Viata la tara

Viata la tara, grea, presupunind in general mai multa munca fizica si mai putin confort decit cea de la oras - sau un confort relativ limitat, dependent intrucitva de conditiile meteo - are cu siguranta plusurile si minusurile sale. Placerea de a bea seara berea sau limonada in curte, de a te juca impreuna cu prietenii Grivei si Azorel (1,2, 3 etc) si de a vedea pisicile pindind vrabii, de a gradinari in weekend, a uda florile seara, nu sint lucruri pe care sa le poti face la bloc. Poti sa maninci oua bio si proaspete daca iti amintesti de copilarie cind auzi la prima ora cotcodaceli si cucurigit, poti avea o vecina draguta cu o vacuta curata si alintata, poti face un gratar oricind iti tuna.
E usor de inteles nostalgia dupa viata la curte, mai ales a celor care au crescut la tara. Durerea mare incepe daca se intimpla sa ai niste vecini de-asta nostalgici si cam lipsiti de ocupatie.

Cred ca deja cunoaste destula lume "aventura" mea cu vecinul de la parter, care si-a facut gratar fix sub geamurile mele (da, gratar adica a aprins lemne, a facut jar, pe care a pirpolit cefe si mici), si cind i-am spus ca m-a deranjeaza si ca mi-a imputit casa, nu a gasit sa imi comunice (ma rog, sotia, ca e mai vehementa) nimic altceva decit ca "boul"de taica-meu si "idioata" de maica-mea le-au "mincat zilele" pentru ca nu le-a convenit faptul ca au darimat in apartament peretele de rezistenta, fara nici o autorizatie si fara a face nici o lucrare de consolidare.

Ma rog, la faza cu gratarul, cind vezi Doamne i-am stricat fimeii aniversarea a 50 de ani, am fost amenintata de catre "venerabila doamna" ca n-o sa ma mai salute. Replica mea (dupa gratularea parintilor mei cu epitetele mai sus amintite) a fost "Iaca paguba". Si de atunci nu ne salutam.

Dar acum citeva zile, Motanu Sef iesise cu Pisilinca in brate si ma asteptau pe mine la scara. Si cind cobor, iaca surpriza, se conversa cu vecina. Care a taiat-o imediat ce m-a vazut. Ce vroia? Sa se plinga ca eu as fi facut-o nesimtita. Dar ca e nu mi-a zis nimic, ca "e o doamna". Acum astept sa o prind pe "Odoamna" (mai am eu un exemplar din specia asta....)sa o intreb cind as fi putut sa o fac nesimtita: cind s-a crezut pe tarlaua ei si mi-a aprins focul sub geam, tu'le mama lor de tzigani de oras, cind mi-a jignit parintii, sau cind m-a vazut pe geam venind spre scara blocului cu carut, copil si sacose de cumparaturi, m-a auzit descuind usa de la bloc cu cartela de interfon, si s-a izbit in usa de era sa loveasca Pisilinca, a iesit val virtej dind peste mine si a lasat sa se inchida ditamai usa de metal, desi eram cu toate alea in brate, lasindu-ma pe afara?

Din acelasi ciclu, exista "baba de la parter", buna prietena cu astia. Aparent inofensiva, ea nu e "vizorista" (decit noaptea), e "gradinarizda". Adica toata ziua fute fix 10 fire de flori si 15 de iarba in spatiul verde de sub geamul ei de la bucatarie, o palma de pamint de 2x2 metri. Dar are enshpe bidoane cu apa, butoi sub burlan sa stringa apa de ploaie, sticle taiate puse peste trandafiri invizibili, ce mai, tot tacimul. Ei, gradinarizda asta (care din solidaritate cu Odoamna surzeste si ea frecvent cind ma vede si o salut) a venit cu ideea de a renova scara bloculu; idee minunata, votata fireste de vecinul grataragiu. Asa ca fara sa se consulte cu nimeni (cu mine si cu ai mei sigur nu a facut-o) a chemat neshte baieti, a umplut scara de praf (razuind vopseaua de pe pereti) apoi de putoare de vopsea (arzind o dragalasa vopsea verde de gard de Vaslui). Cind s-a terminat bilciul pe parter si etajul 1, s-au gindit si aia de la 2 ca nu se poate sa fie doua culori diferite in aceeasi scara de bloc, si or luat-o de la capat cu prafuiala si mizeria si vaporii de vopsea. Asa ca acum stam intr-o proaspat-boita-mizgilita scara de un verde infinit, cauzator de dureri de dinti. Si avem pe pereti tablouri cu fotografii si plante pe pereti (care mor de inima rea si de lipsa de lumina).

Ei, dupa curatenia asta de primavara (numa nu am facut chirpici si n-am batut cu maiul niste pamint nou pe jos), s-a hotarit (este un "s-a" impersonal, ca lumea de prin zona mai si munceste, deci mai are si alte griji decit sa ii vina idei marete) sa nu platim femeie de serviciu sa spele pe scara blocului de doua ori pe saptamina. Noooo...facem economie...
Gradinarizda matura in fata blocului de citeva ori pe zi, ca sa o vada toata lumea cita treaba face (numai ea). Nu ne-am lasat intimidati de actiunile de induiosare/impresionare.
O vecina de pe palier spala cam o data pe saptamina. Actiunea se petrece cam asa: se umple o galeata cu apa, se pune in ea nush ce detergent cu parfum de liliac, dupa care se varsa - la propriu - pe palier. Rezulta balti, udeala, mozoleala, numai bun sa aluneci sa iti rupi dracului gitul pe mozaicul ud. Mai ales cu copchil in brate.

Aceeasi vecina s-a apucat sa isi spele covoarele. Cum? Mai e nevoie sa explic?
Le-a scos in fata blocului si le-a intins pe scarile de la intrarea in bloc. Le-a udat cu un furtun tras de la chiuveta din bucataria gradinarizdei. Le-a frecat cu peria si cu detergent, le-a clatit cu acelasi furtun. Le-a intins pe garduri - inclusiv pe cel al spatiului de joaca - la uscat. Au rezultat din nou balti cu detergent si cu jeg. Ca pe ulita.

Uneori ma intreb daca nu-s eu prea fitzoasa. Frate, daca ti se pare greu sa te deplasezi 200 metri (la propriu!!!) sa faci gratar la padure, in loc amenajat de primarie; daca vrei sa iti demolezi si reconstruiesti casa dupa cum ti s-a asezat penisul in pantalonii de pijama dungata dimineata; daca iti pute ideea de a duce covoarele la curatatorie ca faci tu treaba mai buna mozolind totul in jurul tau; muta-te frate-n chizda ma-tii la tara !!!!! Stai acolo cu putza-n colb si fa exact ce-i trece prin capul (de jos) al lu barbat-tu!! E mijto, pe cuvint, stai cu tzatzle pe marginea drumului si stii tot ce misca (asta ca sa nu-ti afecteze vederea uitatul pe vizor)...aer curat...verdeata...si Doamne-ajuta, 2 metri de pamint. Cubi. Deasupra.

Hai noroc!