Cine se uita la numarul de postari/luna isi da seama "din prima" ca in martie a intervenit ceva "calamitate" care m-a tinut departe de computer (sau macar mi-a tinut miinile ocupate). Nu, nu m-a pus nimeni in camasa de forta, nu am fugit pe vreo insula tropicala si nici nu am emigrat (cum mi-am dorit de multe ori) in ceva tara exotica si dotata cu jungla si triburi de "salbatici".
M-am gindit eu asa, sa nu ma agit, ca doar "cit poate sa dureze??" perioada in care ma bucur cind am o mina relativ libera. Dar daca ma bazez pe asta, probabil ca abia prin 2020 o sa ajung sa scriu intr-un ritm satisfacator (pentru mine), atunci cind Pisilinca va pleca in prima ei tabara. Da, sper ca in 2020 se vor organiza inca tabere...
Si pornind de la aceste ginduri de libertate (cam indepartata...) am inceput sa imi pun niscai intrebari. Deja jocurile copilariei din 2009 nu mai au nici in clin nici in mineca, cu jocurile copilariei mele. Nu mai vad pe nicaieri copii catarindu-se pe bara de batut covoare, prea rar vad cite un sotron desenat pe asfalt, v-ati ascunselea, prinsa, tara tara vrem ostasi, invirtita si incilcita sint deja arhaisme. Simbata trecuta am vazut in parcul plin de copii o fetita care se incapatina sa sara ata (elasticul) pe care o tineau....mama si tata - se pare ca nu mai exista fetite amatoare de asa ceva. Saritul coardei este cu siguranta desuet si practicat poate de baietii care au vazut filme cu boxeri antrenindu-se; paturile intinse printre, pe, pe linga si chiar pe sub masinile din parcari, inchipuind adevarate corturi/case/fortarete, au disparutcu totul - e adevarat, in prezent masinile nu mai zac in parcari ca pe vremea cind benzina era dramuita. Fetitele nu se mai ciondanesc pentru papusi, hainute de papusi si frunze colorate inchipuind deopotriva bancnote si o delicioasa mincare "gatita" de "mami" (rol atiiit de disputat pe vremuri). Baietii nu se mai fugaresc printre blocuri cu jordii verzi smulse din gardul viu si curatate de "coaja" astfel incit, umede fiind, sa usture mai abitir. Copiii nu mai sint lasati singuri afara. Nu mai sint trimisi la cea mai apropiata gradinita si scoala primara.
Copiii de azi se joaca pe computer. Merg in parcul cu scrinciob si tobogan unde "isi fac de cap" sub privirile ingrijorate ale mamicilor/bunicilor obosite si intolerante, care privesc cu un ochi critic tot si pe toti cei din jur.
Vaccinurile nu se mai fac la circa din cartier, se cumpara acum vaccinuri mai "jmekere". Vaccinurilor obligatorii li se adauga o larga varietate de alte vaccinuri, pentru ca o banala enterita - a se citi cufureala - care altadata se trata cu zeama de orez si ceai de menta acum e o mare drama. Ceaiul de musetel pus comprese pe ochii umflati si inrositi de praful jocului de peste zi irita corneea, mai nou. Menta sigur e culeasa de pe terenuri contaminate cu pesticide, ca de altfel si fructele si legumele din piata, care SIGUR au fost tratate cu cine-stie-ce - mai bine le cumparam pe alea "controlate" din supermarket, de 3 ori mai scumpe si fara nici un gust, aduse pe peste mari si tari.
Brinza din piata e "murdara" si "contaminata" asa ca se maninca acum cas ambalat in vid (din a carui greutate mai bine de 50% este un zer dezgustator care se scurge in jumatate de ora de la deschiderea pungii), si brinza de vaci "la galetusa" - la fel de fada si aspra, uscata, parca rozi rumegus.
Desi incepe totusi, in unele "cercuri", sa se demodeze, in majoritatea familiilor televizorul ocupa inca un loc central. Nu masa de seara reuneste intreaga familie, ci talk-show-urile (sau, si mai bine, alte show-uri mai picante) sau emisiunile concurs. Mami si tati uita ca trebuie sa-si mai si vorbeasca, si mai uita citeodata si ca trebuie sa le vorbeasca propriilor copii - fireste, asta la virsta la care copiii ar mai putea fi inca interesati de ceea ce mami si tati ar avea sa le spuna. Cu un grotesc ceva mai putin exagerat (imi place sa sper), familiile se transforma una dupa alta in "familii Bundy", in care tati e prea ocupat cu berea si teveul, iar mami e prea ocupata cu saloanele de spa care ii vor garanta tineretea vesnica. Nu-i de ajuns ca si-au stricat silueta facind unul sau (mai rau) mai multi copii?? Acum e timpul sa se gindeasca si la ele..!
In aceasta lume in continua schimbare - si din pacate in mai rau, si nu am ajuns inca la virsta la care se exclama indignat "Pe vremea mea...!" - ma intreb cum voi sti eu sa o cresc pe Ilinca. Ce e mai important pentru viitorul ei? Mai merita sa o invat sa nu minta, sa intinda mereu o mina de ajutor, sa isi aleaga modele de viata din alta sfera decit cea a show-business-ului, sa mai aiba incredere in oameni? Sau aceste "invataturi" nu vor face decit sa o tina in loc intr-o lume in care "non-valoarea a devenit valoare" (cum aud de atitea ori la teveu, culmea, pe aceleasi posturi care o promoveaza citeva ceasuri mai tirziu pe Nikita)? Mai merita sa citeasca Ciresarii si Winnetou, sau ar trebui sa ii gestionez mai eficient timpul, lasind-o sa invete pe computer cum se poate evada in lumi virtuale, paralele existentel de zi cu zi?
Sint intrebari pe care mi le pun dinainte de a exista ea, dinainte de a sti ca o sa existe. Nu cred ca exista un raspuns corect. Cred insa ca o vom invata cit stim si noi... lucrurile in care credem si noi.
Intrebarile tale sint si intrebarile mele: oare cinstea, corectitudinea, respectul, adevarul, mai au valoarea pe care le-o dam? Sau am ramas citiva "retardati" care le privim (utilizam) ca pe niste calitati si ele de fapt sint notiuni abstracte pentru restul lumii?
RăspundețiȘtergereAre sens sa fie copiii nostri singularizati de educatia pe care le-o vom da, stiind ca se vor intilni in viata cu alte si cu totul alte "valori"?
Le facem un bine sau ii condamnam la o nefericire perpetua, alergind dupa himere? ba mai mult, vor cauta prieteni, iubiti(e) cu care sa fie in armonie, deci sa aiba baze comune ... citi vor mai fi asa?
In orice caz noi nu renuntam, deocamdata: raminem pe metereze si vom incerca sa le protejam inocenta cit vom putea de mult... explicind si ce e de partea cealalta a "zidului" :)