Explicatie frumoasa

Inca o data ii voi multumi forumului DC pentru cele citeva chestii de mare bun simt si cu mult suflet pe care le gasesc din vreme in vreme, postate de diversi useri.

Eu am cumparat cartea " De ce spun copiii NU" de Catherine Dolto - Este o carticica cu cateva explicatii de citit copilului in timp ce se uita la desenele frumos colorate.
Sunt cateva pagini si fiecare are cate o fraza cu explicatii ale lui NU.

Prezentarea cartii este si ea scurta precum cartea: "Un copil care intelege ce i se intampla creste armonios. Catherine Dolto abordeaza subiecte importante, care tin de viata biologica si cea afectiva. Nu-i este frica de cuvinte, dimpotriva, le imblanzeste, le da sens si le pune in metafore pentru a explica pe intelesul copiilor ce se intampla in sufletul lor si in jurul lor."

Iata ce explica ea unui copil (si nu numai):

" Cand suntem bebelusi si nu stim inca sa vorbim, ne dorim de cele mai multe ori sa fim pe placul partilor nostri.

Dar incet, incet incepem sa avem si noi parerile noastre si simtim nevoia sa facem numai cum vrem noi.

Cand invatam sa mergem, ne simtim foarte puternici si am vrea sa spunem si sa facem si mai multe lucruri decat pana acum. Dar nu reusim nici sa le spunem, nici sa le facem. Ce greu e!

Prima data cand spunem "nu" parintii sunt foarte mirati. Uneori se supara sau chiar se enerveaza, si asta ni se poate parea amuzant si ne face sa spunem iar si iar "nu".

Uneori spunem "nu" ca sa ne simtim si noi nmari, nu pentru a ne impotrivi celor din jur, dar oamenii mari nu prea inteleg acest lucru.

E nevoie de curaj ca sa spunem "nu"si asta ne face sa ne simtim puternici.

Uneori ne vine sa zicem "da, dar nu indraznim si atunci zicem "nu". Alterori, dimpotriva, am vrea sa zicem "nu"si. cand colo, zicem "da".

Cateodata suntem siguri ca avem dreptate sa spunem "nu", pentru ca nu e drept ce ni se cere.

Atunci cand cei mari ne trateaza ca pe papusi, ne vine sa le spunem "nu"si chiar avem dreptate.

Cand il decoperim pe "nu"avem impresia ca putem face si noi ce vrem, ca oamenii mari.

Abia dupa ce am spus suficienti de "nu", incepem si noi sa zicem "da". Si asa isi dau seama cei din familie ca am mai crescut putin".

Logica de 2 ani si 2 luni.

Eram in Selgros, copilul in picioare in cosul carutului, eu impingeam voioasa la carut; aveam sutien, insa purtam un tricou decoltat dintr-un material foarte moale si larg si elastic, la care oricum trebuie sa am grija.
Ca o paranteza, dupa ce am intarcat-o, nu m-am ascuns prin casa ca am zis ca o data si o data tot o sa le revada pe tzitzi...asa ca si acum, uneori, cind are chef de joaca si ma vede ca ma schimb, vine sa faca "Bip la tzitzi".
Ei, si mergeam noi prin magazin, si asta mica, plictisita, se apuca sa ma traga de tricoul minune, sa ma dezbrace si alta nu. Nu ca ar fi fost nevoie de prea mult efort pentru asta.
Asa ca ii spun:
- Mami, e rusine, nu facem asa pe strada !
- Nu ub(l)am la tzitzi pe (s)tad(r)a! Numai pe potua(r)!

In masina

Ilinca a spus o data ca vrea sa stea in fata, linga tati (tati conduce cind sintem toti 3). Si a primit fireste o explicatie detaliata in cel mai pur stil AP :D despre de ce nu avem voie sa stam in fata si cind o sa avem voie sa stam in fata si ce se poate intimpla daca ar sta acum in fata.
Asa ca de cite ori ne pornim la cite un drum de-ala care strabate orasul pe diagonala (ca altfel are altele de vazut/explicat) Ilinca se porneste:
- Vei in fata. Ilinca nu sta in fata. Numai tati sta in fata. Tati conduce masina. Tati are volan ! Tati invirte volanul ! Ilinca nu invirte volanul... Masinile merge pe strada. Oamenii merge pe "potua(r)". Masinile are roti. Tavaiu' merje pe sine. Si trenu merge pe doua sine. Ilinca nu are voie acolo (adica pe scaunul din fata). Ilinca e mica. Ilinca tebuie sa cheasca maaaaaie ! Daca nu pui centura cazi in nas. Ca piticii !

Sa revenim la treburi mai amuzante...

Adica la pisilinceli.

Ce imi mai amintesc, ca din pacate nu le scriu la timp si...:(

Cu mami in Copou, trecem pe linga 3 vitezane cu cei 3 proprietari aferenti.
- Ata este un moto(r) ca(r)e se chiama (s)cuute(r)!
- Nu mami, asta e motor-motor !
- Ata ete moto(r)-moto(r)! Vei sa vezi moto(r)u!
- Du-te si te uita.
- E fvuumooooos moto(r)u ata....da.... (asta inclinind usor capul si privind gales la proprietar). Vei pe moto(r)!
- Mami, nu se poate, nu e motorul nostru si nu e pentru copii....
- Nu ete petu cupii! Cupiii n-a(r)e voie pe moto(r)! Numai mami ae voie. Si tati ae voie... si nenea ae voie....si buni ae voie.... Ilinca n-ae voie !

(P.S. Ilinca s-a urcat pe motor, mami nu....)

Noutati din Stiinte

Am avut deosebita onoare de a afla, in schimbul modicei sume de 100 de lei, faptul ca unele pisici au in pancreas corpusculi Pacini (acesti corpusculi sunt sensibili la presiune) care le ajuta sa:
1. se echilibreze in timpul sariturilor sau in timpul cazaturilor
2. sa stea pe burta la vinatoare si sa sesizeze prin intermediul acestor corpusculi vibratiile emise de soriceii care merg pe sol.

Se pare ca nu toate pisicile prezinta acesti corpusculi, pentru ca domnul care a cercetat acest aspect (nu dam nume, nu-i asa) a recoltat cite un fragmentel din cele 3 portiuni ale pancreasului si a facut niste sectiuni din fragmentele astea si in unele cazuri nu a gasit nici un crocozaur de-asta, in altele a gasit f putini si in altele a gasit f multi.

Am o banuiala ca aceasta minunata cercetare poate fi nominalizata pentru un Nobel. Sau nu...?