"O caut pe Paula
Era-ntr-o vara. Si nu era o vara ca toate verile ci una exceptional de calda. În 'Piata de purici', cea mai mare din acel an, si cei mai zelosi vânzatori stateau într-o toropeala bolnavicioasa. Nici clientii care de obicei sunt într-o continua foiala nu erau mai vioi. La ora doua a amiezii umbrelele de soare se vedeau ca atunci când te uiti la un obiect prin flacari. Doar într-un colt racnea în reprize si cu un puternic accent un barbat care voia sa scape de toalele de 1 euro bucata "Billigerrrrrrrrrrrrrrrrrrr, billiger, billigerrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!" Dupa ce-si turna apa pe el o lua de la capat cu "ieftinirile". Într-o astfel de amiaza s-a întâmplat sa casc ochii prin nimicurile scoase la vânzare si mai ales s-a întâmplat ca la câteva mii de kilometri de casa sa-mi sara în ochi cotorul unei carti. În mijlocul unui geamantan imitatie de piele, captusit cu hartie cadrialata -alb-bleu- statea spre vânzare "La Medeleni". O bucatica de "acasa" era aievea în fata mea ca un mic miracol românesc într-o piata uriasa întesata de papusi, camioane întregi sau nu, candelabre, perdele, prize, cuie, biciclete, covoare, clesti de rufe, foarfeci, parfumuri pe jumatate goale sau, ma rog, pe jumatate pline. Într-o piata imensa cu vânzatori exotici, anticari, cu copii veniti sa-si vânda jucariile mie mi-au cazut ochii exact pe "La Medeleni", partea întâi. Vânzatorul bucuros ca scapa de un mic bagaj -o carte într-o limba ciudata- mi-a spus ca nu se tocmeste "50 de centi!" Îmi imaginez si mai bucuroasa cât de acru ar fi daca i-as spune ca as fi luat-o cu oricât. Am pastrat mica victorie pentru mine si am pecat acasa cu un sentiment de duiosie pe care-l mai încerc la nucul bunicilor. Nu am facut nimic altceva decât sa-mi iau borcanul cu dulceata de nuci si bâtâindu-ma-n balansoar m-am apucat sa re-re-recitesc "La Medeleni", editia duioasa.
Prima pagina începe cu o amintire gen "Oracol":
"17 februarie 1968
Daruita de nenea în
ziua lui de nunta
Bucuresti
Paula"
Spre sfârsitul romanului am avut revelatia ca acea carte a fost pierduta dintr-o curioasa întâmplare. Si printr-o fericita întâmplare a ajuns într-o casa care sa-i adaposteasca amintirile si care sa-i caute stapânii. La sfârsitul cartii statea îngalbenita o scrisoare cu scris mare si tremurat. Pentru Paula. De la batrânul ei tata. Cea mai emotionanta scrisoare pe care am citit-o vreodata! Draga Paula înca te caut sa stii. Am cartea si scrisoarea sta acolo ca-ntr-un seif sentimental.
Draga Paula nu stiu unde as putea sa mai anunt ca te caut în afara de internetul asta mare. O sa lansez povestea asta ca pe un manifest. Dati-o mai departe!
"Paulä mam gîndit sati scriu cîteva rînduri unde ca mereu zici ca nuti scriu si mam gîndit sati scriu acum ca Duminica e ziua mea de Nastiri si Marti 26 Otombri e Sfîntu Dumitru si plec pe 77 Ani Cred ca tea spus Nentu cum Sunt cum ma stii si Tu ma doari mijlocu si si genunchi la picioare ce sa fac romatism nu or dar nici e el nu scap Voi ce faciti sunteti sanatosi toti Fata sa facut mari vorbesti dai mîncare multa sa se faca mai repede mari sa te ajuti la treaba ce faceti mai plecati sau veniti Acolea (...) a venit de la Ploiesti sai dau Telefon cînd o termena sa vine pe la mine sai dau vro 10 chile de vin sa cumpere un bidon cum lo gasi sa ia un de 20 Kile ce sati mai spun pe aici e timp frumos nu a cazut bruma nua plouat e bine Vinu e bun sa limpezit e bun ai montat masina sa cosi la ea vedeti sa nu perditi ceva de la iea la Noiembri acu plecati sa va ajute Dumnezeu dar eu acolo nu mai pot veni incheii si va zic multa sanatati si va pup Taica"
Sarutmâna cu respect TAICA.
"17 februarie 1968
Daruita de nenea în
ziua lui de nunta
Bucuresti
Paula"
Spre sfârsitul romanului am avut revelatia ca acea carte a fost pierduta dintr-o curioasa întâmplare. Si printr-o fericita întâmplare a ajuns într-o casa care sa-i adaposteasca amintirile si care sa-i caute stapânii. La sfârsitul cartii statea îngalbenita o scrisoare cu scris mare si tremurat. Pentru Paula. De la batrânul ei tata. Cea mai emotionanta scrisoare pe care am citit-o vreodata! Draga Paula înca te caut sa stii. Am cartea si scrisoarea sta acolo ca-ntr-un seif sentimental.
Draga Paula nu stiu unde as putea sa mai anunt ca te caut în afara de internetul asta mare. O sa lansez povestea asta ca pe un manifest. Dati-o mai departe!
"Paulä mam gîndit sati scriu cîteva rînduri unde ca mereu zici ca nuti scriu si mam gîndit sati scriu acum ca Duminica e ziua mea de Nastiri si Marti 26 Otombri e Sfîntu Dumitru si plec pe 77 Ani Cred ca tea spus Nentu cum Sunt cum ma stii si Tu ma doari mijlocu si si genunchi la picioare ce sa fac romatism nu or dar nici e el nu scap Voi ce faciti sunteti sanatosi toti Fata sa facut mari vorbesti dai mîncare multa sa se faca mai repede mari sa te ajuti la treaba ce faceti mai plecati sau veniti Acolea (...) a venit de la Ploiesti sai dau Telefon cînd o termena sa vine pe la mine sai dau vro 10 chile de vin sa cumpere un bidon cum lo gasi sa ia un de 20 Kile ce sati mai spun pe aici e timp frumos nu a cazut bruma nua plouat e bine Vinu e bun sa limpezit e bun ai montat masina sa cosi la ea vedeti sa nu perditi ceva de la iea la Noiembri acu plecati sa va ajute Dumnezeu dar eu acolo nu mai pot veni incheii si va zic multa sanatati si va pup Taica"
Sarutmâna cu respect TAICA.
Ajutati-ma sa o gasesc pe Paula!"
Blogul e de citit din punctul meu de vedere si il gasiti si in dreapta paginii, in lista de "lecturi suplimentare".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu