...cu scoli de cacat, sosele de cacat, invatamint universitar (dar si pre-..) de cacat, servicii de cacat, institutii ale statului de cacat, legi de cacat - da' bine ca natura patriei e mirifica, astrul zilei se inalta dintre valuri si apune peste cusmele muntilor, brazii ca niste sulite indreptate spre cer reamintesc de neinfricarea stramosilor daci iar ploaia mingiietoare pregateste recolte bogate din semintele care acum dorm ghemuite sub plapuma stralucitoare de zapada-nea-omat.
N-o sa consum pagina si nici n-o sa tocesc tastele azi ca sa explic in ce tara frumoasa traim, ca daca furi 2 gaini si o sticla de vin stai in pirnaie mai mult decit daca violezi un copil de 4 ani, ca prima masura anti-criza economica e sa impingi la faliment cit mai multe IMM-uri, ca daca fugaresti prin curtea personala un intrus, tragind cu "doboritorul de ursi" in el ca sa nu apuce sa sara gardul, si il omori, se cheama legitima aparare, nu, astea-s povesti de la televizor, le stie toata lumea, care alege sa le discute (sau nu) la un pahar de vorba, dindu-si cu parerea si permitindu-si sa faca filosofie pentru ca, nu-i asa? copilul nu-i al lor, gainile in Carrefour costa 15 lei, un mizilic, salariul si-l scot din comisioane si n-are nici unul vreun frate impuscat de un nume cunoscut si inatacabil (sau vreo sora impuscata de vreun politist).
Nu, azi tema subiectului este sistemul sanitar de cacat, care permite tuturor loazelor sa manince o piine (mai exact bagheta frantuzeasca de la mama ei asortata cu cozonac de import) pe nervii si sanatatea altora, fara nici o teama ca ar putea plati vreodata, material sau nu (nu? atunci cu ce? onoare? prestigiu? impresia de profesionalism?), incompetenta si lacomia lor.
Prima dintre loazele astea face parte din "muuuult apreciata" - baga-ti-ai pendula-n ea ca e plina de rapandule care nu stiu nici cum le cheama - tagma a medicilor de familie. Concept inventat de nu stiu care dobitoc de ministru al sanatatii, un alt idiot care a citit prin ziare ca in alte tari (prin care poate s-a si dus intr-o vizita "de lucru" la shopping si la curve) exista asa ceva. Medic de familie care in alte tari e un fel de generalist bazat, care e capabil sa ofere un consult corect si un tratament adecvat in orice situatie uzuala, si care mai ales stie cind e cazul sa iti dea o trimitere la un specialist; la noi e un inadaptat care a terminat facultatea tiris-grapis, care stie ca pe lumea asta exista vreo 3 antibiotice si 2 antiinflamatorii (si fireste o gama foarte larga de produse pt care companiile farmaceutice ii dau bonusuri daca le prescrie) si care maninca bine merci banii contribuabililor pe un program care pe usa e de 6 ore, in realitate e de vreo 4 (cu intirzierea de dimineata, cafeaua bauta in tihna si plecatul "cu 5 minute inainte de terminarea programului") in care scrie concedii medicale (daca ai adus pachetul de cafea), retete compensate (daca ai prestat o sticla de vin) sau gratuite (daca ai scos la inaintare vreun whiskey sau vreun plic). In realitate, medicul de familie este suficient de nespecializat incit sa nu aiba nici o reala responsabilitate fata de pacientii sai, el este un functionar public (cu toate "calitatile" aferente) care semneaza hirtiile pe care asistenta sa le completeaza, dar care strimba din nas la greu cind e vorba sa iti doresti sa nu mai pierzi degeaba timpul la usa lui si sa te duci la un adevarat doctor.
Ei, vaca asta incaltata are ca singura responsabilitate sa isi ia pacientii in evidenta (printre care si pe fiica-mea) si sa ii consulte de rutina pe cei care se obosesc sa se deplaseze pentru asta. In speta, ca veni vorba de fiica-mea, indatorirea ei este sa imi cintareasca si masoare copilul in fiecare luna si sa ii administreze vaccinurile obligatorii. De asemeni, are obligatia de a-mi da lunar trimitere pentru consult la specialistul pediatru, pentru ca, nu-i asa, progamul national de sanatate prevede ca bebelusii pina la 1 an sa fie evaluati lunar de un specialist pediatru.
Cu ce m-am ales la schimb? Cu o madam super sictirita si plictisita de viata, care daca in primele doua luni si-a sacrificat timpul pretios ca sa o masoare pe fiica-mea si sa ii ceara asistentei sa mi-o cintareasca, ulterior n-a mai facut treburile astea decit la cererea mea expresa. Bine, pe mine ma durea-n paispe de cintaritul ei, dar cu masuratul stam prost acasa.
Inainte de fiecare vaccin ar fi trebuit sa se asigure ca copilul e sanatos. Asta se face cam asa: "A facut febra?" Nu, si ea ma crede pe cuvint. Dupa care se joaca un pic cu stetoscopul, se face ca i se uita in git, deschizindu-i gura de 2 cm intr-o incapere intunecoasa si striga "Elena, poti sa-i faci vaccinul".
Nici vorba, fireste, de trimitere la pediatru. Oare pentru ca sotul ei este pediatru, si el prefera sa ne consulte la cabinetul lui particular in schimbul sumei de 50 lei, in loc sa se oboseasca sa isi recupereze banii pe consultatii cu trimitere de la CAS? Sau pentru ca nevasta-sa are libertatea sa ii scrie cite trimiteri vrea, si pe linga banii CAS, imi mai ia si mie bani?
Asta nu m-ar fi impresionat cine stie ce, nici macar nu mi-a pasat de acest aspect pina de curind. Ce-s 50 lei cind e vorba de copilul tau? Stiu, era o problema de principiu, dar... nu am principii asa de stricte, si merg mereu pe ideea ca prefer sa scot un ban din buzunar dar sa beneficiez de programare, de atentie si bunavointa si interes.
Aici intra in scena jegosul numarul doi. Marele medic specialist pentru care e prea complicat ca din aia 50 lei de i-i dau eu, sa sacrifice, O DATA, 5 lei ca sa intocmeasca o fisa cumsecade unui nou pacient. Care de la o vizita (lunara) la alta se contrazicea referitor la diversificare, la baie, la program zilnic. Care da in bilbiiala de cite ori ii spun ca eu am citit ceva care contrazice opiniile lui, cerindu-i sa isi argumenteze punctul de vedere, incit sa nu plec cu inima indoita.
Ei, acest mare domn a vazut copila la 7 luni (adica cel putin a 7a oara) si brusc i s-a parut ca se uita nu stiu cum. Si uite-asa, fara sa imi dea nici o explicatie in ciuda intrebarilor mele, m-am ales cu o trimitere pentru o echografie transfontanelara la un "imagist" de la Spitalul de Copii...
Si de aici incepe circul.
Ajung la domnul Imaginist cu un bilet de trimitere pe care constatasem cu stupoare ca scrie "Echografie generala". Ideea fusese ca daca tot sintem acolo, sa ii faca si echo abdominala si pelvina, dar "generala" asta nu e tocmai un termen medical. Ma rog, FiGuristul il suna pe "Jegos", se lamureste ce vrea asta (la telefon a ramas in cele din urma echo pe la fontanela si atit), pun copilul pe pat, ii tin capul, ii pune sonda pe cap vreo 15 secunde, o ia, gata a terminat. Il suna inapoi pe Jegos si-i spune (redau pe scurt si in termeni nemedicali) ca fii-mea-i cu capu. Nici mai mult nici mai putin. Pe mine ma cheama la control peste 3 luni, il intreb ce vrea sa zica "cu capu" asta, imi zice ca nu e cazul sa discutam acum si ma da pe usa afara.
Fireste ca atunci cind un specialist (care este, la ora aia) iti spune ca plodu tau are ceva la cap simti un imbold teribil de a vrea sa afli mai multe. Asa ca pun mina pe telefon sa sun inapoi la pediatru sa ma lamureasca.
