Brad mic impodobit, cald in casa, ginduri "neortodoxe" la cirnatii pegatiti de bunica, intrebari legate de cadouri, liniste si pace.
Linga mine ghemuit, cu o labuta asezata peste nas, toarce Motanu. Alias PorcuLE, MagaruLE, Motanoi, Purcel. Toarce e un fel de a spune, Motanu toarce doar in soapte abia vibrate, pe care doar le simti daca sta lipit de tine. Dar el nu prea sta lipit de nimeni, decit rar, cind are el chef, si nu toarce de fiecare data. Tocmai de asta, fiecare sfir marunt al lui este atit de pretios.
Motanu imbatrineste incet incet. Nu vrea si nu vrem nici noi sa recunoastem asta, asa ca ne prefacem ca e tot pisicul marunt, ud si urlacios scos de sub o masina intr-o dimineata de noiembrie friguroasa si ploioasa, si plimbat cu tramvaiul pina acasa la tatal lui.
De fapt, Motanu a devenit un adevarat domn. Dupa ce a sfisiat, muscat, zgiriat tot si pe toata lumea cit a fost mic, brusc a decis ca e cazul sa isi schimbe stilul de viata. Si l-a schimbat saracul de mai multe ori, ca a schimbat si mame, si case; doar tatal a ramas singurul element de siguranta din viata lui, tatal cu cantitati nesfirsite de ciocolata ascunse in sertarul noptierelor de linga diverse paturi.
Devenit intelept indata dupa implinirea unui an de viata, Motanu n-a avut de ales si s-a "mulat" dupa obiceiurile de neam prost ale parintilor sai. Demnitatea sa de gentleman nu i-a permis sa reactioneze altfel decit cu raceala tacuta atunci cind in viata sa a aparut Tamica. Tamica era cu adevarat mica, oracaitoare, speriata si zapacita, si dormea intr-un lighean linga patul parintilor. Dupa cum se asteptase Motanu, dormitul asta linga pat a tinut fix 2 nopti, asa ca Motanu si-a vazut invadat si acest spatiu. Dupa vreo saptamina de adulmecat de la distanta si de urmarit circumspect prin casa, Motanu si-a calcat pe inima si s-a apucat sa spele oratania mica, ce avea atita nevoie de o baie...
Si nu avea sa se termine aici. Dupa Tamica a urmat ciinele-omida, adus acasa intempestiv, fara nici un avertisment. In marea sa generozitate insa, Motanu a adoptat si potaia, care de altfel s-a dovedit destul de docila, acceptindu-si cu usurinta statutul care i-a fost desemnat de la bun inceput.
Prima (si poate singura) razvratire a Motanului s-a petrecut cind cineva a venit intr-o vizita neanuntata cu o alta potaie in lesa. Motanu se facuse de 2 ori mai mare decit e el in zilele lui bune si nu putea fi stapinit de nimeni in sariturile sale semi-sinucigase orientate direct catre capul ciinelui. Nu au putut fi domolite spiritele, Motanu nu a putut fi prins si inchis, singura rezolvare a situatiei de criza fiind invitarea musafirilor pe usa afara, cu rugamintea expresa de a anunta inainte de a se hotari sa vina cu tot cu potaie.
Motanu nu prea a avut ocazia sa faca multe alegeri in viata, dar si cind a pus piciorul in prag nu a lasat loc de-ntors. A expulzat fara menajamente 2 pui de pisica, gasiti pe rind si adusi in casa. Desi a "crescut" multi alti pisoi, pe astia nu i-a inghitit nici o clipa. A dormit in pat cu ciinele sau. A trait in aceeasi casa cu 2 pisici mame a 9 pui. S-a mutat de 4 ori in 2 ani, si nu s-a plins.
Sint lucruri pe care nu le-am putea uita niciodata la Motanu. Felul in care se culca pe covor, fie cu burta in sus si cu labutele din fata strinse la piept, fie in pozitia "ghilotina", pe burta, cu gitul intins in prelungirea trupului vargat, intr-o pozitie indecent de vulnerabila.
Motanu te asteapta la usa cind vii acasa, cu fidelitatea unui ciine, doar pentru a se tolani pe o parte si a se intinde cit e el de lung, impiedicindu-te sa mai faci vreo miscare de teama sa nu il calci.
Motanu iubeste sa se cuibareasca in geanta de la laptop, in care se face ca se ascunde, si e cu atit mai induiosator cu cit la cele peste 5 kg ale lui ii e cam greu sa mai incapa undeva.
Motanu se chinuie sa intre in toate cutiile de carton pe care destinul i le scoate in cale. Nu il deranjeaza rautatea cu care se ride de el, cind, cu capul bagat intr-o cutie mult prea mica, o plimba prin toata casa, pina reuseste sa o propteasca intr-un perete, si acolo descopera ca nu va reusi niciodata sa isi ingramadeasca burta cea rotunda inauntru.
Motanu vine din orice colt de casa s-ar afla, imediat ce aude deschizindu-se sertarul noptierei cu ciocolata. Nici un alt sertar nu il mobilizeaza, nici un alt staniol fosnit nu il intereseaza. Se urca in pat cu un "mrrrt" scurt si incet, se aseaza pe coada undeva la vedere si te priveste atent in ochi asteptind farima de ciocolata care ii place atit. Nu a cersit in viata lui nimic altceva, nici nu a furat nimic de mincare vreodata.
Are si tabieturi. E invatat ca dimineata sa se trezeasca odata cu tatal sau, sa il insoteasca la baie. Stie ca tata iese din dormitor (un moment propice pentru a i te incurca in picioare) si se indreapta direct catre baie. Merge in urma lui pina la jumatea holului, apoi nerabdarea il impige sa o ia la trap usor pina in usa de la baie, unde se opreste si te asteapta. Politicos si rabdator, te lasa sa te instalezi confortabil, apoi te mingiie usor cu coada peste picioare cersind alintari. Abia dupa scarpinatul de rigoare se duce sa manince, apoi se urca pe chiuveta si asteapta cu demnitate si in tacere sa ii dai drumul la apa.
Daca te pune naiba sa iesi din dormitor si sa alegi alta directie, sau sa faci vreo oprire in drumul spre baie, intra in actiune acel rar "mau". La fel de incet ca torsul, "mau"-ul este rezervat unor momente de maxima intensitate sau tandrete, obiceiurilor stravechi pe care nu poate accepta sa le incalci fara motiv.
Motanu nu se catara in brad si nu roade cabluri. Nu face pipi prin casa si nu cerseste la bucatarie. Motanu mare si fioros isi face uneori fiori si iese singur pe usa de la intrare, dar se opreste pe pres, si daca din neatentie ai inchis usa in urma lui, plinge jalnic si se intoarce in casa tiris, zburlit si infricosat. Motanu iubeste alunele si maslinele (pe care nu le primeste niciodata, pentru ca nu are voie) si a refuzat sa pescuiasca din bolul de sticla carasul mic cit un degetar pe care i l-am adus pentru distractie.
Rareori, in momente cu adevarat speciale, Motanu se strecoara incet si se aseaza pe pieptul tau. Nu se instaleaza decit daca te prefaci ca nici nu i-ai observat manevrele; daca ii vorbesti sau il atingi inainte de a se fi asezat confortabil, se simte in plus si pleaca. Dupa ce s-a asezat insa in pozitia lui pisiceasca, pe burta, cu labele sub el, asteapta mingiiat si scarpinat; daca ii soptesti incet, isi lipeste nasul lat de barbia sau de nasul tau si incepe iar torsul sau soptit. Momentele astea de dragoste sint rare, si desi te sufoci sub greutatea lui, nu te induri sa te misti nici macar un centimetru; o percepe ca pe un "m-am saturat de tine" si se indeparteaza, si nimic nu il poate convinge sa se razgindeasca.
Motanu nu mai zgirie si nu mai musca decit daca tii musai sa muncesti sa il provoci. Motanu s-a obisnuit cu un ritm zilnic si si-a inventat propriile tabieturi in jurul acestuia. Motanu spala stoic cele 3 pisici carora nu le gasesc stapini, fara a incerca sa se ascunda sau sa se sustraga acestei indatoriri. Motanu e fericit cred in aceasta ultima casa, si nu pare sa mai fie dispus sa se mute iar; nici noi nu mai vrem sa il mai chinuim. Motanu inspecteaza fiecare musafir si il marcheaza frecindu-se bine de el, dar nu accepta mingiieri decit de la cei care revin la noi in repetate rinduri. Motanu alearga prin casa si derapeaza pe gresie si pe parchet, oprindu-se cu fundul in cite un toc de usa sau perete, din care decoleaza iar doar pentru a derapa din nou. Motanului nu ii plac cum miros bananele si portocalele, si de cite ori ajunge din greseala prea aproape de ele isi da urechile pe spate si stringe incet ochii, profund scirbit. Motanu este prezent la orice treaba se face in casa, si sare indata in ajutor daca simte ca e nevoie de o labuta in plus; daca nu, se multumeste sa supravegheze totul.
Motanu e MOTANU. A trecut prin multe alaturi de noi. Cere doar putina dragoste si putin respect, si isi ascunde si el virsta; nu ne place sa ne amintim ca cel putin teoretic si-a depasit jumatate din media de viata a motanilor.
Te iubim, Motane !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu