August

August, adica luna a 8a. Haha, ce v-am mai pacalit, nu-i asa?

Una dintre marile descoperiri pe care le-am facut pe propria piele de cind sint gravida (n-am vrut sa cred cind am citit ce povesteau femei mai... trecute prin viata decit mine) este aceea ca totul capata proportii colosale (in mintea gravidei, nu gravida in sine, da?)

Tot acum am reusit sa inteleg cam cum de nebunii nu-si dau seama ca sint nebuni. Mi se parea taaare ciudat sa vad/aud/citesc (despre) oameni care desi pot usor constata ca sint singurii cu o anumita convingere sau care practica o anumita indeletnicire, nu-si pun nici o clipa problema sanatatatii lor mintale.

Ca sa revin. Totul capata proportii uriase, totul este o drama plina de emotii sau... o sursa de nervi biiine incretiti.

Programele tv. Filmele. Sugestiile. Intrebarile. Temerile. Linistea. Vecinii. Programarile. Laptele care da in foc. Aproape orice remarca. Pisicile pt ca se joaca si darima tot. Pisicile pentru ca dorm calare pe mine. Arsurile stomacale. Nimeni nu intelege nimic. Nimeni am zis, da??

Si mai rau poate, dupa ce ai innebunit pe toata lumea timp de citeva zile la rind cu reprosuri si bocete, ai un scurt moment de revelatie si realizezi ca ... tu nu esti asa. Ca nu ai motive sa te enervezi. Ca ai exagerat. Ca esti absolut nerezonabila si antipatica, si oamenii care inca mai sint in jurul tau trebuie ca te iubesc tare sau chiar nu au unde sa se mute ca sa scape de gura ta.
Si...incepi sa te simti vinovata.
Ce fel de nemernic ar face sa se simta vinovata o femeie insarcinata in luna a 8a???????!!!???