Amintiri cu griji :)

Azi m-am intilnit cu un prieten, coleg de munca si proaspat tatic de baiat.
Agitat, stresat, obosit. Mi-am amintit cu oarece remuscari ca l-am cam luat la misto cind imi tot zicea "R.-ule, is stresat, imi fac griji".
Na, orice proaspat-prima-data-parinte isi face griji, cred eu. Ti se cam scoala parul pe spinare cind citesti de sindromul mortii subite, cind te gindesti daca nu cumva micuta rima nu va regurgita in somn sa se inece, sobolanutul pare asa de fragil si neajutorat, si habar nu ai cind plinge de ce plinge, cind miriie de ce miriie, daca ii e cald sau frig, foame, daca il doare burta sau daca pur si simplu a cazut in butoiul cu melancolie si se simte pierdut daca nu e leganat si mingiiat cum a fost timp de 9 luni in burtica mamei.
Nu stii cit maninca si daca ii ajunge, nu stii la ce ar trebui sa fii atent, daca uda destui pampersi, eu imi amintesc ca facusem la un moment dat o fixatie ca daca sistemul ei imunitar este prea tinar ca sa stie sa faca febra, si daca nu cumva va face cine stie ce infectie si eu n-o sa imi dau seama ca ceva e in neregula, si...de aici, tine-te brodat, femeie "cu capu' ", ce mai !

Asa ca as vrea sa gasesc o cale sa ii spun acestui tatic sa traga o gura mare de aer in piept si sa se relaxeze. Sa isi tina copilul in brate, pe piept, de cite ori isi doreste, ca nu se cheama ca il invata in brate, ci ca il invata sa se simta ocrotit. Sa ii schimbe pampersii cu incredere, ca nu are cum sa il "sparga", contrar asteptarilor, bebelusii sint destul de rezistenti. Sa se distreze la fiecare rigiit la care il murdareste pe tricou, ca nu tine mult faza asta, si in curind bebelusul nu va mai mirosi asa de dulce a laptic. Sa ii priveasca atent ochisorii aia incetosati care deodata incep sa te urmareasca prin camera, si sa nu creada prostiile cum ca zimbetul bebelusului atit de mic este doar un reflex. Pediatri imbecili; bebelusa mea nu avea reflexul asta fata de persoane straine, numai fata de mine si de taica-su, asa ca sa ma mai lase cu "e prea mic ca sa sti pe ce lume este".
Si sa nu il lase sa plinga neconsolat. Niciodata. Pentru ca fiul sau este mic si neajutorat, si singurele lui repere pe lumea asta sint mami si tati, care sint responsabili cu papa dar si cu dragostea. Si contactul fizic este atit de important, si bebelusul se simte atit de pierdut in spatiul urias care il inconjoara acum. De aceea cere companie, de aceea cere in brate. Si daca ii va raspunde de fiecare data la chemare, va creste un copil increzator, care stie ca mama si tata sint mereu acolo sa il asculte.

Stiu ca nimeni nu are nevoie de sfaturi si pareri de-astea, cel mai mare rau pe care il poti face unor parinti incepatori in ale "meseriei" este sa ii coplesesti cu sfaturi si pareri, si sa ajungi sa ii faci sa se simta incompetenti si idioti si neajutorati. De aceea nu indraznesc sa ii "torn" pe git deodata toate parerile mele. In fond, nici eu nu ma pricepeam deloc la inceput, am invatat din mers de la Pisilinca. Dar cred ca o sa-i spun totusi sa se bucure cit de mult de perioada asta, cu toata lipsa de somn si oboseala si frustrarile, pentru ca AZI, eu stiu ca e anul cel mai plin de schimbari din viata lor.