Asa ca de cite ori ne pornim la cite un drum de-ala care strabate orasul pe diagonala (ca altfel are altele de vazut/explicat) Ilinca se porneste:
- Vei in fata. Ilinca nu sta in fata. Numai tati sta in fata. Tati conduce masina. Tati are volan ! Tati invirte volanul ! Ilinca nu invirte volanul... Masinile merge pe strada. Oamenii merge pe "potua(r)". Masinile are roti. Tavaiu' merje pe sine. Si trenu merge pe doua sine. Ilinca nu are voie acolo (adica pe scaunul din fata). Ilinca e mica. Ilinca tebuie sa cheasca maaaaaie ! Daca nu pui centura cazi in nas. Ca piticii !
20.06.2011
Sa revenim la treburi mai amuzante...
Adica la pisilinceli.
Ce imi mai amintesc, ca din pacate nu le scriu la timp si...:(
Cu mami in Copou, trecem pe linga 3 vitezane cu cei 3 proprietari aferenti.
- Ata este un moto(r) ca(r)e se chiama (s)cuute(r)!
- Nu mami, asta e motor-motor !
- Ata ete moto(r)-moto(r)! Vei sa vezi moto(r)u!
- Du-te si te uita.
- E fvuumooooos moto(r)u ata....da.... (asta inclinind usor capul si privind gales la proprietar). Vei pe moto(r)!
- Mami, nu se poate, nu e motorul nostru si nu e pentru copii....
- Nu ete petu cupii! Cupiii n-a(r)e voie pe moto(r)! Numai mami ae voie. Si tati ae voie... si nenea ae voie....si buni ae voie.... Ilinca n-ae voie !
(P.S. Ilinca s-a urcat pe motor, mami nu....)
Ce imi mai amintesc, ca din pacate nu le scriu la timp si...:(
Cu mami in Copou, trecem pe linga 3 vitezane cu cei 3 proprietari aferenti.
- Ata este un moto(r) ca(r)e se chiama (s)cuute(r)!
- Nu mami, asta e motor-motor !
- Ata ete moto(r)-moto(r)! Vei sa vezi moto(r)u!
- Du-te si te uita.
- E fvuumooooos moto(r)u ata....da.... (asta inclinind usor capul si privind gales la proprietar). Vei pe moto(r)!
- Mami, nu se poate, nu e motorul nostru si nu e pentru copii....
- Nu ete petu cupii! Cupiii n-a(r)e voie pe moto(r)! Numai mami ae voie. Si tati ae voie... si nenea ae voie....si buni ae voie.... Ilinca n-ae voie !
(P.S. Ilinca s-a urcat pe motor, mami nu....)
Noutati din Stiinte
Am avut deosebita onoare de a afla, in schimbul modicei sume de 100 de lei, faptul ca unele pisici au in pancreas corpusculi Pacini (acesti corpusculi sunt sensibili la presiune) care le ajuta sa:
1. se echilibreze in timpul sariturilor sau in timpul cazaturilor
2. sa stea pe burta la vinatoare si sa sesizeze prin intermediul acestor corpusculi vibratiile emise de soriceii care merg pe sol.
Se pare ca nu toate pisicile prezinta acesti corpusculi, pentru ca domnul care a cercetat acest aspect (nu dam nume, nu-i asa) a recoltat cite un fragmentel din cele 3 portiuni ale pancreasului si a facut niste sectiuni din fragmentele astea si in unele cazuri nu a gasit nici un crocozaur de-asta, in altele a gasit f putini si in altele a gasit f multi.
Am o banuiala ca aceasta minunata cercetare poate fi nominalizata pentru un Nobel. Sau nu...?
1. se echilibreze in timpul sariturilor sau in timpul cazaturilor
2. sa stea pe burta la vinatoare si sa sesizeze prin intermediul acestor corpusculi vibratiile emise de soriceii care merg pe sol.
Se pare ca nu toate pisicile prezinta acesti corpusculi, pentru ca domnul care a cercetat acest aspect (nu dam nume, nu-i asa) a recoltat cite un fragmentel din cele 3 portiuni ale pancreasului si a facut niste sectiuni din fragmentele astea si in unele cazuri nu a gasit nici un crocozaur de-asta, in altele a gasit f putini si in altele a gasit f multi.
Am o banuiala ca aceasta minunata cercetare poate fi nominalizata pentru un Nobel. Sau nu...?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)