Am invatat ca o invitatie la cafea trebuie acceptata la vremea ei, adica atunci cind e facuta. Aminarea este o solutie proasta pentru ca poate fi perceputa ca un refuz, chiar daca nu asta era intentia originala.
Invitatiile la cafea neonorate nu se mai intorc, iar vietile tuturor se schimba atit de repede incit e posibil ca pe viitor cafeaua sa nu-si mai aiba locul. Sau sa intervina stinjeneala. Sau false probleme.
Discutiile la cafea au o savoare aparte, fara nici un dubiu. Aroma creeaza un spatiu intim si fara granite, in care se rostesc mici ginduri secrete; fumul tigarilor ii invaluie pe interlocutori si ii izoleaza de lumea din jur, de realitatea ei. Un partener de cafea poate fi cel mai bun prieten in sfertul de ora in care se savureaza licoarea amara. Cu mult lapte, si cu o tableta de ciocolata alaturi.
Pacat ca banalizam obiceiul bautului unei cafele in tihna. Acum o dam peste cap din picioare, ca sa ne trezim dimineata sau ca sa ne invigoram putin pentru o noua repriza de cine stie ce munca plictisitoare. E panaceul unei mahmureli sau al plictiselii.
Deci copilasi, ascultati la baba: nu refuzati invitatiile la cafea, altfel o sa va para rau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu