Azi am fost in vizita la vechiul loc de munca, unde voi reveni in toamna, la inceputul anului universitar. A fost o minivacanta meritata si deosebit de reconfortanta si revigoranta, am revazut colegi dragi si mai putin dragi; mi-am amintit de ce-mi sint dragi unii si de ce imi vine uneori sa ii string de git pe altii. Am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea ca dupa aproape 2 ani, multe lucruri s-au schimbat, si nu pot avea pretentia sa reiau munca, relatiile, tabieturile, programul, din punctul in care le-am lasat.
Una peste alta, ma asteptam sa mi se ceara sa ma fac utila inca de pe acum, si desi perspectiva era putin infricosatoare din cauza ca nu am cu cine o lasa pe Pisilinca, m-am trezit acasa ca in loc sa ma simt usurata, sint de fapt dezamagita. Destul de dezamagita incit sa ma intreb daca nu cumva ar fi trebuit sa imi manifest singura interesul pentru o munca de care sint intr-adevar interesata. Iata o idee pe care trebuie sa o rumeg pina dupa sarbatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu