Rosia Montana prin ochiul profanului

Radio Guerilla are dup-amiaza spre seara un "sondaj de opinie" foarte inspirat: ce va enerveaza cel mai tare din 3 variante de raspuns. Nu stiu daca ce vreau eu sa va povestesc azi a fost sau nu supus la vot in cadrul respectivei "pastile" radio, dar pe mine cu siguranta ma scoate din sarite mai mult decit muuulte alte chestii.

Pe toate posturile de televiziune, fie ele publice sau private, comerciale sau nu (ha-ha), mai mult sau mai putin afliliate politic (Ha!Ha!) ruleaza niste spoturi oribile de "constientizare" si "implicare sociala" ce pun pe tapet problema Rosia Montana. Pe foarte scurt, e vorba de cetateni ai Rosiei Montane care isi spun povestile de viata (sau isi pling de mila, daca e sa o zicem pe-aia dreapta) si incheie apoteotic si sensibilizant cu "noi nu vrem decit sa muncim". Fals, fals, fals !

*rimul spot pe care l-am vazut e cu o tanti care se lauda ca are 42 de ani si adauga ca nu ar fi crezut vreodata ca la virsta asta, ea (mama singura deduc, no problem with that) si cei doi copii de virsta scolara vor trai din pensia mamei. Tanti asta recunoaste ca a croit cearceafuri si a impletit sosete ca sa cistige si ea un ban, dar ca "ajunge!". Moment care pe mine m-a cam blocat, ca nu l-am prea inteles, cum adica, s-a plictisit de tricotat si si-a bagat picioarele?? Aparent nu, se pare ca marea problema era legata de sumele prea mici cistigate din aceasta ocupatie.

Ulterior, doamna zice ca au fost nevoiti sa renunte la vacante, adaugind - cu sinceritatea omului din popor, dar absolut neinspirat din punctul meu de vedere, daca e sa luam in calcul scopul spotului - ca vacantele lor se petrec "pe muntii astia".

Apai madam. Una la mina, plozii sunt la internat (de unde bani, tu stii!) si vin acasa in vacante, deci pentru ei CHIAR E o vacanta si o schimbare de peisaj. Doi la mina, traiesti in una dintre cele mai frumoase zone ale Europei. Trei la mina, nu mai spun de obiective istorice, biserici si manastiri, monumente. Patru la mina, eu imi doresc de ani de zile sa ajung acolo si nu apuc. Si cinci la mina, in mod evident nu dai doi bani pe toate argumentele de mai sus.

Doamna draga, eu nu traiesc (inca...) din pensia (mizera) a mamei (dvs.) dar concediile mi le fac la cort, nu la all inclusive. Si da, e adevarat, merg la mare in fiecare an (pina acum. Doamne-ajuta! sa pot sa o fac si de acum incolo), dar cita alta lume NU o face, ca nu are cu ce, si nici nu are unde sa scurme dupa aur, fara sa ii pese de nimic, pentru un salariu de rahat.

Si in final, stimata doamna, nu va este putin jena? sanatoasa, la 42 de ani, indiferent de (ne)calificare, poti pleca intr-un sat mai mare sau la oras, iti poti gasi ceva de lucru (daca chiar VREI), iti poti ajuta TU mama in loc sa rabdati de foame amindoua. Si mai poti sa fii linga copiii tai, sa le fii mama, sa ii ghidezi, sa ii indrumi, sa ii mingii, sa le supraveghezi activitatea la o scoala acceptabila.

Al doilea spot e cu un nene cam neingrijit si cu niste dinti lipsa in gura, care recunoaste ca a lucrat toata viata in minerit, ca mai are doi ani pina la pensie...dar ca el vrea minerit la Rosia Montana pentru ca fecior-su munceste in strainatate si il vede rar...si sa vina si el acasa.

Ca mama, il inteleg si nu prea. Il inteleg ca ii este dor de copilul sau, ca l-ar vrea linga el. Ce nu inteleg este cum un tata, care stie cit de greu, de riscant si de periculos pentru sanatate este mineritul, isi poate dori aceeasi viata pentru copilul sau. Cum poti sa nu vrei ceva mai bun, orice. Un loc in care nepotii sai sa aiba acces la scoli bune, la asistenta medicala adevarata, in care sa stie ca tatal lor ajunge cu bine acasa pentru ca nu isi pune viata in pericol in fiecare clipa petrecuta la munca.

Sunt atitia oameni in tara asta ai caror copii lucreaza in alte orase sau in alte tari, mai aproape sau mai departe. Toti acesti copii au la rindul lor familii si toti merg spre mai bine, toti aleg sa traiasca acolo unde viata, per total, este mai buna pentru ei si pentru familiile lor.

