Sa ne laudam

Ca nu am mai facut-o de mult timp.
Si mai avem doar o luna pina ne facem " mari" si cica avem voie sa mincam cacao. Ha ! Sa vad cine ii da... :D

Pisilinca merge bine de tot tinindu-se de mobile. Se ridica in picioare tinindu-se de orice apuca, se tiriie pe burta in veritabil stil SAS, merge in 4 labe (de azi) dar numai pe gresie. Isi arunca singura bilele de la un joc si le fugareste, le prinde si se ridica in fund, si le arunca iar...si o tine asa pina roade mocheta.
Stie sa faca pa (azi a si mormait un pa in timp ce facea cu minuta) si foloseste gestul si pentru a ne comunica dorinta de a parasi locul in care ne aflam.
Stie sa dea pupici, dar principalul beneficiar este heffalumpul mare; mami primeste pupici numai cu portia, cind a fost deosebit de ascultatoare.
Azi a acceptat sa faca primii pasi tinuta de o singura minuta. Arata ca Bambi in prima lui iarna, dar intentia conteaza.
Stie sa dea noroc, si scutura mina viguros, amuzindu-se pina peste poate.
Stie sa faca si mai-mai, dar din nou beneficiarul principal este heffalumpul mare. Cind e vorba sa ii faca mai-mai Motanului, de cele mai multe ori ii trage niste capace de numa', sau ii smulge cite un smoc de blana. De, daca nu-l perie nimeni...
Arata cu degetelul cind o intrebam unde-i... ceva? si cind vrea sa mearga intr-un loc anume.
Stie unde e becul, heffalumpul (oare cum de nu am inceput cu el??), Motanul, pisica, girafa mare si girafa mica, pisica mare, broscuta, pelicanul, Nemo, identifica vreo 3 desene de la ea de pe perete, stie care-s mama si tata, bubu, buni si Laura, tra-la-la (e o jucarie cintatoare), stie care e bila mov si care e bila galbena, telefonul, televizorul si telecomanda...
Cind are chef imi da obiectele pe care i le cer, inca mai lucram la capitolul asta, desi io-s fericita ca a priceput ce vreau de la ea.
Are o carticica cu animale in care imi cauta si imi arata leul, tigrul, ursul si maimutza.
Se joaca tare frumos cucu-bau, daca are de ales prefera sa o faca de la mine din brate si itindu-se dupa Motanu-Sef.
Stie sa arate la altii nasul, gura, ochii, urechile (musai amindoua, ceea ce se lasa cu chelfaneala podoabei capilare a emitentului-de-pretentii-si-intrebari) iar la ea arata minuta, piciorul, burtica si...papucii.
Si ne fugarim una pe alta pe jos prin casa cu "Te prind, te prind, te prind" si chicoteli.
Si un moment tare duios e cind o tine Motanu-Sef pe burta si-i zice "Pupa tati nasu' mic", iar ea se intinde zimbind si gingurind gaaales si-si lipeste nasul de fata lu tati.

Si daca imi mai aduc aminte...mai e si miine o zi buna de laudaceala.

Unde-i Ilinca?

De vreo saptamina ne distram amindoi de nu mai putem.

Acum citeva zile aveam niste treaba, iar Pisilinca nu avea chef sa stea in patut, cu tot patrulatul "perimetrului" pe care il practica uimitor de constiincios. Ca sa ii distrag atentia sa nu se smiorcaie, o tot intrebam unde-i una, unde-i alta, unde-i becul, heffalumpul, iepurasul tup-tup, 3 pisici, blabla..si la un moment dat, in pana de inspiratie, ma aud intrebind-o " Unde-i Ilinca?"
La care fiica-mea, foarte serioasa, se indreapta spre coltul patului unde are atirnata o oglinjoara de la vechea ei salteluta de joaca, o ia si se admira...si apoi se uita la mine rizind.

Continua sa faca asta de fiecare data cind o intrebam. De unde stie? Habar nu avem. inca ne minunam.