Afara (la proaspetii strabunici)

La baita de seara

Eu nu prea cred in istoriile cu pedofilii si nici in cea cu fiica-mea care se va rusina cu pozele ei de bebelus cind va avea 20 de ani. Daca o va face, inseamna ca nu am reusit sa o cresc asa cum as fi vrut. Deci, luati de-aici:

Azi

Cine se uita la numarul de postari/luna isi da seama "din prima" ca in martie a intervenit ceva "calamitate" care m-a tinut departe de computer (sau macar mi-a tinut miinile ocupate). Nu, nu m-a pus nimeni in camasa de forta, nu am fugit pe vreo insula tropicala si nici nu am emigrat (cum mi-am dorit de multe ori) in ceva tara exotica si dotata cu jungla si triburi de "salbatici".

M-am gindit eu asa, sa nu ma agit, ca doar "cit poate sa dureze??" perioada in care ma bucur cind am o mina relativ libera. Dar daca ma bazez pe asta, probabil ca abia prin 2020 o sa ajung sa scriu intr-un ritm satisfacator (pentru mine), atunci cind Pisilinca va pleca in prima ei tabara. Da, sper ca in 2020 se vor organiza inca tabere...

Si pornind de la aceste ginduri de libertate (cam indepartata...) am inceput sa imi pun niscai intrebari. Deja jocurile copilariei din 2009 nu mai au nici in clin nici in mineca, cu jocurile copilariei mele. Nu mai vad pe nicaieri copii catarindu-se pe bara de batut covoare, prea rar vad cite un sotron desenat pe asfalt, v-ati ascunselea, prinsa, tara tara vrem ostasi, invirtita si incilcita sint deja arhaisme. Simbata trecuta am vazut in parcul plin de copii o fetita care se incapatina sa sara ata (elasticul) pe care o tineau....mama si tata - se pare ca nu mai exista fetite amatoare de asa ceva. Saritul coardei este cu siguranta desuet si practicat poate de baietii care au vazut filme cu boxeri antrenindu-se; paturile intinse printre, pe, pe linga si chiar pe sub masinile din parcari, inchipuind adevarate corturi/case/fortarete, au disparutcu totul - e adevarat, in prezent masinile nu mai zac in parcari ca pe vremea cind benzina era dramuita. Fetitele nu se mai ciondanesc pentru papusi, hainute de papusi si frunze colorate inchipuind deopotriva bancnote si o delicioasa mincare "gatita" de "mami" (rol atiiit de disputat pe vremuri). Baietii nu se mai fugaresc printre blocuri cu jordii verzi smulse din gardul viu si curatate de "coaja" astfel incit, umede fiind, sa usture mai abitir. Copiii nu mai sint lasati singuri afara. Nu mai sint trimisi la cea mai apropiata gradinita si scoala primara.

Copiii de azi se joaca pe computer. Merg in parcul cu scrinciob si tobogan unde "isi fac de cap" sub privirile ingrijorate ale mamicilor/bunicilor obosite si intolerante, care privesc cu un ochi critic tot si pe toti cei din jur.
Vaccinurile nu se mai fac la circa din cartier, se cumpara acum vaccinuri mai "jmekere". Vaccinurilor obligatorii li se adauga o larga varietate de alte vaccinuri, pentru ca o banala enterita - a se citi cufureala - care altadata se trata cu zeama de orez si ceai de menta acum e o mare drama. Ceaiul de musetel pus comprese pe ochii umflati si inrositi de praful jocului de peste zi irita corneea, mai nou. Menta sigur e culeasa de pe terenuri contaminate cu pesticide, ca de altfel si fructele si legumele din piata, care SIGUR au fost tratate cu cine-stie-ce - mai bine le cumparam pe alea "controlate" din supermarket, de 3 ori mai scumpe si fara nici un gust, aduse pe peste mari si tari.

Brinza din piata e "murdara" si "contaminata" asa ca se maninca acum cas ambalat in vid (din a carui greutate mai bine de 50% este un zer dezgustator care se scurge in jumatate de ora de la deschiderea pungii), si brinza de vaci "la galetusa" - la fel de fada si aspra, uscata, parca rozi rumegus.

Desi incepe totusi, in unele "cercuri", sa se demodeze, in majoritatea familiilor televizorul ocupa inca un loc central. Nu masa de seara reuneste intreaga familie, ci talk-show-urile (sau, si mai bine, alte show-uri mai picante) sau emisiunile concurs. Mami si tati uita ca trebuie sa-si mai si vorbeasca, si mai uita citeodata si ca trebuie sa le vorbeasca propriilor copii - fireste, asta la virsta la care copiii ar mai putea fi inca interesati de ceea ce mami si tati ar avea sa le spuna. Cu un grotesc ceva mai putin exagerat (imi place sa sper), familiile se transforma una dupa alta in "familii Bundy", in care tati e prea ocupat cu berea si teveul, iar mami e prea ocupata cu saloanele de spa care ii vor garanta tineretea vesnica. Nu-i de ajuns ca si-au stricat silueta facind unul sau (mai rau) mai multi copii?? Acum e timpul sa se gindeasca si la ele..!

In aceasta lume in continua schimbare - si din pacate in mai rau, si nu am ajuns inca la virsta la care se exclama indignat "Pe vremea mea...!" - ma intreb cum voi sti eu sa o cresc pe Ilinca. Ce e mai important pentru viitorul ei? Mai merita sa o invat sa nu minta, sa intinda mereu o mina de ajutor, sa isi aleaga modele de viata din alta sfera decit cea a show-business-ului, sa mai aiba incredere in oameni? Sau aceste "invataturi" nu vor face decit sa o tina in loc intr-o lume in care "non-valoarea a devenit valoare" (cum aud de atitea ori la teveu, culmea, pe aceleasi posturi care o promoveaza citeva ceasuri mai tirziu pe Nikita)? Mai merita sa citeasca Ciresarii si Winnetou, sau ar trebui sa ii gestionez mai eficient timpul, lasind-o sa invete pe computer cum se poate evada in lumi virtuale, paralele existentel de zi cu zi?

