Dragoste vs. sex

Pe vremea cind aveam 1o ani si credeam ca oamenii aia din filme, care se baga in pat impreuna si se dezbraca incet si partial, se vor saruta pina vor obosi, credeam cu tarie si in dragostea fara sfirsit, vesnica si neschimbata, in fidelitatea porumbeilor si a lupilor care isi aleg partenerii pe viata, in ideea ca odata casatorit nu are cum sa te mai intereseze/atraga altcineva. Pe vremea aia - pina pe la vreo 16 ani, cam asa - a face dragoste era ceva sublim, o incununare a unei iubiri marete; sexul se facea cu prostituatele, de catre barbati slabi, viciosi, mizerabili.
Pe la 18 ani am inceput sa ma gindesc la "nuante" de genul atractiei fizice de neignorat, revenge-sex-ului, make-up sexului, drunk sex-ului si alte "cheestii" de-astea.
Mi-a mai luat vreo 4 ani sa accept ideea ca sexul si dragostea au de prea putine ori legatura una cu alta. Si inca ceva timp ca sa integrez ideea asta in fiinta mea.

Prin "traditie", femeia romanca era invatata sa faca mincare calda in fiecare zi, sa creasca pruncii si sa nu comenteze prea mult in fata betiilor duminicale ale barbatilor care mai calcau si prin alte paturi. Femeia nu se putea descurca singura pe vremuri, asa ca mamele isi invatau fiicele - cu intelepciune oarecare, as zice - ca sotul tot acasa, la copii si la nevasta se intoarce, si-atunci pentru ce atita agitatie pentru slabiciunile omenesti? Ca doar se stie ca treaba barbatilor este sa umble dupa fuste.

Feminismul, modernizarea, emanciparea au condus la femei egale cu barbatii (din pacate nu si ca pulsiuni, stiut fiind ca femeile, in marea lor majorut fitate, sint cele care au nevoie de povesti de dragoste si de trandafiri inainte sa ajunga in pat, barbatii fiind mai practici si mai cu picioarele pe pamint si neavind nevoie decit de un spatiu retras si de o femeie dornica, pentru o scurta tavaleala); egalitate care a iscat si pretentia la visuri, dorinte si aspiratii egale (despre care am mai bodoganit eu pe aici). Rezultatul a fost tragic din punctul meu de vedere, orice tavaleala de un ceas la vreun chef imbibat cu alcool a devenit motiv de isterii, divort, lasat copii fara "porcu de tac-tu", ridicat poalele in cap si nenorocit familii.

Cred cu tarie ca fidelitatea pe viata si monogamia nu sint in natura umana. "Parteneriatul" pe viata, casniciile fericite, partenerii de cursa lunga nu au nici o legatura cu cei sau cele care intr-un moment sau altul al vietii s-au dovedit a fi incitanti ca parteneri de sex. De o noapte, de o luna...sau de o viata, de ce nu? Cea mai fericita, calma, implinita familie pe care o cunosc e formata din doi oameni care toata viata lor au avut cite un partener extraconjugal de sex, si aceia casatoriti de o viata. Paradoxal? as zice ca nu.

Ma oboseste sa citesc pe forumuri, sa ma uit la filme si sa regasesc peste tot acelasi "sindrom al femeii inselate" care nu mai sta "sa isi bata nemernicul joc de ea" ci pleaca din linistea si confortul unei case mari, intr-un cartier rezidential linistit si cu criminalitate zero, cu scoli bune si distante tolerabile, tiriindu-si dupa ea cei 2-3-enshpe copii, intr-un apartament de doua camere de la ultimul etaj al unui imobil cu grafitti si urina pe pereti, linga scoala de ghetou, isi ia un job de chelnerita pe undeva, si "le arata ea lor". Scenariu nerealist, care chiar daca ar fi real, tot ar insemna mutarea copiilor dintr-un mediu sigur, cu care erau obisnuiti, de linga un tata care ii iubea de nu se poate si le acorda toata atentia de care aveau nevoie, pentru ce? pentru o fusta trecatoare, care ieri a fost, miine nu mai este, iar "porcul si idiotul si ticalosul" nici nu isi va mai aminti miine numele ei? Bine, in filme povestea este mult mai complicata de atit, iar infidelul este impodobit cu numeroase calitati care il transforma intr-un adevarat monstru, de te intrebi cum de vaca aia nevrozata a suportat atitia ani batai si injurii la adresa ei si a copiilor; caci nu-i asa, barbatul care inseala nu poate fi decit un criminal in devenire, un abuzator, un amator de pornografie infantila etc samd.

Imi place foarte mult limba engleza, care pare sa faca foarte bine diferenta intre sex si dragoste si este capabila sa le separe. I'll make love to you este daruire, este pentru placerea partenerului, mai presus de orice altceva. I wanna have sex with you este ceea ce este: o cautare egoista a propriei placeri, din care fiecare dintre parteneri isi este siesi dator sa iasa cit mai satisfacut; este pofta animalica, o flacara ce arde scurt si intens pina se stinge brusc, nelasind nici macar un fir de cenusa in urma ei. Pentru ca aici, nimeni nu are nevoie de dragoste, de iubire, de comuniune; astea se gasesc acasa, la cel sau cea cu care ai ales sa iti imparti viata, alaturi de care razbati greutatile si impreuna cu care faci copiii.

Societatea condamna adulterul din cauza potentialului sau de a dezbina familiile. Eu - si este doar parerea mea - ii gasesc pe undeva si un rol benefic, de a alunga plictiseala, de a sparge monotonia, de a oferi un mic imbold odata ajunsi intr-un impas, de a satisface o pofta sau o curiozitate. Sa ridice mina femeia sau barbatul care nu s-a uitat niciodata la o persoana de sex opus, intrebindu-se cum face acesta dragoste, daca e un partener grabit si impulsiv sau unul tandru. Si cum sa nu te fi intrebat niciodata, si cum sa pretinzi ca niciodata nu ai fost curios sa incerci ALTCEVA, cind uneori iti doresti ca partenerul sa te iubeasca la fel de grijuliu si de atent ca si cum ai face-o pentru prima oara, iar alteori arzi si urli dupa "simularea" unui veritabil viol?

Asa ca eu pledez in favoarea ambelor. Si dragostea, si sexul. Nu neaparat si nu intotdeauna cu aceeasi persoana...