O zi obisnuita din saptamina. Ca de celelalte douazeci de mii de ori in ziua aceea, repetam tiparul trezit urlat mincat urlat ceai urlat dormit si de la capat. Extenuant si pentru ea, si pentru mine. Oricum urechile mele au dezvoltat in scurt timp un sistem de valve care se inchid in momentul in care se depaseste un anumit prag "decibelic".
Dupa cum spuneam, repetam tiparul. Eram la faza trezit urlat, faza cu atit mai dificila cu cit este imperios necesar sa-i schimb scutecul Ilincai cit de repede dupa ce face ochi, pentru ca ea nu este capabila sa faca pirtzuletze uscate...daca intelegeti. Aceasta imposibilitate de a face DOAR pirtzuri conduce fireste la tot soiul de iritatii, bube si bubulite, tratate pe rind cu toate pudrele si cremele pamintului - prin urmare, respectindu-i programul de somn, nu ne putem lungi totusi la nesfirsit cu urlatul de la trezire. In plus banuiesc ca niste caca in scutec nu prea e de natura sa ajute la calmarea copilului.
Ei...si uite-asa, copilul pe spate protestind de se auzea si in blocul de vis-a-vis, raminea fara aer de cit de tare zbiera, scutecul curat se incapatina sa nu se inchida cum trebuie, pudra de talc cursese peste tot numai unde era necesara nu, reusim in final sa incheiem body-ul, punem salopetica - cu lupte si stradanii pentru ca Ilinca dadea viguros din toate cele... peste toate astea tati statea linga noi si cred ca mai avea un pic si sarea sa ma bata ca nu ma misc mai repede si mai eficient ca sa putem lua copilul in brate... Si in culmea disperarii, ii spun copilului urlacios: "Las' ca vineri ma duc la doctor si o sa-l intreb daca nu poate sa te bage inapoi de unde te-a scos !".
Brusc se face liniste, Ilinca ma priveste cu ochi maaaari. Apoi stringe buzele (bine incadrate de falcute) si coboara colturile gurii in jos, intr-o grimasa legendara a tristetii infinite care se abtine sa plinga. Nici un desen animat din lume nu ar putea sa ilustreze suficient aceasta imagine (cu toate ca la capitolul catei plingaciosi si cersetori face o treaba foarte buna).
Mi s-a rupt inima brusc. Tati m-a privit dezaprobator si a luat fata in brate. Fata a reinceput sa urle, de data asta profund jignita de remarca ma-sii.
Din fericire i-a trecut supararea pe mine. 5 minute mai tirziu, cind halea zgomotos la sin. Da' sa mai zica cineva ca "e mica, nu-ntelege inca"....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu