Criza, CIC si diaspora

Dupa ce saptamina trecuta o colega de forum mai avea oleaca si ma cauta si de dinti in gura, si de note proaste in clasa a Va, pentru ca i-a displacut ei parerea mea despre ciinii fara stapin si o postare de-a mea de pe la inceputurile blogului, saptamina asta am citit 99!! de pagini de reactii la masura Guvernului de reducere a indemnizatiei pe perioada CIC-ului.

Pentru necunoscatori, CIC = concediu de ingrijire a copilului, se acorda pina la implinirea virstei de 2 ani si se remunera cu 85% din venit/600 lei/luna, pentru mamele care au cotizat intreaga gama de taxe si impozite in ultimele 12 luni inaintea nasterii copilului.

Eh, criza fiind, salariile bugetarilor scazind cu 25%, pensiile cu 15%, inventindu-se noi impozite la impozite, fireste ca guvernantii s-au impiedicat si de indemnizatia asta, si si-au dat brusc seama ca "e cam multi bani" pe o perioada de timp cam lunga. Asa ca au inceput sa apara in presa primele zvonuri: ca indemnizatia va fi uniformizata la 600 lei pentru toata lumea. Apoi ca va scadea cu un procent (care a variat intre 15 si 25%), apoi ca...si ca....si ca. Asta a spus media, sa ne intelegem; ca oficialii de ne conduc au zis din start ca se va anunta vineri varianta finala.

Eeeeiiiii....si au inceput nervii.
Mamele forumiste (deci care se presupune din start ca au un oarecare nivel de educatie, ca saraca tzatza Marghioala de la Atirnatii din Deal nu are timp de stat pe net, cu toate computerele date moka de rds/rcs si cu tot netu uairles), care in majoritatea covirsitoare nu primesc indemnizatie de 600 de lei - sau comparabila - ci mai degraba tintesc plafonul ala de 4000 lei, s-au revoltat, rasculat si mai ales "inerfat" ca-cum isi permite Statu roman sa le bage mina in buzunar???
Ajungind de aici fireste la comentarii legate de justetea si echitabilitatea unui sistem care ofera unei marete PiaRiste aceiasi bani ca si "coloratei de la coltul strazii", masura care va creste natalitatea in anumite paturi sociale, dar "ce calitate vor avea copiii aia??".
Ei, cam pe la faza in care nevoile copilului de PiaRista sint net superioare celor ale copilului de "colorata" asa, by default, si in care copiii nascuti la tara din parinti cu 8-10-12 clase sint de calitate proasta fata de aia de la oras, cu parinti cu doctorate (scrise de profi pe spaga), mi s-a sculat parul din cap.
Altfel, bancu ala cu "Felicitari, tocmai l-ai omorit pe Beethoven" fiind la mare pret pe forum, ca si atitudinea plina de grija si dragoste fata de copiii abuzati, copiii cu deficiente, copiii orfani, bolnavi, neglijati.

Ma rog, in acest context, apar fete din diaspora, care zic stati oleaca, nu e mai bine nici pe la noi, ca nu te lasa nimeni sa stai 2 ani acasa cu atitia bani, ca uite in SUA e asa, in Germania asa, in Elvetia asa, in Belgia asa...ma rog, ati prins ideea. Si ca nu, economia Romaniei nu isi permite sa sustina in continuare mamele 2 ani.

Si Cutia Pandorei si-a saltat inca o data capacul.
Si a iesit la iveala mentalitatea de cacat a romanului, care prefera de departe sa isi smulga parul din cap decit sa isi puna mintea la contributie si osul la treaba si sa ia niste decizii ca sa iasa din impas.

Sa nu fiu gresit inteleasa. O atare masura da peste cap viata oricui a luat peste 600 lei indemnizatie. Loveste in familii care au facut inca de acum citiva ani credite (mai fara acoperire, poate) si in familii care au gestionat atent fiecare banut. Loveste si mai greu in familiile in care sotul este bugetar, victima si el deci a reducerii salarului cu 25%. Si in femeile care daca ajung sa se duca la munca, se trezesc ca ce iau pe mere dau pe pere (aka gradi, cresa, bona, vecina). Ii loveste chiar si pe cei care cistiga mult peste salarul mediu pe economie, si pentru care reducerea indemnizatiei (chiar si la 600 lei) va insemna poate excursii in tari mai putin exotice, hoteluri de 4 stele in loc de 5, in nici un caz dramuirea banilor de piine, lapte praf si pampers.

Este cu atit mai dureros cu cit anumite familii vor fi obligate sa renunte la CIC de 2 ani si sa se intoarca la munca, in conditiile in care este aproape imposibil sa gasesti unde sa lasi copilul acum, in iunie; crese sint putine, prost dotate, greu de ales; cele de stat sint varza, cele particulare sint foarte scumpe si oricum, ai nevoie de o bafta chioara sa prinzi un loc la cite solicitari sint (si mai ales la cite vor fi). Bone cu numele sint pe toate drumurile, dar parca te cam stringe in spate ideea de a lasa copilul cu o necunoscuta aleasa in viteza; bone calificate nu exista in tara asta.
Pentru majoritatea mamelor - si aici ma includ si eu - este o trauma sa fie obligate ca dupa nu stiu cit timp sa incredinteze viata si educatia copilului lor unor necunoscuti, care vor ajunge sa vada copilul (treaz) mai multe ore pe zi decit ele.

Dar este inacceptabil totusi ca in fata unei asemenea alegeri (impuneri), singura reactie sa fie "nu pot". "Nu se poate, o sa-mi pierd casa, nu am ce face, nu am unde sa duc copilul, nu am unde sa ma intorc la job, am cotizat enshpe ani la toate fondurile si impozitele si statul ce imi da inapoi???".
Pai e simplu, atita timp cit nu exista un fond special "de CIC", inseamna ca impozitele alea se duc pe alte nevoi ale statului (sau ale oamenilor statului, si nu ma refer la bugetari). Oricum, asa cum statul a modificat o lege, a transformat indemnizatia unica de 600 lei in 85% din salar si a aplicat legea inclusiv indemnizatiile care erau in plata la ora respectiva (si pentru asta au fost aplaudati si laudati si toate alea), n-are decit sa modifice iar legea, si sa scada indemnizatia fix asa cum ii trece prin cap.

S-a venit cu solutii. Fete din acelasi oras care se pot grupa cite 3-4, una dintre ele ramine acasa cu 3-4 copilasi si este platita de celelalte mame care se intorc la servici. Tot un fel de bona, cu avantajul ca uneori pot fi persoane semi-cunoscute deja, prin intermediul forumului si/sau a intilnirilor live.
Apelat pe rind la o vecina draguta, la un concediu de odihna al bunicii aleia, apoi al celeilalte, sau la ajutorul temporar al unei prietene, cunostinte...si usor usor, o saptamina de colo, una de dincolo, macar vine toamna si se mai elibereaza locuri in crese.

Nu. Nu exista solutii, statul de fura, ne da in cap, vrea sa ne omoare, isi bate joc de copiii nostri. Ok, asa e, statul ne fura si isi bate joc: si atunci ce facem??? In afara de tantrumuri???

Iaca de-aia e Romania unde e. Ca nu ne amintim ca se fura decit cind sintem furati. Si ca asteptam sa ni se dea. Si ca toate ni se cuvin, mai mult decit celorlalti.