Nerabdare

De cind ma stiu, am avut o problema cu rabdarea. Sa spun ca nu e punctul meu forte, ar fi o gluma. Imi aimtesc unul dintre primele mele momente de razvratire constienta, cind am intrebat-o pe mama ce e cu "acusi"-ul asta care ba dureaza 2 minute pe ceas, ba dureaza jumatate de ora, ba e sinonim cu "la pastele cailor". Nu m-am lamurit nici azi si o disper si eu pe fiica-mea cu el...:)))

Dintr-un motiv care imi ramine necunoscut, eu nu pot avea rabdare, nu pot astepta, nu pot face planuri si calcule pe termen altfel decit...scurt. Imi aduc aminte cind l-am cunoscut pe Motan; ratiunea (tuturor, inclusiv a mea) spunea ca nu avem nimic in comun, ca nu exista nici un "cirlig" (stiu eu de ce rid...) intre noi. Eu stiam ca trebuie musai sa fac cumva sa se intimple "ceva" intre noi, iar femeia-care-vreau-sa-fiu stia ca trebuie sa fiu calculata, aparent indiferenta, un pic sofisticata...

Cum s-a desfasurat prima noastra conversatie telefonica? Am sunat, nu mi-a raspuns, am lasat telefonul pe masa (eram la o terasa cu o prietena), a sunat inapoi, moment in care mutam telefonul dintr-o mina in alta, bateam din picioare si tipam la ea ca "uuuiiiite, ma suuunaaa, ce ma faaaaac?!?"... Indiferent si sofisticat, da?

Ma rog, cum Motanul "se lasa" greu, am facut tot felul de strategii de aburire si intilniri "intimplatoare" absolut telenovelistice. Pe care le planuiam zile in sir, mai dura cite o zi doua (si cite o bere, doua :)) pina le initiam...dupa care, fara pic de rabdare sa vad ce se intimpla si daca "musca momeala", imi dadeam singura tot planul peste cap, aruncindu-ma cu capul inainte, in acelasi mod plin de .... "sofisticaciune" ca si cel amintit mai sus.

Bine, nerabdarea, insistenta, ambitia si incapatinarea mea de atunci ne-au adus aici unde suntem azi, deci n-au fost neaparat un lucru rau. Traiesc insa cu convingerea intima si de nestramutat ca daca nu ar fi fost scris in stele ca noi sa fim impreuna, Motanul meu ar fi facut ceea ce ar fi facut de altfel orice barbat sanatos la cap: ar fi luat-o la goana....

Intre timp am mai crescut, m-am mai desteptat, tot nesanatoasa la cap sunt (dar macar nu am pretins niciodata altceva :)) si...sunt curioasa ce s-a intimplat cu...(ne)rabdarea mea !