12.05.2009

Ilinca - Prima scrisoare

Stiu ca de cind eram atit de mica incit nimeni nu ma putea vedea, aparitia mea a fost cauza a numeroase restrictii: la bere, la stress, la oboseala, la jucat cu toate pisicile din lume, la fumat, la balacit in apa rece, la cine stie cite altele. Dar eram atit de mica, si aveam mare nevoie sa pot sa cresc sanatoasa.

Nu am vrut sa te lovesc, mami, cind am crescut la tine in burtica. Dar era atit de strimt acolo, si trebuia sa imi intind si eu cite o minuta sau un piciorus, sa ma dezmortesc, sa ma pregatesc pentru intilnirea cu tine si cu tati. Stiu ca te-am necajit cu sughitatul meu noaptea, dar ma pregateam pentru clipa cind voi respira prima oara...si uneori exageram, in nerabdarea mea de a ne intilni toti 3.

M-am cam grabit cind a fost vorba sa vin pe lume, dar rabdarea nu a fost niciodata punctul meu forte. Imi pare rau ca v-am facut sa va ingrijorati, nu asta a fost intentia mea; pur si simplu eram curioasa cum aratati amindoi, cum miroase lumina, ce culoare are aerul.

Stiu ca uneori sint tare plingacioasa. Nu o fac ca sa va necajesc. Uneori pling pentru ca ma doare burtica - si durerea asta este inca ceva nou pentru mine, pentru ca in cea mai mare parte a scurtei mele vieti, nu m-a durut nimic. Alteori pling pentru ca sint atit de obosita incit nu pot sa adorm; alteori pentru ca mi-e foame sau sete, sau pentru ca m-am speriat. Dar de cele mai multe ori pling pentru ca mi se face dor de cind eram cuprinsa cu totul in tine, mami, si acolo era cald si bine, iti auzeam mereu bataile inimii, tresaream bucuroasa cind va auzeam vocile, tie si lui tati.

Vreau sa dorm numai in brate; dar pentru ca acolo ma simt in siguranta. Mami si tati sint singurii pe care ii cunosc dintotdeauna, sint singurii care ma pot alina si in care am incredere. Linga ei stiu ca nu-mi este nici foame, nici frig, si nimic rau nu ma poate atinge. Atunci cind stau lipita de voi si va simt respiratia, si ma tineti strins in brate, ma simt ca in lumea cealalta, dinainte, in care totul era atit de simplu si de cald. Aici inca ma simt straina, totul e nou si urias si ma pierd in atita spatiu.

Incerc sa vorbesc cu voi, sa invat ce spuneti voi pe pasareasca voastra complicata. Nu-mi prea iese, dar vad ca va bucurati de gingurelile mele timide si stingace; aveti rabdare va rog, ma straduiesc, pina la urma o sa reusim sa ne intelegem. Ma ajuta mult daca vorbiti cu mine mereu, si in plus imi si place tare mult sa va aud vocea.

Va rog sa aveti rabdare cu mine si mai tirziu, cind o sa pot sta in fundulet si o sa vad tot ceea ce ma inconjoara. Sa ma protejati si sa ma invatati, sa imi aratati si sa imi explicati, sa imi raspundeti la intrebari. Sa ma inconjurati mereu cu tot atita dragoste, sa nu va enervati si sa nu tipati la mine. Chiar daca voi fi crescut, mai am multe de aflat, si nimic din ceea ce voi face nu va fi ca sa va supar, ci ca sa ajung incet incet sa ma descurc singura. Va dati seama cite am de invatat?

O sa stric probabil multe lucruri; nu o fac din rautate sau din pura placere de a distruge. Doar ca sint curioasa cum sint alcatuite obiectele, cit de rezistente sint, in cite bucati se pot desface, ce gust au. In plus miinile mele vor fi mult mai mici decit ale voastre pentru mult timp de acum inainte, asa ca imi va fi mai usor sa scap lucrurile din mina - nu uitati asta va rog, atunci cind se va intimpla cite un accident.

Primii mei pasi vor fi timizi si greoi, probabil ca o sa seman mai mult cu un boboc de rata decit cu un copil umblacios. Cu antrenament, o sa invat sa merg si fara sa ma sprijin de mobila - dar mina voastra tinind-o pe a mea va fi mereu o bucurie.

Cind o sa cad, sa nu va speriati. Daca veniti panicati peste mine si ma ridicati facind multa galagie, ma sperii si eu si o sa incep sa pling, nu atit de lovitura cit de spaima. Nici nu ma certati; vi se intimpla si voua sa va impiedicati, desi aveti muuult mai multa experienta cu mersul, si nu va cearta nimeni pentru asta.

Imi place mult muzica si imi plac si povestile. Imi place sa ne uitam impreuna in cartile cu poze colorate, si sa citim impreuna povestile mai simple. Imi place sa va aud vorbind, cu mine sau intre voi. Sint fericita ca voi nu va certati niciodata, cum am vazut ca fac alti parinti. Si ma bucur ca aveti rabdare sa imi explicati, iar si iar, ce e bine si ce e rau, ce am facut bine si unde am gresit, fara sa tipati la mine si fara sa imi dati "o palmuta la fundulet" cum mai fac mamicile si taticii prin parc. Va multumesc ca ma duceti la teatrul de papusi si ca m-ati invatat sa ma joc cu pisici si catei.

Va iubesc mult, mami si tati...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu