28.10.2009

Nu ma pricep...

...la politica. Si nici nu prea-mi place. Rid si eu cind vine cineva si imi face un rezumat despre cum politicienii nostri isi dau cu stingu-n dreptul si fac gafe monumentale, dar acu', singura acasa, nu am deschis teveu'. "Fortata de imprejurari"- vorba vine - ma uit insa in fiecare seara la o emisiune politica.

Fiind numai una, aceeasi, pe acelasi post, mi-am creat o imagine despre ce se intimpla azi in tarisoara noastra draga. Nu stiu daca e cea mai corecta si mai obiectiva perspectiva, dar cu siguranta include ceva adevar.

Citind azi - din intimplare - discutiile purtate de niste oameni (nespecialisti, dar pasionati de politica), am inceput sa imi pun niscai semne de intrebare legate de ceea ce luam de bun pina acum. Vorba vine luam de bun, ca sint in continuare "macinata" de aceeasi dilema "dureroasa": Eu cu cine votez? Pentru ca macar intr-o prima faza, nu e suficient sa stiu cu cine NU votez.

Nu imi place nici unul dintre candidati. Unul imi displace mai mult decit ceilalti, e adevarat, dar nu mi se pare suficient. Pentru ca, pentru prima data de cind am drept de vot (mint, pentru a doua oara, prima oara a fost cind am pus stampila pe Iliescu pentru a evita catastrofa pe care o vedeam pindind din spatele lui Vadim), am senzatia ca votul meu conteaza in salvarea a ceea ce a mai ramas din tara asta, din demnitatea de a fi roman, conteaza la a avea (noi, sau altii ca noi, sau altii mai amariti decit noi) ce sa punem pe masa miine, poimiine, luna viitoare.

Pe doi dintre candidati ii vad ca devenind catastrofali pentru Romania, in ipostaza de presedinti. Singurul cu care sa spunem ca simpatizez putin (infim) nu are sanse reale sa cistige. Ce ramine atunci? Sa merg sa pun stampila pe cel care nu-mi stirneste dorul aprins de-o lamiie si care are sanse sa cistige, nu?

Dar ma gindesc cu teama ca desi eu sint dispusa sa fac acest mic compromis cu mine insami, muuulta lume din tara asta, majoritatea, habar nu are ce vrea, si va vota fie din amintirile trecutului (mai mult sau mai putin indepartat), fie din ambitie personala, fie din sinceritate (iaca a devenit si sinceritatea asta un lucru discutabil), crezind cu tot sufletul ca "asta" sau "ala" e cel mai bun.

Ma mai gindesc, tot cu teama, ca desi nu as fi crezut, exista mai multi oameni decit banuiam care il sustin inca pe actualul presedinte. Care per total, a facut o vraiste din institutiile statului, din politica externa, de cea interna nu mai vorbesc, care, ca om, nu constituie decit un exemplu execrabil al "spiritului marinaresc" de cea mai joasa speta, acelasi cu cel din dormitoarele de cazarma unde se face haz admirativ de sosetele care se lipesc de tavan si de beshinile cele mai puturoase vs. beshinile cele mai zgomotoase, unde grotescul limbajului il plaseaza "dupa blocurile gri". Acelasi om care discrimineaza pe temeiuri etnice si sexuale la televizor si o tara intreaga se bate cu laba paroasa pe burta si se hlizeste printre dintii stricati pentru ca "Asa-i trebuie, chizda dracului de bagacioasa". Acelasi om care racnea din toti bojocii cum sterge de pe fata pamintului coruptia la nivel inalt si care si-a trimis fata la Bruxelles fara sa-si bata capul ca e usor analfabeta. Acelasi om pe care il vedem de 5 ani de zile batindu-si joc de noi toti.

Incep sa cred ca romanul chiar isi merita soarta. Incep sa fiu convinsa ca manualele de istorie care ne prezentau ca pe "stavila imperiului Otoman", vai de capul nostru care am tinut piept romanilor, popoarelor migratoare, turcilor, nemtilor, rusilor, nemtilor, rusilor, rusilor, nemtilor :D si draga doamne de asta sint ceilalti cu 50 de ani inaintea noastra (si au fost mereu) sint o mare porcarie, scrisa in acelasi stil ca si "Arbitrajul ne-a fost nefavorabil, arbitrul ne-a furat". In loc sa recunoastem ca mereu am facut alegerile gresite (sa spun ca am tras lozurile necistigatoare ar fi prea blind pentru ca ar da vina pe noroc, nu pe prostie), ca sintem o tara de puturosi si de indiferenti care nu dam doi bani daca moare vecinul in fata portii, daca ia foc apartamentul de alaturi sau daca cineva e injunghiat pe strada, ca furtul este un obicei atit de generalizat incit il privim ca pe un dat de Dumnezeu, stam si ne plingem in pumni. Sau nici macar.

Daca azi, dupa 5 ani de zile in care ne-am afundat tot mai mult in rahat, unii oameni cu carte si internet :D pot in continuare sa sustina ca grobianismul, golania, lipsa de respect, incompetenta, tupeul sint ceea ce ne trebuie, incep sa plec ochii cu rusine recunoscind ca sint romanca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu