Adica dreapta credinta?
Am avut un soc acum ceva timp cind am vazut la stiri bebelusul care a murit imediat dupa ce l-a scos popa din cristelnita. Mi s-a parut aberant, inacceptabil, inadmisibil, neglijenta crasa, nepricepere, incompetenta, rea-vointa. Mi-am amintit de cosmarul botezului Pisilincai si m-am infiorat iar. Mi-am reinnoit promisiunea fata de mine ca daca ar fi vreodata sa am si un al doilea copil, fie va fi botezat cind va fi prea mare sa mai incapa in cristelnita, fie doar in conditiile unui "aranjament" cu preotul sa il ude doar pe cap, in stilul practicat la catolici.
Ieri am mers la un botez. O fetita absolut superba, de doua luni. Intr-o biserica aflata in renovare, in care ieseau aburi din gura cind respirai. Am fost bucuroasa in sinea mea ca e asa de frig, convinsa fiind ca "balaceala" va fi ..adaptata conditiilor de mediu.
Am turbat cind am auzit popa zicind nasei sa dezbrace copilul.
Am sperat din inima sa vina popa si la petrecerea de dupa, sa am si eu o discutie cu el, sa ma lamureasca de ce mama naibii o fi fiind obligatoriu sa chinui bebelusii. Pentru ca balaceala nu e totul, nuuu...abia se linisteste copilul ca o iei de la capat, cu miruit, dansat, invirtit, sucit, impartasit...
N-am avut noroc, popa n-a venit. Am ramas nelamurita. Si pina una-alta, ramin la parerea mea: nici un bebelus nu merita asta. Daca e mic nu inseamna ca trebuie sa fie bataia de joc a nimanui. Daca nu te poate pocni intre ochi, daca nu te poate injura, daca nu te poate scuipa nu inseamnaca ai dreptul sa faci ce vrei cu el. Si nu pot sa le fac parintilor o vina pentru toata povestea unui botez, pentru ca toti, ca si mine, sint sub presiunea familiei, anturajului, a superstitiilor.
Dar preotul, care taie si spinzura in biserica lui, ar putea sa aiba un pic de bun simt, mai ales cind e vorba de asemenea "conditii extreme". Pe cit pariu ca daca i-as fi zis popei sa se dezbrace in curu gol si sa intre in cristelnita m-ar fi refuzat??
Mi-a placut tare mult articolul. Dificila treaba sa ne descotorosim de traditii... Nici eu nu stiu cum am rezistat presiunilor, dar la vremea respectiva nu credeam in Dumnezeu, asa ca mi-am zis ca n-are rost sa fiu ipocrita, si drept urmare nu mi-am botezat copilul. Acum, cand cred in Dumnezeu consider ca botezul trebuie facut abia dupa ce-L intalnim pe Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereInteresant punct de vedere...ca de obicei. Eu ma abtin sa comentez orice tine de biserica, dar cred ca mi-ar placea sa se aplice varianta propusa de sotul meu...si vad ca impartasita si de "Anonim"...fiecare sa fie botezat atunci cand e matur si constient de alegerea facuta.
RăspundețiȘtergereHehe...pai asta ar fi ideal, insa cum "ce naste din pisica TREBE sa manince soareci", nu vad eu de ce ar accepta biserica sa piarda enoriasii cotizanti. Si mai exista o "problema", si anume aceea ca 99% dintre parinti habar nu au cu ce se maninca religia, nici macar cea proprie, daramite a altora. Si atunci, de unde sa se informeze copilul, apoi tinarul? Sa speram ca va ajunge la un moment dat la o virsta la acre, printre intrebarile existentiale pe care si le va pune, va fi si "Eu in Ce cred?"?
RăspundețiȘtergereEu cred, pe bune, dar nu pot pricepe rostul unor obiceiuri, ritualuri sau cum vreti sa le spuneti.