Cu ochii pe butelie - procurarea

Ce fel de butelie? Exact, ca cea din imaginea alaturata, care se ataseaza la un minunat arzator Campingaz si care foloseste la - ati ghicit - gatit/incalzit chestii in locuri in care nu ai acces la nici un fel de aragaz.

Cum poate fi cazul unui camping.

Fie el si din Barcelona.

Ca sa incepem cu inceputul, la Barcelona am plecat asta-vara cu cortul, eu insarcinata in putine saptamini si trecind printr-o depresie (care inclin totusi sa cred ca se apropia de final). Marea depresie era strins legata - nu stiu exact in ce fel de raport - de senzatia de corp strain in git pe care o aveam de ceva vreme, care nu ceda la nici un tratament si care nu isi gasea nici o explicatie medicala cu exceptia unei rinite cronice pentru care in acel moment nu puteam face decit inhalatii si spalaturi nazale cu apa cu sare.

Asadar, iata-ne in Barcelona, in a doua zi de umblat, cind ne amintim, pe la 6 pm ca noi inca nu am cautat sa cumparam o butelie pentru aragazul nostru de voiaj. Zic initial ca "lasa, cautam miine", dar Motanul-Sef isi aminteste ca nu mi-am respectat tratamentul.

La ora aia ne aflam pe plaja din Barcelona. Doar ca in zona aia e ceva mai civilizat decit pe plaja din Costinesti; sint doar citeva magazine mici, care inchid majoritatea destul de devreme. Trecind peste faptul ca de dimineata nu facusem altceva decit sa mergem pe jos, o pornim iar la picior; gasim un magazin de pescuit in care primim niste indicatii apropo de unde in alta parte am putea cumpara ceea ce ne trebuie.

Ne conformam - ajungem prea tirziu - presupunind ca magazinul acela fusese deschis macar 5 minute in ziua cu pricina. Ne mai uitam o data la ceas si decidem ca ar fi cazul sa cautam o gura de metrou (nu, nu sint la fel de dese ca la Paris) ca sa ajungem in Placa de Catalunya, de unde sa luam metroul catre statia Gracia, care sa ne duca la trenul care ne ducea la camping. Nu de alta, dar ultimul tren pleaca pe la ora 22 din Barcelona.

Odata ajunsi in Placa de Catalunya, ne uitam iar la ceas si constatam ca nu e chiar asa de tirziu cum ne-am fi asteptat (e adevarat, cu metroul La Rambla pare mult mai scurta decit pe jos), asadar avem timp sa intrebam de ceva magazin cu articole sportive si de camping in zona.

Da!! Cum sa nu?? Magazinul se cheama Il Cortes Ingles si e chiar pe coltul opus al pietei. O luam la trap incolo...5 etaje de Cortes Ingles, intrebam pe paznic (in spaniola mea invatata la telenovele cind aveam 14 ani) la ce etaj gasim articole de camping. La 5, dar nu in magazinul asta. Raminem usor interzisi; cum adica nu in magazinul asta? Pai nu, pe o straduta din imediata apropiere exista un al doilea magazin Il Cortes Ingles, care la etajul 5 are articole de camping.

Ne privim unul pe celalalt si ne pastram comentariile admirative legate de dimensiunile unor magazine serioase pentru cind ne aflam inapoi pe strada. Gasim si al doilea Cortes, gasim si scarile rulante, ne smulgem greu (cel putin eu) de tentatia etajului cu muzica si a etajului cu libraria si iata-ne la etajul 5 !

Unde cautam. Si cautam. Si vedem niste butelii, dar nici una de la Campingaz, toate de la o firma concurenta. Care fireste nu se potriveau nici moarte la arzatorul nostru.

Chemam un responsabil de "raion" sa ne lamurim. Ne lamureste bita. Putem sa cumparam butelie cu tot cu arzator, de la firma concurenta, pentru modesta suma de aproape 400 de euro. Refuzam. Iar si iar. Intrebam (conspirativ) daca nu ne poate indruma catre un magazin cu acelasi profil unde am putea gasi ce ne intereseaza pe noi. Nu, n-ar putea sa faca asta, e impotriva regulilor. Si se mai invirte si supervisorul prin zona, intrigat si el probabil de insistenta cu care doi turisti se uita la vitrina cu butelii.

Cum nu aveam nimic de pierdut, ma duc la supervisor si ii explic (cum pot) ca problema avem. Pare ceva mai intelegator decit subalternul sau fata de refuzul nostru incapatinat de a cumpara arzator plus butelie, mai ales cind ii explicam ca in RO Campingaz este pe toate drumurile si nu am nevoie de un arzator de alta marca la care sa imi comand buteliile din Spania. Dar, ceva mai diplomat, e adevarat, ne lasa cu ochii in soare cind vine vorba de un alt magazin, biguind ceva despre niste mall-uri plasate alandala pe ditamai harta Barcelonei.

De voie de nevoie, trebuie sa ne lasam pagubasi; asta daca nu tinem mortis sa dam 100 de euro pe taxi ca sa ajungem in camping, sau sa dormim in Placa de Catalunya - care cred ca e si noaptea plina de turisti. O luam iar la picior, in ritm vioi - din ce in ce mai vioi - si ne linistim cind ne vedem in tren. Cort, papa, dus - daca mai apucam - si nani. Miine este o noua zi !

Intr-adevar, miine e o noua zi. Pe care o incepem cu o vizita la magazinutul din camping, in cautare de piine. Bagheta. Sintem prieteni si noi acum cu vinzatoarea, care e foarte draguta, zimbareata, si se distreaza teribil de caricatura de spaniola pe care ne chinuim sa o vorbim. Cum nu era coada - deci era timp - o intrebam daca in oraselul de linga camping nu exista vreun magazin specializat in care sa gasim articole sportive. Nu prea, dar ce ne trebuie? - vine amabil intrebarea, ca din partea oricarui spaniol (sau catalan?) civilizat, a carui liniste sufleteasca pare sa depinda de multumirea ta interioara. O butelie. De aragaz de voiaj. Aaaa...nu stie unde putem gasi. dar cele din raftul de colo nu sint bune...?

Ba da.

Magazinul din camping avea in total 3 rafturi, mai mult goale. Doua pe peretii lateral;i si unul pe mijloc.

Cui i-ar fi trecut prin cap sa se uite atent dupa asemenea articole?