Ga-ga-ga

Zilele trecute am citit o postare noua pe un blog si mi-am amintit de cineva. O persoana pe care practic nu o cunosc deloc si care practic nu ma cunoaste, despre care stiu doar ceva povesti si pe care am avut norocul (si, de ce nu, onoarea, avind in vedere ca se mindreste cu ceva realizari) sa o vad live acum niste ani, cind eram mai tinara, mai libera (daca nu luam in calcul limitarile si obstacolele pe care ni le impune propria minte) si mai visatoare.
Si dintr-un imbold oarecare - bine, nu era oarecare, era dorinta de a-mi pune pe desktop o poza cu un nene care mi-a placut mult cindva, si de care am fost indragostita o vreme, intr-un mare secret, cam ca de personajele din filme - am dat un search pe prietenul Google. Si am gasit acest site.

In primul rind sint bucuroasa si mindra ca o mina de romani s-au gindit sa ofere asa ceva conationalilor imbuibati prea adesea de mici, cirnati si bere, care poate si-ar dori si altceva, dar nu stiu de unde sa apuce "altceva"- ul asta. Si sa imi ofere mie, si altora ca mine, o sansa de a incerca ceva la care doar am visat pina acum.

Habar nu am daca proiectul functioneaza in prezent si daca exista amatori. Mie mi se pare absolut bestial si ca program de vacanta cu familia, si ca oferta de team building, si ca optiune pentru grupuri de prieteni indragostiti de cintece la foc de tabara. Habar nu am de tarife, si nici nu cred ca o sa aflu anul asta, pentru ca Pisilinca este prea mica pentru toate treburile alea bestiale despre care povesteste site-ul; cu siguranta imi doresc din inima ca oamenii astia si ideile lor sa existe si peste citiva ani.

Si azi citesc un comentariu foarte dragut la una din postarile mele anterioare (multumesc, A.), comment care mi-a mers direct la suflet pentru ca nu-i asa? parintii sint atit de tentati sa le ofere copiilor lor ocazia sa testeze lucruri pe care si le-ar fi dorit pentru ei insisi (si care de cele mai multe ori nu atrag de nici o culoare odraselele pasionate de cu totul altceva). Si pornind de la commentul asta, care o onora pe Pisilinca-alpinista (si pe ma-sa) m-am gindit io asa ce frumos ar fi daca unul din oamenii din echipa despre care povesteam mai sus (da, fireste ca ACELASI) ar organiza niste cursuri de catzarat pentru copii. Imi si imaginez:
- un dolofan cintarind dublu fata de greutatea optima pentru virsta sa;
- o pistruiata cu aparat dentar;
- o blonda cu breton lung, bentita si sosete roz-bombon si rucsacel trendy cu Hello Kitty;
- un ochelarist tuns castron
- etc
la poalele unui bolovan oarecare, inalt de vreo 3-4 metri, aratind absolut disperati si dornici de a scapa de acolo oriunde, chiar si la stomatolog, in timp ce 4 (5, 6...etc) mame machiate, cu blugi pana in bocancei mov sau cu pantaloni scurti franjurati si cizmulite crosetate si purtind tricouri mulate cu decolteu generos peste sutienele push-up, ii incurajeaza entuziast, salivind dupa niscai bicepsi, pectorali si "patratele" abdominale ale antrenorului.
Cu un tarif decent si atent stabilit si cu un site bogat in fotografii fata spate si profil, unele surprinzind apropierea omului de stinca rece si cenusie (la bustul gol daca se poate), garantez cistiguri substantiale. Plus citeva zile linistite de facut burta de bere in fata teveului pentru tatii menajeriei de mai sus :))