"Episodul urmator"

Un numar nesfirsit de absurditati

Dupa ce am scapat de TI am fost trimisa fara prea multe menajamente la etajul IV. Urmeaza sa ajunga si bebe. Sau nu.

Intii am fost pusa intr-o rezerva cu o tipa care nascuse cu vreo 2 zile in urma si care avea gripa. Si al carei copil era la etajul IV in aceeasi incapere cu Ilinca. Si la care ea urca de citeva ori pe zi.

Cu multe strimbaturi am reusit sa obtin o mutare de acolo, m-am plimbat 3 etaje in cautarea unui loc. Nu amestecam copii nascuti natural cu copii prin cezariana. Nu amestecam copii nascuti in zile diferite. Nu amestecam copii care au stat dupa nastere la etaje diferite, In general nu amestecam pe nimeni cu nimeni; numai pe mine cu femei gripate care ocupa o rezerva de doua locuri...

Ca sa fiu corecta pina la capat, trebuie sa recunosc ca asistenta sefa de la "sectorul" cu mame si bebelusi s-a agitat destul cit sa imi gaseasca pina la urma un loc. Adica interes a existat. Pacat doar ca nu sintem in stare sa facem lucrurile cum trebuie de la bun inceput.

Si a inceput "odiseea". In maternitate se incurajeaza la greu alaptatul. Asadar, ai n-ai lapte, trebuie ca inainte de masa sa mufezi bebelusul la sin, ca sa nu "uite" cum trebuie sa faca sa tzocaie. Dupa ce el tzocaie degeaba si se enerveaza (si tu iti stimulezi sinii si lactatia, numai ca pina vine laptele s-ar putea sa iti cada mameloanele, pentru ca bebelusul infometat si frustrat trage de ele cu ciuda, si ele saracele nu-s obisnuite cu asemenea tratament), e rindul tau sa te enervezi: ca nu cumva sa se indragoasteasca de biberon in cele 4 zile de stat in maternitate, bebelusul trebuie hranit cu formula, adusa in cana, cu linguritza. Ziua mai este cum mai este, incercati sa va imaginati noaptea, chioara de somn, cu un bebelus infometat, care MISCA pentru ca poate si plinge pentru ca asta e menirea lui, cu o lingurita peste care iti da cu minuta, vinindu-i gura atit de mica, incercind sa-i torni pe git fara sa il ineci. Mie nu mi s-a parut amuzant, chiar deloc.

In paralel insa, copiii hraniti cu formula trebuie hidratati suplimentar, ceea ce inseamna ca au voie sa bea "ceai" - apa cu zahar adica. Si aici vine surpriza: cum se livreaza acest ceai? La biberon !!

Deci, ca sa facem un rezumat. Avem una bucata copil mincacios, pare vrea sa manince mai degraba o data la 2 ore, nu o data la 3 ore. Una bucata copil care scade in greutate - fiziologic - in primele zile dupa nastere. Una bucata copil care nu e externat cu mamica lui decit cind incepe sa ia in greutate. De cealalta parte, avem lapte praf dat cu lingurita la 3 ore - daca vine la timp, daca nu si mai rar - si apa cu zahar care poate fi bauta din biberon, repede si bine, fara stress si nervi, si mirare ! fara sa risti sa se invete copilul cu biberonul...

Alta chestie care mi-a placut tare a fost ca la etajul cu prematuri - aia sensibili, mici, pricajiti, cu probleme - poate intra aproape oricine ca sa vada bebelusii. Mame, tati...e ok. Iti pui pe hol, la intrare, un fel de "pungi de plastic" peste incaltaminte, tuflesti pe tine o panarama de halat de "unica folosinta" - pe care ai grija sa il inapoiezi la iesirea din maternitate, pentru alti tati dispusi sa dea 5 lei ca sa intre pe holurile minunatei institutii - si gata. Si se pare ca prematurii nu au de suferit in urma chestiei asteia.
La polul opus se afla etajul de "copii normali". Acolo este strict interzis accesul persoanelor straine (ca de exemplu tati). insa mamele au voie sa intre si sa iasa, sa mearga in sala de asteptare a spitalului in care se afla inca 100 de oameni, sa iasa pina la chioscul din curte ca sa traga o tigara sau sa isi cumpere un iaurt. Fireste, in aceleasi haine de care il va lipi cu nasul pe bebelusul cel sensibil, care poate fi grav imbolnavit de un tata curios sa il vada...

Hmmm... ce sa mai povestesc? A ! Cum sa uit asa ceva? Nici o asistenta nu are voie sa se apropie de copilul tau fara echipamentul corespunzator: halat, boneta si masca. Ma rog, sa spunem ca ar fi de apreciat cumva chestia asta. Ironia mare este ca asistenta isi pune cele 3 "accesorii" la un capat al etajului, dupa care bintuie cu ACELASI halat, ACEEASI boneta si ACEEASI masca la toti copiii de pe etaj. Nu m-am putut abtine la un moment dat sa fac un "spirit de gluma"- care a fost prost primit, fireste - si sa intreb daca bebelusii astia mici is purtatori de multe chestii infioratoare, de se protejeaza asa de temeinic personalul care intra in contact cu ei. De notat ca la vizita de dimineata pediatra vine imbracata intr-un compleu obisnuit, fara echipamentul de astronaut aferent.

Trebuie sa recunosc ca dupa prima noapte nedormita, in care laptele praf a intirziat ingrozitor iar copilului ii era foame si cred ca avea si colici, iar eu, in incercarea de a o face sa taca, ma procopsisem cu niste ragade de-mi venea sa musc din masa, am anuntat tot personalul ca adopta niste masuri naziste de cacao, si eu o sa ajung acasa si o sa-i infig copilului biberonul in nas. ceea ce nu am mai apucat sa fac, pentru ca mi-a venit laptele cu o zi inainte de externare.

P.S. Desi tot ceea ce am relatat este perfect adevarat, desi am evitat orice gen de exagerari, desi reactia fireasca a oricarui cititor este sa isi faca o cruce maaaare apropo de acest gen de absurditati, de dragul corectitudinii trebuie sa precizez ca am fost si ajutata de asistente (iar recompensele pentru ajutor au venit abia dupa), si ca in final am venit acasa cu un copil sanatos. Pacat insa ca profesionalismul si, pe alocuri, omenia, sint umbrite de masuri idioate, impuse cel mai probabil de un management imbecil al spitalului...