Spre deosebire de alte progenituri cu pretentii mai mult sau mai putin justificate, ciclul primar si gimnazial le-am facut la scoala din cartier. Nu prea stiu cum era pe vremea aia cu inscrierile la scoli, stiu ca pentru clasa I mama a discutat cu unii si cu altii si m-a inscris in clasa unei invatatoare foarte bine cotata, dar cunoscuta de asemeni ca fiind foarte dura cu copiii. La sfirsitul primului trimestru al clasei aIIa, cind tocmai ce ma mindream de zor cu noul statut de pionier - si nu asa, oricum, ci ca sef de nu-stiu-ce, oricum ala mai mare si mai tare in clasa - a venit peste noi revolutia. Bine, nu chiar peste noi, ca intrasem in vacanta de iarna, dar odata cu ea, la inceperea trimestrului II, ne asteptau 3 schimbari majore. Tabloul Tovarasului, agatat pe perete deasupra tablei disparuse. Soneria scolii intona acum Desteapta-te romane in locul Tricolorului. Si clasa incepea ore de limba franceza, care pina atunci se aflase in programa de la clasa aVa incolo.
In mod deloc surprinzator, clasa aIVa B urma sa devina clasa a Va B; intr-un fel de experiment insa, profa de franceza a obtinut ceva ce avea sa se dovedeasca foarte important pentru mine: o a Va B intensiv franceza. Testul de limba dat in prima zi de scoala a adunat practic, intr-o clasa cu 40 de elevi, cam jumatate din fosta mea clasa, o treime din a Va C, si citiva elevi rataciti din celelalte clase. Din considerente pe care nu le-am inteles si nu le inteleg nici acum, mama ma trimisese sa dau si examen de admitere in clasa a Va la liceul Emil Racovita, unde totusi nu m-a trimis, desi intrasem a doua pe liste.
Asa ca m-am regasit proaspata boboaca de gimnaziu, alaturi de alti 39 de colegi, cu o gashca de profesori noi si o diriginta profesoara de franceza.
Am fost o clasa de cosmar. Pentru adulti, nu pentru noi, fireste... Invatam in asa-numitul "laborator de franceza", una din putinele clase de la parterul scolii, proaspat renovata, cu pupitre noi dar cu scaune individuale in locul bancilor de lemn, cu tot felul de materiale de la CCF pe pereti si prin vitrine. Perete in perete cu clasa noastra era secretariatul; vis-a-vis era biroul directorului. Director care, la una din vizitele "de ce urlati in halul asta" s-a trezit cu un bocanc in cap.
In ora de latina se dadea cu spray paralizant. In pauze se juca "Stop pozitie" si se trageau niste suturi in fund de s-au rupt banci. Cel mai cuminte coleg, care nu se ridica din banca decit sa se duca la baie, a spart tabla. Un altul a spart noua tabla dind cu capul in ea. Profesoarele de romana, istorie si matematica au iesit plingind de la ora, desi e greu de crezut ca niste pusti de 11-15 ani reusesc sa impresioneze in asa hal femei care s-au luptat cu tineri adolescenti recalcitranti toata viata lor. Bataile cu mincare erau la ordinea zilei.
Noi nu aveam vaza cu flori in clasa, ca nu era "genul nostru". Singura data cind ne-am procopsit cu asa ceva, nu mai stiu in ce imprejurari, am reusit sa o varsam pe scaunul (tapitat fireste) de la catedra. Inaintea orei de matematica. Si nimeni nu a indraznit sa o avertizeze pe profa inainte de a se aseza, ca era buna prietena cu diriginta de care ne era mila de-acuma, cite suturi incasase din cauza obrazniciilor noastre. Lipsa noastra de initiativa nu a fost apreciata...
Profa de mate avea citeva zicale de care o sa-mi amintesc toata viata. "Imi iau jucariile si plec"; X in drum spre tabla: "Asa, usurel puisor, sa nu te zdruncini". Mirosea mereu a ceai de tei cu miere, un parfum usor prafos, nu am aflat nici acum ce parfum era ala...
Profa de romana vroia sa o asteptam in liniste in picioare la marginea bancii la inceputul orei. Tinea tare mult la obiceiul asta, scos nu stiu de unde. Cred ca ea s-a suparat de cele mai multe ori pe noi; ne tot ameninta ca renunta la clasa noastra. Dar avea un bichon pe nume Shoshonel, din cauza caruia mereu era bandajata, pentru ca "Bubico" musca cu drag si spor.
Profa de fizica m-a facut sa iubesc fizica, la fel cum profa de chimie m-a facut sa urasc chimia. Profa de istorie imi era practic vecina, statea intr-un bloc alaturat, si avea boxer, ceea ce a facut-o mult mai simpatica. Profa de geografie era o baba toanta, de care am scapat prin clasa a VIa; toate inlocuitoarele ei au rezistat la clasa noastra maxim un semestru.
Profa de sport era un mic dopuletz. De treaba, nu-i vorba...
Sint oameni pe caredin pacate nu i-am mai vazut de cind am terminat clasa a VIIIa. Bine, m-am mai intilnit cu profa de mate si cu diriga...diriga...cea mai tare diriga din lume.
As povesti pina poimiine despre colegi, intimplari, tabere, "discoteci" de sfirsit de semestru, prime iubiri, olimpiade, ore de dirigentie. Gimnaziul a fost liceul meu. Pentru ca liceul a fost de mare kko. Ca si facultatea de altfel. In gimnaziu am cunoscut oamenii care m-au format si pe care ii respect. Restul..
Detalii cu alta ocazie
Da, si profa de mate o mai avea pe aia cu "Puisor, pe fruntea mea nu scrie nimic. Acuma, presupunand prin absurd ca barbat-miu sau fi-miu ar avea curaj sa imi scrie pe frunte, de la ora 8 cand pleaca ei si pana la 10 cand am eu ora cu voi am timp sa ma spal de zece ori. Deci uita-te la tabla, nu la mine":D
RăspundețiȘtergereSo funny, chiar o googalisem pe diriga zilele trecute. Eu cred ca are un mare merit ca ne-a tratat ca pe niste adulti desi eram niste copchii prosti :D. Daca o mai vezi sa ii ceri mailu ca mi-e dor de ea.
Funny.