Incep prin a marturisi ca atunci cind am exclamat imperativ "Nu ma intereseaza, facem botezul in mai si daca nu mai gasim restaurant pentru petrecere n-avem decit sa o facem si la anul pe vremea asta" eram intens stresata de diverse priviri mustratoare ale celor carora le raspunsesem ca "Nu, nu am botezat-o inca", de sfaturile spuse pe ton convingator ca "O sa vezi ca dupa ce o botezati n-o sa mai plinga atita" si aveam o mare stringere de inima pentru ca citisem undeva o superstitie conform careia bebelusii nu au nici macar inger pazitor pina la botez.
Motanul, ce sa faca saracul, decit sa se dea de 3 ori peste cap si sa manince o lingura de jaratec, ca sa botezam fata in mai, dupa cum decretase Pisoiu'. Si uite-asa am aranjat (credeam noi) totul pentru ziua de 24 mai...
De la bun inceput am avut emotii. O data pentru ca intotdeauna am vazut copiii stind in brate pe spate la botez, ori Pisilinca ma mir ca doarme asa noaptea, ca ziua nici nu poate fi vorba. Ca o sa plinga non-stop. Ca o sa pling si eu cu ea. Ca o sa raceasca. Ca nu accepta suzeta si deci nu o sa poata fi trecuta pe "mute".
Aici fac o paranteza. As vrea sa mi se explice si mie de ce INAINTE de botez toata lumea iti spune ca niciodata copiii nu racesc la botez (desi stau dezbracati in biserica rece, sint inmuiati intr-un vas cu apa de cine stie ce temperatura, apoi sint imbracati de cele mai multe ori neindeminatic de cineva care nu a mai facut asta decit, poate, cu ocazia altui botez), iar DUPA botez aceeasi "toata lume" m-a sunat sa ma intrebe daca "Ilinca e bine, nu, n-a racit...?", intrebare pusa desigur pe un ton mult mai retinut si mai nesigur...
Ma rog.
Am ajuns la biserica, noi, o pereche de nasi din cele doua, o pereche de bunici din cele doua. Preotul a fost neasteptat de punctual, spre deosebire de a doua pereche de nasi, respectiv de bunici (care s-au ratacit cu niste invitati prin oras).
Nu are rost sa intru in detalii legate de nervii mei, deja pusi pe bigudiuri. Pisilinca a plins, a stat in brate doar pe burtica (aviatoare o facem...sau mai degraba avion), a urlat cind au bagat-o in apa, a tacut pentru scut timp, apoi a urlat iar cind au imbracat-o, si in cele din urma a adormit de oboseala.
Am dus-o acasa, am schimbat-o, a papat si cind a adormit a trebuit sa o imbrac iar ca sa o duc la restaurant. Unde din nou a plins cumplit pina am schimbat-o de hainele de la botez si de paturica de la botez, care miroseau a mir de te dadeau pe spate, si am imbracat-o in niste haine mult mai putin spectaculoase, dar care miroseau a detergentul de acasa, a ea, a mami si a tati, a patutul ei.
Mi-a fost atit de mila de ea incit in final mi-a parut rau ca am botezat-o asa de "mica", mai ales ca - a naibii coincidenta - fusese si programata la vaccin cu doar 3 zile inainte, ocazie cu care mai avusese 2 zile jumate de plins, mofturiceala si disconfort.
Profit ca sa le multumesc Dianei si lui Adi care au fost cei mai dulci nasi si care i-au cumparat finei un numar nelimitat de hainute absolut superbe, si au ales si pentru botez o tinuta absolut bestiala.
De asemeni ii multumesc Laurei care a stat cu Pisilinca stresata si mofturoasa, si ii cer iertare ca nu mi-a trecut prin cap sa ii aduc acasa tort...
Incerc sa pun citeva poze. Da' daca nu reusesc sa le aranjez cum vreau, o sa le adaug intr-o alta postare. La coada sint cele de la baita de "dupa" ( a doua zi).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu