03.03.2010

Viata...

tuturor continua, a mea sta in loc. Se pare ca nu am nici macar dreptul de a cere ca si a mea sa se urneasca din cind in cind din loc. Asa, de-o tura de cumparaturi, de un suc in oras, de o plimbare pe picioarele mele, de un condus reconfortatnt de masina. In schimb este de la sine inteles ca ceilalti trebuie sa isi continue viata si preocuparile, fara a se lasa in vreun fel distrasi sau deranjati. Ca doar sacrificiile personale de-aia-s personale.
Viata mea trebuie sa se rezume la mincare pasata, pampersi cacacitzi si leganat pentru adormit.
Well, thank you very much. Don't mind me. In curind o sa am si eu o viata, iar. Una noua, fireste, ca nu am cum sa ma mai intorc la cea veche. Si s-ar putea sa fie o mare surpriza, pentru toata lumea. Nu neaparat una placuta. Beware.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu