Strada Stejar...

...numarul 33, bloc I5, scara C, etajul 1, apartamentul 6.
Iasi, desigur.
Ce e asta? Primul loc caruia am simtit ca ii apartin. Prima mea casa. Si uneori ma intreb daca voi mai reusi vreodata sa mai gasesc o alta casa care sa fie la fel de "acasa". La care sentimentul de apartenenta sa fie atit de intens. ATIT de intens, incit sa visez casa aia in detaliu si la...citi ani?? de cind nu mai stam acolo.

Am visat apartamentul de 3 camere azi dimineata, si a fost un vis din acelea din care nu mai vrei sa te mai trezesti, care te imbratiseaza cu liniste si calm si pace de copil.

As vrea sa o pot povesti, ca sa nu uit nici un detaliu - dar mi-e teama ca daca ma apuc, o sa constat ca am uitat deja nepermis de multe. Mobila din camera mea - si apoi din camera noastra, canapeaua joasa si "tavalita" din sufragerie, care a fost apoi inlocuita cu una mai confortabila pentru musafiri, fotoliile de burete in care citeam cartile copilariei cu Doctorul Au-Ma-Doare si cu Habar N-am inainte de a merge la scoala, coltul in care faceam bradul in fiecare an, masa la care se adunau rudele la zilele de nastere si la Craciun, apoi locul computerului - tirziu, dupa ce aproape toata lumea avea deja PC - masina de spalat Electrolux care ajungea in celalalt capat al baii in timpul stoarcerilor, "biblioteca" cu bibelouri si cu sertare in care se ascundeau cartuse de tigari pentru medici si parfumuri rusesti si moldovenesti, patul mare al parintilor mei, in care uneori mi se dadea voie sa dorm impreuna cu mama, dormitorul parintilor in care a fost adusa sora-mea acasa de la maternitate...

In casa aceea as fi vrut sa ma imbrac in mireasa. Sau sa imi aduc copilul.

Acolo am avut prima pisica, pe Laly, careia ii placea vara sa ne pacaleasca si sa sara pe geamul de la camera mea, pe copertina, de unde sa priveasca vrabiile. Acolo am dormit in patul "de sus", si mi-am lipit pe tavan postere cu actori si cintareti pe care ii transformasem in personaje de roman. Acolo am fiert lapte cu gris pentru L., acolo imi faceam ochiuri dimineata, in clasele primare, inainte sa ma duc la scoala; acolo am scris singurul jurnal, m-am indragostit pentru prima oara, am ars primele biletele in chiuveta din baie. Acolo am citit cartile care stau intr-un raft special al bibliotecii azi, acolo ma trezeam dimineata cu radio-ul, fiecare lucru avea locul lui (de atunci toate parca sint cumva stinghere si oricit de bine arfi organizate, parca tot nu sint la locul lor). Laly urca pe scara de lemn in patul suprapus. Mitzura si-a petrecut citeva zile de copilarie acolo, dupa care s-a mutat la noi Pisigri.

In fata scarii la care locuiam crestea un tei batrin si gros; de fapt, pe strada Stejar se afla un singur stejar si multi multi tei. Teiul asta stia cind vine primavara, pentru ca, an de an, oricit ma straduiam sa il observ in fiecare zi, parca deodata intr-o dimineata era verde crud; le spuneam "diminetile in care se desfac mugurii".
Nu, de fapt nu le spuneam asa. Dar aceste dimineti erau o sursa constanta de mirare.
Tot pe teiul asta ningea prima oara; tot diminetile erau magice, cind ma trezeam si dintr-o data totul era alb, iar usa de la scara blocului refuza sa se mai deschida.

Pot sa desenez unde era cutia noastra postala. Pot sa povestesc ce vecini am avut.

Tot pe strada Stejar am "avut" primii ciini; dormeau pe cartoane puse la scara blocului si ma conduceau in fiecare zi la scoala. De multe ori, macar unul din trei ma astepta si la terminarea orelor.

Locuiam chiar in spatele scolii. In sirma ghimpata de deasupra gardului mi-am rupt fustita plisata de pionier. La orele de educatie fizica vedeam geamul dormitorului parintilor.

Sint atitea lucruri care ma leaga de casa aia, incit si acum ma simt furata la gindul ca locuieste altcineva acolo. Este ca si cum privilegiul de a sta acolo ar veni la pachet cu toate amintirile mele. In fond, acolo am trait cele mai fericite momente alaturi de parintii mei, pe vremea cind nu aveam aproape niciodata motive sa ne certam. Acolo mi-am trait toata copilaria, in casa aia am plins cind mi se faceau injectii la 6 ore, cind trebuia sa refac iar si iar plansele la desen, cind m-a tradat primul baiat, cind am luat primele note mici, cind imi era teama de bacalaureat si apoi si mai teama de examenul pentru permisul de sofer. In casa aia am intrat la facultate, am vazut multe dintre filmele pe care mi le amintesc azi, am petrecut nopti albe cu A.

Locul pe care vedeam seara diafilmele cu Azorel. Coltul in care mi se parea ca ma ascund atunci cind vroiam sa ii scriu lui Haiduc. Primele clatite aruncate pe fereastra. Tigarile fumate in balcon cind ai mei plecau peste noapte la tara. Casetofonul rosu pe care l-am stricat derulindu-l la nesfirsit, ca sa scriu versurile cintecelor preferate. Romanele scrise pe semi-intuneric, cind nu aveam nevoie de televizor si nu ma speria singuratatea, pe care le ascundeam cu multa grija. Radiestezia si perioadele de...extaz religios traduse prin nori de fum de tamiie, care il sufocau pe tata.