Filme

Avind in vedere multul meu timp liber (loc de dat cu capul), ma vad "obligata" sa intrerup din cind in cind frecatul diverselor forumuri si sa ma uit la cite un film. Ocupatie din ce in ce mai grea, rabdarea este limitata, filemel sint luuungi si proaste.



Cu riscul de a parea anacronica (chiar sint), m-am hotarit sa povestesc (enervata, crizata si iritata) cite ceva despre multele filme (in mare majoritate proaste si plictisitoare) pe care am incercat sa le vad in ultimul timp. Si nu numai.



In mod cu totul neasteptat, Vicky. Christina. Barcelona. a fost detronat. De catre The Curious Case of Benjamin Button. Care intr-adevar ar trebui sa ia un Oscar. Si un Nobel. Si Globul, Zmeura si ce dracu' de Aur o mai fi existind, pentru cel mai luuung si plicticos film EVER. O poveste inter- si postbelica (e vorba de belele WWII din cite deduc io, ca nu am avut rabdare sa vad cap coada) a...sus-numitului Benjamin. De cind se naste (batrin) pina cind moare - sau aproape - tinar. Foarte tinar. Copil. Actiune - in masura in care un film biografic-like poate avea actiune - adica dezlinata, lipsita de dinamism si previzibila din minutul 20. Adica finalul - previzibil din minutul 20, cind apare EA. Dar, daca tinem cont ca, nu cu foarte mult timp in urma, Titanic lua nu stiu cite Oscaruri, poate capata si Brad Pitt unul tura asta....ca e singurul personaj (principal) conturat in tot filmul, si e un pic de munca, sa faci un film de 2,5 ore ca....unic personaj care isi merita numele de personaj.



Dar sa revenim la mai sus mentionatul Vicky. Christina. Barcelona. Cu care Woody Allen s-a facut de un mare ris dupa parerea mea. Plicticoooos, nerealist in ciuda tentativelor de realism exagerat (si implicit fortat). Actiune de doi bani, poate putiiiiiin umor in ceea ce priveste triunghiul amoros - care in realitate este absolut inexistent, singurul "amor" implicat fiind cel dintre cei doi artisti - cel fals si cel veritabil, cu rindul.



Ce am mai vazut....Gran Torino. Film de familie, dragalas, cu final "banuibil" dar spre final, macar emotionant (tot la final) si cu ceva momente funny pe parcurs.



Slumdog Millionaire. Asta intr-adevar poate fi considerat film de Oscar, dupa mine. Dinamic, impresionant, bine realizat, te tine in priza de la un capat la celalalt.



Recomand in schimb cu multa caldura The Fall. Si va las sa intelegeti singuri de ce.