Aventura la care am visat fiecare dintre noi, de cind citeam "Toate pinzele sus" si "Mari exploratori". Aventura la care am continuat sa visam la 16 ani, cind "libertate" si "independenta" inca mai erau idealuri sfinte. Aventura la care unii dintre noi viseaza si acum, cind au job-uri (nu scoala), iau salarii (nu burse sau alocatii) si trebuie sa faca singuri curat (nu sa o ajute pe mama) si sa gateasca zilnic (nu o data pe luna cind ii apuca talentele culinare).
Nu vreau sa povestesc filmul, ar fi cam greu si foarte sec, si oricum genul asta de informatie se gaseste "la un click distanta" pe faimosul (si utilul, dar cu rating-uri de la care mi-am luat destule tepe) IMDB.
Reteta succesului in acest caz e greu de digerat. Actor principal semi-necunoscut, cu mai multe aparitii in sitcom-uri decit in filme (na, ca am zis-o si pe asta...), 2 ore jumate de ritm lent, aproape adormitor, in care te tine atent doar (sau tocmai) Aventura pe care ti-ai fi dorit sa ai "coaiele" sa o traiesti tu insuti.
Secretul succesului? Probabil faptul ca e un film biografic. Adica...e ok ca poveste, dar cind afli ca Alex Supertramp (fost Christopher) a fost cit se poate de real, a trait printre noi (ma rog, printre ei...:D) , a facut ACELE alegeri, a luat ACELE decizii si a schimbat ACELE vieti, parca te apuca un fel de jena ca tu stai ca be....lferul in virful canapelei si te plingi de ploaia de afara si de traficul in drum spre serviciul de doi lei pe care il urasti.
Ce mi-a displacut total? Indrazneala echipei care a realizat filmul de a PRESUPUNE pornind de la o simpla fraza scrisa cu mina tremurata, ca toata aceasta calatorie initiatica ar fi avut un rezultat infricosator de banal, gretos de "standard": impacarea cu realitatea unei copilarii nefericite, iertarea unor parinti "disfunctionali".
Pentru mine, "Happiness is only real when shared" inseamna mult mai mult. Am incredere ca adevaratul Supertramp nu s-a multumit cu un succes atit de mic si de personal, cum este mult-trimbitata impacare cu propriul Eu.
Da ce ar mai fi pe langa asta breh? Ce ii demeanoring la impacarea cu propriul eu? Si cam ce alte benefit uri o mai avut din faptu ca si o inghetzat coaele si o murit ca un lusar ca n o dat pagina bine, in afara de faptul ca si o dat seama in sfarshit ca there is true love si ca aia nu poti s o traiesti decat printre oameni?
RăspundețiȘtergereEu nu afirm ca e demeanoring gestul in sine de a te impaca cu propriul eu (poate un pic egoist sa-ti bati constant capul cu asta ani de zile), desi cred ca de fapt exista putini oameni pe lumea asta care stau sa isi analizeze conflictele interioare, sa le disece si sa le rezolve (sau nu). Ma scoate din minti ca finalul (vietii) e conceput ca o reintoarcere in sinul familiei pe care evident nu o iubea si nu o respecta cine stie ce. Din punctul meu de vedere mai degraba se revedea pe sine alaturi de familia de hippie decit alaturi de mama si tata.
RăspundețiȘtergerepai mie abia asta mi se pare revelator - ca a fost in stare sa ierte (de fapt ce sa ierte, ca parintii lui saracii nu erau evil, pur si simplu superficiali si bogati :D) si sa faca pace cu ideea ca datorita alor de ii detesta a avut el experienta asta miraculoasa de a fi in viatza (si a crapa ma rog ...): it's like ...familia lui hippie o avut-o. Familia lui reala si NICE - that would be the heaven he never reached...
RăspundețiȘtergerepe parintii lui ajunsese sa ii considere evil dupa ce aflase intimplator ca ma-sa si tas-su s-or cuplat cit tas-su era inca insurat, si ca apoi, dupa ce o divortat de prima nevasta si s-a casatorit cu mama lui, s-a intors si i-a mai facut un copil si primei neveste de care abia se despartise...si ma rog, mai este in film o faza in care ai lui se iau de cap.
RăspundețiȘtergereoricum, asta devine mult nai putin important acum, ca am citit ceva opinii de-ale Alaska-enilor care numa nu s-o dus sa-i stucheasca pe mormint ca s-o dus acolo nepregatit si o murit de foame ca prostu, cu un depozit de alimente la 2 mile si cu un pod la o mila si ceva de autobuz - dar na, cind nu ai o harta, e cam greu sa explorezi o zona cu o raza de 2 mile...
the point is - pina la urma - ca povestea e frumoasa si probabil foarte romantata in film, asa ca as vrea sa citesc si cartea - da n-o gasesc