Cam asta mi-am propus sa devin, si sa ii fac pe cei apropiati sa devina, pentru Pisilinca.
Am eu asa o fixatie, ca va avea o viata mult mai frumoasa daca tolba ei de amintiri va fi plina, daca fiecare membru al familiei va avea un coltisor al sau in sufletul ei.
Ce vreau sa isi aminteasca? Dragostea, caldura, protectia cu care o inconjuram eu si taica-su. Suflatul-in-bors al bunicelor, ale caror reguli sint intotdeauna mai putine decit ale parintilor. Craciunurile in ajunul carora facem bradutul in familie, apoi il asteptam pe Mosul cu sufletul la gura. Masa in familie de Paste, mirosul cozonacului facut in casa, mama invirtind sarmale, tata pregatind friptura la cuptor.
Concediul cu familia, mare, scoici, paduri, dusul de dupa fiecare repriza de plaja, mirosul prosoapelor ude cu apa de mare.
Serbarile la gradinita, prima poezie invatata vreodata, primul cintecel, prima felicitare de 8 Martie, primul "Va iubesc tati si mami". Laudele copilaresti "Tati meu face si drege", "Mama mea e cea mai buna".
Vreau sa isi aminteasca lucruri pe care sa isi doreasca la rindul ei sa le daruiasca propriilor copii.
Dar poate cea mai duioasa amintire dintre toate mi se pare cea de la culcare. Cind, spalata si cu burtica plina, ii pupa pe mami si pe tati si le ureaza noapte buna, pregatindu-se pentru povestea de seara citita de unul dintre noi.
Noapte buna, somn usor, sapte purici pe-un picior, puricii sa te sarute tot din 5 in 5 minute. Si ce mai rideam cind bunicul ne spunea asta, mie si bunicii, inainte sa plecam la culcare !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu