20.03.2010

O minge

Ieri, Pisilinca a devenit brusc fetita mare: a acceptat sa stea incaltata (afara) si sa mearga cu ghetutele in picioare. De doua minute, apoi de una singura. Asa ca, fiind pe jos, a putut interactiona altfel cu copiii. Si a descoperit la niste copii mari ...mingea. A cam strigat ea ieri dupa minge, dar copiii cu pricina erau cam prea mari ca sa ii pot ruga sa ne imprumute obiectul principal al zburdalniciilor lor.
Azi m-am conformat, am cumparat minge. E un fel de minge-buburuza, o uritenie rosie cu buline negre, singura FARA printese si castele. E drept ca nu am cautat prin tirg, am luat-o de la un supermarket in care am mers pentru cumparaturi diverse.
Bucuria Pisilincai a fost...de nedescris. Sincer nu mi-am imaginat ca s-ar putea bucura atit de tare pentru o minge de 6 lei, mai ales ca acasa are nu stiu cite baloane umflate pe care acum le ignora cu desavirsire, plus diverse bilute, mingiute, biloaie, etc. Tot supermarketul rasuna de chiotele ei; apoi de proteste cind am incercat sa ii pitesc mingea in cosul de cumparaturi, ca sa ne putem deplasa cit de cit, fara ca unul dintre noi sa ii ridice mingea la fiecare doi pasi si fara sa dam sut-goooolll!! in picioarele si sub carucioarele celorlalti cumparatori.
Distractia a continuat afara, in parcul din fata blocului, in care a continuat sa fugareasca mingea chicotind si chiuind.
Apoi la bunica-sa, unde pasiunea a ramas la fel de intensa. Ma mir cumva ca acum doarme singura in patutul ei, in timp ce mingea se odihneste undeva in bucatarie.

Zau ca nu s-a bucurat atit de tare la nici una dintre jucariile smechere, educative sau scumpe pe care le are. Lectie pentru ma-sa !

Si uite-asa, se pare ca ceea ce trebuia sa fie "caseta cu amintiri a Ilincai" va ajunge sa se transforme incet incet in ditamai lada. Cum as putea renunta vreodata la prima minge a Pisilincai, in forma de buburuza uriasa, intr-o prima zi de primavara??

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu