Pledoarie pentru rasfat

O prietena a fost inspirata sa imi aminteasca citatul urmator.

"Pentru copil, adultul este un obiect particular de iubire. (...)
Copilul este acela care iubeste adultul, si nu invers. El doreste prezenta adultului. Placerea lui este sa atraga atentia asupra lui: "Priveste-ma....ramii linga mine..."

Cind se duce la culcare, seara, copilul cheama persoana pe care o iubeste si o implora sa nu il abandoneze. Cind sintem la masa, bebelusul, cel care inca bea laptele in biberon, si-ar dori sa vina cu noi, nu pentru a minca, ci doar pentru a ne privi. Adeseori, adultul trece nepasator alaturi de aceasta iubire mistica de care nici macar nu isi da seama. Si aceasta mica fiinta care ne iubeste va creste si va dispare. Cine oare ne va mai iubi la fel? Cine ne va mai chema, in momentul in care se culca, spunindu-ne: "Ramii..."? Mai tirziu, acest copil ne va spune, indiferent: "Noapte buna." Si cine oare va mai avea o asemenea dorinta intensa de a ne privi, pur si simplu pentru a ne vedea, in timp ce noi mincam, el raminind fara mincare? Noi, adultii, ne aparam in fata acestei iubiri care se va stinge. Si nu vom mai gasi o alta asemeni. Nerabdatori, spunem mereu: "N-am timp. Nu pot. Am o gramada de treaba." Si in acelasi timp, gindim: " Acest micut trebuie sa isi corecteze comportamentul, altminteri vom ajunge sclavii lui." Ceea ce am vrea este sa ne eliberam de el, pentru a face doar ce ne place noua, pentru a nu renunta la micile noastre placeri.

Un capriciu teribil este cel care consista in a trezi parintii, dimineata, cind acestia dorm inca. (...)
Si totusi, ce altceva decit iubirea, impinge copilul de-abia trezit sa isi caute parintii? Si oare ce altceva ar putea face copilul, sarind din pat, cind rasare soarele? El pleaca sa isi caute parintii care dorm inca, ca si cum ar dori sa le spuna: "Invatati sa traiti odata cu natura. Uitati lumina, dimineata a venit." Si alearga, pur si simplu, pentru a-i revedea pe cei pe care ii iubeste. Fara indoiala, camera este inca sumbra, copilul avanseaza tremurind, cu inima strinsa de teama de obscuritate; dar el reuseste sa depaseasca toate aceste piedici si se apropie incetisor...isi atinge parintii...care il cearta...."Ti-am spus de-atitea ori sa nu ma trezesti dimineata!" - "Dar nu te-am trezit, spune copilul, doar te-am atins. As fi vrut doar sa te imbratisez."
Ca si cum ar spune: "N-as fi vrut sa va trezesc de-a binelea, ci doar sa va chem sufletul..."

Iubirea copilului e foarte importanta pentru noi. Tatal si mama dorm toata viata, ba chiar au tendinta de a dormi mereu; si e necesar ca o fiinta noua sa ii scuture si sa ii sustina cu o energie proaspata si vie, care lor le lipseste deja. Avem nevoie de aceasta fiinta care actioneaza de o maniera atit de diferita si care vine sa ne spuna , in fiecare dimineata: "Exista o alta viata, pe care ati uitat-o.Invatati sa traiti mai bine."
A trai mai bine, a simti iubirea atingindu-ne....Omul ar degenera iremediabil fara un copil care sa il ajute sa se inalte. Si daca adultul nu se trezeste, incetul cu incetul o scoarta dura il va acoperi si il va face insensibil. "

Maria Montessori, L'Enfant