Pisigri

Mi s-a intimplat sa am surpriza ca unii parteneri de discutie din lumea virtuala sa isi fi format o parere foarte elaborata si cu niscai tente filosofice legate de "pisigri". Si as vrea sa distrug orice mituri :P

Pisigri este o..pisica.
Gri.
Pe care am gasit-o intr-o zi de primavara, spre sfirsitul clasei a XIIa, intr-un tufis undeva prin centrul orasului. Avea cam o luna si statea PE tufis. Nu sub, nu deasupra, nu linga, era cu cele 4 labute bine intinse intr-un echilibru precar pe crengutele subtiri ale unui boschet care margineste un spatiu verde si miorlaia ca orice alta oratanie, numai nu ca o mitza.
Am gasit-o pentru ca se stricase tramvaiul. Si pentru ca in ziua aia aveam teza la fizica, si nici un chef sa ajungem la scoala si la orele dinaintea tezei, mergeam cu C. in pas agale spre liceu.
Cum nu m-am priceput niciodata sa nu vad sau sa nu aud vreun pui de mitza, am insfacat "podoaba" cenusie cu ochi albastri si am tropait in continuare spre scoala. Am facut o pauza de cumparat parizer si ne-am distrat gindindu-ne la reactiile profilor pusi in situatia de a tine ore pe fond sonor de pisic plictisit.
Fireste ca acasa Pisigri nu s-a bucurat de o primire prea calduroasa si inca o data mi s-a pus in vedere sa ii gasesc stapin. Unde mama naibii sa ii gasesc stapin intr-o era fara internet in care invatatul pentru BAC ma cam lasase fara prieteni (cu 2 exceptii care nu aveau ce cauta cu mitza acasa) nu era prea clar. Am zis "Da, da..." si asa a ramas.
Fireste ca Pisigri crestea incet si sigur. S-a imprietenit cu Laly si cu tot ceea ce putea fi furat de pe masa din bucatarie, fapt care a cam des-prietenit-o de tata. Era o pisica timida si retrasa, din neamul pisicilor care nu-ti vor sta in veci in brate cind sau pentru ca asa vrei tu. Oricum, slabiciunea ei eram eu, asa ca in curind m-am trezit cu doua pisici care urcau grabite pe scara de lemn care ducea catre patul meu, ala de sub tavan.

Toate bune si frumoase, pina cind, in circumstante pe care nu vreau sa le detaliez dar pe care le dezaprob vehement si acum, ne-am mutat din "celebra" strada Stejar-intii si-ntii la tara, cu catel si purcel. Acolo Pisigri si-a descoperit noi veleitati, de vinatoreasa de vrabii, soareci si rindunele, spre deosebire de sclifosita si rasata Laly, care la prima plimbare pe pamintul dintre rindurile de vie, ziceai ca merge pe cuie ascutite sau carbuni incinsi.

Ma rog, cum mutatul nostru temporar a durat practic aproape un an si a fost urmat de un alt mutat temporar in care am stat cam inghesuiti, si cum Laly era singura care in mod evident nu era facuta pentru viata la tara, Pisigri a ramas peizana:D. Statut care ii place, desi prima oara cind a vazut ca plecam cu masina de acolo, a alergat dupa masina mai ceva decit un ciine. Spre mirarea mea, ne tine minte si acum, dupa citiva ani, si de cite ori mergem la ea vine sa doarma cu noi, ba chiar a tras o sfinta bataie cu pisicile mele (cind au fost si ele victimele "transhumantei" stapinilor) pentru ca ocupau camera care a fost a ei in primele ei saptamini de "viata sanatoasa".

Pisigri a fost prima pisica botezata in stilul devenit deja clasic, iar numele ei troneaza cu mindrie alaturi de cele al Motanului si Mitzeimici ("Tamica pentru prieteni). A fost prima si singura pisica de pina acum pe care am vazut-o alergind dupa masina. A fost prima care si-a manifestat de la inceput slabiciunea pentru mine, ferindu-se initial de alte atingeri. Si da, a fost prima pisica pe care eu o vedeam superba. adevarata Albastra de Rusia, in timp ce toata lumea spunea ca e urita cu spume. Mi-e greu sa ma gindesc la identitatea mea virtuala cind ea nu va mai fi...