Asa ca drama acestui nene este de fapt drama personala a milioane de parinti din intreaga lume, si chiar este o drama de ordin absolut personal si absolut psihologic. Ma impresioneaza ca mama, ma face sa imi pun intrebari legate de viitorul copilului meu, de alegerile mele in viata de pina acum. Dar nu, in nici un caz nu ma face sa ii sustin demersul, pe care din contra, il vad ca profund egoist, din orice punct de vedere il privesc. Este egoist pentru ca nu tine seama de binele personal, nicidecum de binele "copilului"adus in discutie si cu siguranta nu de binele pe termen lung al tarii asteia. In fond, nu suntem cu totii Stefan cel Mare (sau Delavrancea...:)), sa avem puterea, calitatea, capacitatea, responsabilitatea, altruismul si viziunea de a privi la "Moldova" urmasilor urmasilor nostri, si e normal sa fie asa.

Nu ma pricep la economie, insa toti cei care se pricep (cu exceptia celor care au semnat, dar pe care nu economia tarii i-a interesat) spun ca acest contract de exploatare a minereurilor de la Rosia Montana este profund dezavantajos pentru statul roman.

Nici la tehnologia de extractie a aurului nu ma pricep, nici la impactul sau teoretic asupra mediului . Stiu doar ca teoria e teorie, ca practica ne omoara, ca experienta de zi cu zi ne-a demonstrat ca, oricite masuri de siguranta am lua, oricind se poate intimpla ceva rau. Stiu ca nu avem nevoie sa distrugem coltul acela de tara otravindu-l cu cianuri. Stiu ca multe alte lucruri "absolut sigure" au bubuit urit de tot. Stiu ca suntem victimele unei politici de dezvoltare si industrializare mondiale asupra carora nu avem nici un cuvint de spus, si sincer, nu mai am nevoie, eu personal, de inca un "focar de infectie" in tara asta atit de frumoasa si de care din pacate ne pasa atit de putin.

Si mai am o problema. Presupunind ca oamenii din spoturile alea sunt reali, ca povestile lor de viata (departe de a fi disperate, din punctul meu de vedere)sunt adevarate, presupunind ca moral si corect este ca principala preocupare a unui Om sa fie binele de moment al semenilor sai - si eu recunosc ca am fost mereu deficitara, uneori in mod evident, la capitolul asta - oare NICI UNA dintre televiziunile din tara asta nu isi pune intrebari cu privire la corectitudinea mesajului transmis de aceste spoturi? Oare comercialul si economicul au depasit, ca importanta, orice urma de indoiala, bun simt, corectitudine, verticalitate?

Aceiasi nervi in hainutza noua

In mod evident, nu este decit vina noastra ca traim intr-o tara asa cum este ea. Avem ce meritam, nici mai mult, nici mai putin, traim desigur cu nemultumirea ca am merita mai mult, ca "numai altii" fac si dreg, "numai altii" nu iau atitudine, "numai altii" sunt vinovati, batindu-ne insa cu pumnul in piept ca noi "facem tot ce putem" ;i clatinind din cap ca "oricum", orice-am face, realitatea implacabila ne va taia craca de sub picioare.

Desigur ca una dintre principalele nemultumiri este ca "toata lumea fura", dar ne plingem de asta "imprumutind" cite un pix "uitat" pe o masa (care in general este alta decit propriul birou), cerind biletul (gata compostat) al unui calator care tocmai coboara din autobuz, "uitind" sa aducem inapoi la farmacie cei 10 bani pe care "o sa mi-i aduceti dvs cind o sa aveti" (pentru ca, nu-i asa? "au de unde", astia cu farmaciile lor), luind pliantul promotional din cutia postala a vecinului, ca "si-asa nu-i trebuie".

Ca sa nu ma inscriu in tagma celor care nu sunt niciodata vinovati de nimic (asta este, nu am stofa de sef...), o sa fiu prima sa imi pun cenusa in cap pentru ca "tac si inghit" orice. De exemplu, am inghitit fara sa comentez concluziile cuiva care mi-a povestit cum fetusii se hranesc prin cordonul ombilical, si consideratiile sale pline de intelepciune legate de cele 4 puncte geografice. Dar sa lasam deoparte aceste probleme de ordin stiintific.

Sa ne amintim ca traim intr-o tara in care numarul copiilor abuzati fizic sau psihic este enorm. Sa ne amintim ca pedeapsa - inclusiv bataia - este considerata o metoda educativa de catre numerosi parinti si de educatori, invatatori, profesori si alti angajati ai institutiilor care ar trebui sa ne ocroteasca pruncii si sa ii ghideze in viata. Si nu facem nimic.

Sa ne amintim ca traim intr-o tara in care oamenii trec nepasatori pe linga un individ cazut pe strada.

Traim intr-o tara in care parintii isi invata copiii ca totul are un pret, ca scoala e cvasi-inutila, o formalitate, ca profii sunt "najpa" si sarantoci, ca cinstea e prostie, iar moralitatea e sinonima cu naivitatea si ignoranta.

Traim intr-o tara care a adoptat maneaua ca "imn national" pentru ca, probabil, rezoneaza mai bine cu mesajul acesteia decit cu mesajul lui "Desteapta-te, romane!" ale carui versuri nu le mai stie nici naiba.

In tara in care nu numai din saracie, ci si din prostie si snobism, preferam marcile straine in locul celor autohtone, in care prostii prefera cartea in locul filmului (sau in locul retelelor sociale, jocurilor on sau offline, instant-message-urilor), rockul sau jazzul in locul manelei sau muzica clasica in locul house-ului, plaja linistita sau curata in locul sezlongurilor inghesuite, cortul sau muntele in locul all-inclusive-ului.

In tara in care ne referim la "saracul-vedeta-TV-care-se-bate-cu-pumnul-in-piept -de-cinstit-si-plin-de-onoare-si-care-a-ucis-3-oameni" dar NIMENI !!!!! de pe posturile TV nu stie numele sau virstele mortilor.

In tara in care orice sarbatoare reusita are ca ingrediente obligatorii gratarul facut in zone cit mai aglomerate, muzica data la maxim la radioul din masina, berea si alte "alcoale" baute "fara numar, fara numar" pina la completa indobitocire.

Americanii, de ziua nationala a carei semnificatie pariez ca e cunoscuta de un procent din populatie semnificativ mai mare, organizeaza parade, scenete care rememoreaza evenimentele unui 4 iulie demult trecut, pina si la gradinita se coloreaza stegulete si baloane si se onoreaza sacrificiul inaintasilor care si-au adus contributia la statul pe care il au in prezent.

Noi habar nu avem ce s-a intimplat intr-un 1 Decembrie din nu se stie ce an, dar suferim intens ca, desi avem o zi libera, vremea nu e propice pentru iesiri la gunoaie-pe-iarba-verde.

Noi ne luam in ris stramosii, ne scuipam conducatorii, minimizam istoria, ne defaimam tara, nu pentru ca exista romani care cersesc sau fura in intreaga Europa, ci pentru ca plecam capul si permitem generalizari legate de natiunea noastra.

Cind Europa a venit sa ne dea peste degete pentru situatia in care se afla populatia de etnie rroma de pe teritoriul Romaniei, am plecat capul, am adoptat pozitia ghiocel si am acceptat fara minte termenul de rrom, acceptind si inerentele confuzii voite sau nu, intre rromi si romani. Cind Europa a descoperit ca nu are fonduri, mecanisme si mai ales suportul populatiei pentru a face fata problemelor create de etnia rroma pe teritoriile tarilor sale si a decis sa ii faca pachet si sa ii trimita acasa, am plecat iar capul, in loc sa atragem atentia pe cai oficiale ca actiunea aceasta este puternic discriminatorie si ca este cel putin incorect sa pretinzi unei tari din fostul bloc comunist, cu probleme de ordin social si economic suficiente, sa aloce problemei TIGANILOR resurse pe care state mai breze din UE se vad incapabile sa le foloseasca in acest scop.

Cind Europa insasi protesteaza impotriva modului absolut dezavantajos in care Romania a concesionat exploatarea depozitelor aurifere de la Rosia Montana, vinzind pe nimic nu numai minereul, ci si istoria locurilor si rezervatiile naturale din zona, televiziunile din Romania transmit clipuri lacrimogene cu mineri (sau nici macar) de 40 si ceva de ani care prefera sa traiasca de pe o zi pe alta decit sa se relocheze si sa isi caute de lucru.

Cind suntem din ce in ce mai saraci, acceptam ca oile scumpirea carburantilor justificata de explicatii hilare si care contrazic realitatea. Benzina e mai scumpa pentru ca pretul materiei prime a crescut, in exact ziua in care la bursa, pretul petrolului a scazut semnificativ. Iar motorina se scumpeste pentru ca cererea de motorina a crescut. Explicatii din ciclul "e o strategie de marketing", care ar trebui - si resuesc !!! - sa te faca sa bagi capul intre umeri si sa taci, ba sa-ti mai ceri si scuze ca esti prost si habar nu ai de marketing.

Traim ceea ce meritam, si atita timp cit acceptam asta, cit ne complacem, cit acceptam sa fim privati de drepturi, inclusiv de dreptul la respect, inseamna ca nu ne este prea rau. si daca ne e bine asa, de ce sa ne mai plingem?

Noi nu suntem puscariasi europeni aterizati pe alte continente, sa ne exprimam nemultumirile in strada, noi nu suntem derbedei, sa aruncam pietre pe Wall Street, noi nu avem Woodstock-ul in istoria noastra.

Noi suntem balcanici si suntem mindri de asta. Deci avem FIX ce meritam.