Si incepe sa ma ia prin invaluire. Ca sa ne vedem sa "imi deseneze" sa inteleg despre ce e vorba. Moment in care imi sare tandara cu totul. Ii explic pe un ton "ferm" ca nu-s venita cu pluta, ca am terminat si eu o medicina, ca stiu ce inseamna diagnosticul, vreau doar sa stiu cit de anormal este pt virsta ei, ce se poate face, ce implicatii presupune pe termen lung.
Primesc la schimb intrebarea daca as fi dispusa sa ma duc cu copilul la Bucuresti sa mai cer o a doua opinie. Redevin "ferma" si ma abtin sa ma ofer sa vin sa-i scot ochii si sa-i tai limba sa i-o indes in kur, poate-poate renunta la intrebari idioate si imi spune si mie despre ce e vorba. Nu obtin decit o programare tirzie pentru a doua zi, "sa discutam".
Este momentul in care vor intra in scena adevaratii specialisti. In mod ciudat, ei exista. La fel de ciudat, de data asta lucreaza in locul potrivit, isi fac meseria in cele mai bune conditii, si, a dracu treaba, nu au nevoie de spagi, mai mult, refuza aproape cu indignare orice plata a serviciilor lor. Sint lamurita, dupa un consult amanuntit, dupa o echografie de vreun sfert de ora, dupa o evaluare din cap pina-n picioare, ca Pisilinca e cam palida, da cu capu sigur nu-i. Sau oricum, nu mai mult ca ma-sa si ta-su. Plec cu inima impacata ca a vazut-o cel mai bun ecografist din Moldova si cel mai bun echografist neonatolog din tara.
Si sun, cu bun simt, sa anunt Jegosu ca nu mai ajungem in seara aia la consult, ca e mult peste ora de culcare a Pisilincai, care era oricum agitata si speriata si stresata si vai de capul ei. Si ii explic ceea ce mi se parea perfect normal, ca am cerut o a doua opinie, o a doua echografie, facuta de Cutare, care a zis ca e ok.
Sint si eu medic, de ciini si mitze e adevarat, dar inteleg orgoliul implicat in aceasta meserie. Ce nu pot sa pricep este cum mama naibii, cind e vorba ca ma trimiti la Bucuresti la neurochirurgie si la CT cu un copil de 7 luni, ti se pare o ofensa majora ca am cerut inca o opinie. Ei bine, Jegosu a luat-o ca pe un afront personal si mi-a atras atentia ca el de Cutare n-a auzit. Ca am sansa sa corectez problema ca sa am un copil normal. Ca "eu nu ma uit la copilul meu??". Fireste, intru iar in vrie.
A doua zi o iau de la capat. Sun disperata la medicul meu ginecolog, care a "nascut-o" pe Pisilinca, care m-a trimis sa imi fac echografiile din sarcina la doctorul Cutare. Ii povestesc, sa-si dea cu parerea, la cine ma mai pot duce pentru inca o opinie incotro s-o apuc. Cind ajung cu relatarea la parerea lui Cutare ca am un copil perfect normal, ma intrerupe si zice "Pai asta e, gata, linisteste-te si vezi-ti de treaba".
Mergem la directorul Spitalului de Copii, medic cu experienta, "cunostinta" veche, ca a vazut-o si pe sora-mea cind era mica. Imi spune sa stam linistiti, ca dr Cutare "e mai destept" decit FiGuristul.
Acum m-am linistit. Dar prin ce metoda ar trebui sa il castrez pe FiGurisul imputit care isi bate joc de mine, dind dovada de o incompetenta si o nesimtire crase? Si cum ar trebui sa le rup picioarele hahalerei "de familie" si Jegosului ei de sot, care desi m-am dus la controale lunare, desi i-am intrebat, m-au facut sa descopar acum, la altcineva, ca am un copil cu o anemie teapana si cu alte carente de genul?
Sa ii dau in judecata? ma tavalesc pe jos de ris, e amuzanta ideea. Si mai amuzanta mi s-ar parea sa-i vad cu geamurile sparte, degetele prinse in usa si picioarele rupte cu ranga.
Se ofera careva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu