Aventuri la munte

Am zis ca despre iesirile noastre la munte revin in alt episod.
In mare nu e foarte mult de spus. Avem cort nou si bestial, bestial din multe puncte de vedere, printre care si acela ca poate fi montat de o singura persoana, ceea ce ne usureaza mult viata. In plus, are antreu mare si inalt, de in sfirsit pot sa stau in picioare in el.
Iesirile noastre au fost oarecum linistite, Pisilinca apreciaza mult traiul asta in aer liber, se vede ca-i conceputa " pe drumuri", ca numai afara ar sta. In functie de locul in care mergem, bataile de cap in ceea ce o privesc pot fi mai mici sau mai mari, in sensul ca daca mergem la pensiunea cu piscina si lac de pescuit trebuie sa merg mereu la juma de metru in spatele ei ca sa nu o apuce bilbidiceala fara preaviz, iar daca mergem undeva pe teren drept si larg, nu trebuie decit sa o urmaresc sa nu dispara.

Si totusi, una dintre iesirile noastre de anul asta s-a dovedit a fi cu adevarat speciala.
Am plecat la Gheorghieni intr-o vineri, in ciuda faptului ca accuweatherul zicea de o furtuna in noaptea aia. Bine, teveurile noastre ziceau de cod galben de inundatii pentru tot weekendul, dar eu habar n-am avut.
Am ajuns pe la 5pm, am pus cortul minunat, i-am asteptat si pe ai mei care au stat si ei cu noi o noapte.
Contrar aparentelor, s-a dovedit ca am avut mai mult de munca in conditiile in care eram 4 adulti care sa urmareasca Pisilinca, decit daca am fi fost doar doi.

Pe la 8-9 s-a pus pe ploaie, fulgere, tunete, alea-alea. Am halit gratarul pe care apucasem sa il facem deja, ne-am dus la nani repejor.
Simbata dimineata, soare si frumos, cam ud pe jos, dar...asta e. Maica-mea, rupta de oboseala si de dureri de spate, n-a dormit toata noaptea de teama ca piriiasul aflat la vreo 100 de metri, lat de juma de metru si adinc de-o palma sa nu ne ia cu tot cu corturi. M-am amuzat in sinea mea mai mult decit am verbalizat.

Simbata dupa-masa, pe la 4pm o taie ai mei spre Iasi, la 4.30 se pune pe plouat. Si ploua frate, de-mi venea sa-mi iau cimpii. Am binecuvintat noul nostru cort mare si traistele cu jucarii carate de acasa. pe la 18.30 deja ma rugam sa stea ploaia pina culc copilul, apoi fie ce-o fi.
Si ruga mi-a fost ascultata. Ploaia a stat, copilul s-a putut purceli in voie prin noroi, pe la 9pm a luat somn, imediat dupa s-a pus iar pe plouat.
De data asta insa...rupere de nori. Tunete de te dureau timpanele la propriu, fulgere unul dupa altul, de vedeai sa citesti. Ne-am culcat pe la 10pm si noi, ca nu aveai ce altceva sa faci.
Si m-am trezit la miezul noptii. Aceleasi tunete, aceleasi fulgere, Pisilinca dormind neintoarsa, cortul uscat pe dinauntru, antreul cam mocirlos de-acum, zgomotul piriului care parea sa se fi mutat la 10 metri, si, mai generatoare de panica, vocea unui barbat care racnea.
Eu am ramas cu Pisilinca la cort, Motanu Sef s-a dus sa vada ce si cum.
Piriul cel inofensiv inundase cam jumatate din zona pentru camping, inclusiv un cort in care nu se afla nimeni. Tot campingul era in picioare, pindind sa nu vina apa peste ei. Podetele peste piriu fusesera unul luat de apa, celalalt acoperit.
Am stat mai bine de un ceas si noi, sa vedem ce si cum, desi cortul nostru era pus cumva cel mai departe de apa. Totusi, cind esti cu Pisilincul dupa tine, ti-e cam greu sa te linistesti. Ne-am dus la nani cind a stat si ploaia, fara nici un alt incident. Mi-a cam cazut fatza insa a doua zi, cind pe lumina am vazut ce prapad poate sa faca o lingura aia de apa curgatoare, care e drept, stringe toate suvoaiele de pe muntii din jur.
Inutil sa spun ca a doua zi s-a golit campingul, nimeni n-a mai avut chef de inca o aventura nocturna, mai ales ca pe la prinz cerul se acoperise iar. Noi urma oricum sa plecam spre casa, si am facut-o in ritmul nostru, catinel-catinel, ca devenisem curajosi pe lumina, si oricum cortul trebuia sa se zvinte cit de cit.
Asa ca am fentat si o viitura. Iaca are Pisilinca ce ne boscorodi pe la 14 ani, cind o citi chestiile astea si o sa-mi rida in nas ca nu o las dupa ora 22 in oras...