Parasute pentru copii

Azi mi-a relatat o prietena ca a auzit o conversatie intre doua fetite de 10 ani. Una dintre ele ii spunea baietelului ei ca "Bine ca mai ai tatic, al meu s-a dus cu parasuta". Ma apucase deja durerea de inima gindindu-ma la nenorocirile care lovesc unele familii si intrebindu-ma daca domnul cu pricina se parasutase de hobby sau in vreun serviciu militar.
Continuarea m-a lasat masca, a venit de la fetita care o insotea. "Bine ca al tau a avut numai doua, al meu a avut vreo sapte".

Cine sintem noi, mamele, sa ne varsam frustrarile si necazurile si nenorocirile proprii, esecurile si tristetile si furiile, intinind copilaria unor tzinci de 10 ani? Acum nu spun, despartirea parintilor in sine este pentru orice copil o trauma, in unele cazuri necesara pentru o viata linistita. Dar cum iti permiti tu, ca mama, sa ii prezinti fiicei tale alta realitate decit "mami si tati nu se mai iubesc, dar pe tine te iubim amindoi la fel. Doar ca tati iubeste acum o alta femeie, si atunci s-a dus sa locuiasca impreuna cu ea, dar o sa continuati sa va vedeti, si va ramine taticul tau orice-ar fi"? Care este impactul asupra copilului cind vine vorba sa folosesti asemenea termeni; imi inchipui ca nu sint singurele cuvinte adresate imaginii tatalui infidel.
Cu el in casa sau nu, copilul are dreptul la tatal sau. Un drept pe care ar trebui sa si-l exercite fara influente de genul acestora, din partea mamei "seduse si abandonate". Pentru ca neintelegerile adultilor trebuie sa ramina treaba lor de oameni mari.