Sint intrebari pe care mi le pun dinainte de a exista ea, dinainte de a sti ca o sa existe. Nu cred ca exista un raspuns corect. Cred insa ca o vom invata cit stim si noi... lucrurile in care credem si noi.

I rescued a human today

I rescued a human today.
Her eyes met mine as she walked down the corridor peering apprehensively into the kennels. I felt her need instantly and knew I had to help her. I wagged my tail, not too exuberantly, so she wouldn’t be afraid.
As she stopped at my kennel I blocked her view from a little accident I had in the back of my cage. I didn’t want her to know that I hadn’t been walked today. Sometimes the shelter keepers get too busy and I didn’t want her to think poorly of them.
As she read my kennel card I hoped that she wouldn’t feel sad about my past. I only have the future to look forward to and want to make a difference in someone’s life. She got down on her knees and made little kissy sounds at me.
I shoved my shoulder and side of my head up against the bars to comfort her. Gentle fingertips caressed my neck; she was desperate for companionship. A tear fell down her cheek and I raised my paw to assure her that all would be well.
Soon my kennel door opened and her smile was so bright that I instantly jumped into her arms.
I would promise to keep her safe.
I would promise to always be by her side.
I would promise to do everything I could to see that radiant smile and sparkle in her eyes.
I was so fortunate that she came down my corridor. So many more are out there who haven’t walked the corridors. So many more to be saved. At least I could save one.
I rescued a human today.
http://rescuemedog.org/dog-blog/i-rescued-a-human-today-by-janine-allen/
Written by Janine Allen CPDT, Rescue Me Dog’s professional dog trainer. Janine’s passion is working with people and their dogs. She provides demonstrations for those who have adopted shelter dogs, lends email support to adopted dog owners that need information beyond our Training Support Pages, and aids shelter staff and volunteers in understanding dog behavior to increase their adoptability. Copyright 2009 Rescue Me Dog; www.rescuemedog.org

Colici

Acum, ca am mai scapat de sus-numitele (si mai ales pentru ca e week-end si deci sta tas-su cu ea in brate, deci eu am doua miini libere - WOW!!), parca imi da mina sa povestesc cite ceva cu si despre colici.
Prin carti (inclusiv in faimoasele Dr. Spock) este data o definitie a colicilor, care parca ar descrie perioada de gestatie la scroafa (3 luni, 3 saptamini si 3 zile): plins de neconsolat, minim 3 ore pe zi, minim 3 zile la rind, la aceeasi ora, aparut in jurul virstei de 3 saptamini si care tine pina la virsta de 3 luni (Doamne-ajuta!).
Ei, noi nu am respectat regula: prima noapte de colici s-a intimplat la maternitate, cind avea 3 zile. Nu a plins niciodata nici macar pe-aproape de 3 ore pe zi; fie a plins o zi intreaga, fie plinge aproximativ jumatate de ora (in reprize) seara, intre 6 si 8 (sau la ce ora cedam nervos si ii facem baia). Intr-adevar, plinsul e de neconsolat, si nu prea e plins, ci racnit din toti rarunchii, de-ala cu "Vai de mine ma albastresc ca am uitat sa mai si respir".

Avind in vedere faptul ca poti sa faci orice giumbuslucuri cu si linga ea (inclusiv tumbe cu ea in brate) absolut DEGEABA, era de banuit ca nici numeroasele tratamente "anti-colici" nu vor avea nici un efect.

Testarile pe propriul copil au inceput timid cu bine-cunoscutul (cel putin printre gravide si mamici) Sab Simplex. Substanta activa, simeticona, ar trebui sa nu lase sa se formeze in tubul digestiv bule de aer mici care nu prea se elimina prin rigiit. O fi, la noi a avut efect (discutabil) citeva zile, dupa care puteam sa-i torn pe git intreaga sticluta. Ok, n-o mai fi facut "bule mici de aer", dar colici...tot inainte.

La sfatul unei alte mame, absolut entuziasmata, am incercat asa-numitul Gripe Water Baby. Adica ceva extract de marar, la care am renuntat repejor pentru ca in afara faptului ca avea un gust foarte...tare (astringent, mi s-au strapezit dintii, iar tona de zahar din el nu e de natura sa amelioreze aceasta problema), deci trebuia sa i-l dau cu lingurita, diluat in putin ceai, nu a facut nici o scofala. Am aflat ulterior ca nu orice Gripe Water e bun...cica trebuia sa il caut pe ala cu girafa pe cutie. Ghinion, am abandonat dezamagita complet.

La sfatul pediatrului (pe care de fapt il interesa suplimentul de calciu, nu colicile) i-am dat citeva zile carbonat de calciu. E drept ca in maternitate ii daduse o asistenta intr-o noapte cu urlete si s-a potolit instant - de data asta n-a mai avut acelasi efect spectaculos. Nu stiu daca a fost sau nu o coincidenta, dar in cele aproape 14 zile de cura cu acest carbonat de calciu, Ilinca a avut program de urlat de dimineata pina seara (dimineata insemnind ora 4). In plus, se administra ca o suspensie (in ceai sau lapte) pe care Ilinca o scuipa cu multa aplicatiune, asadar se ungea pe toata fata (si pe git, si pe minute, si pe haine) cu o "zeama" care in scurt timp se transforma intr-un depozit alb. Copil glazurat - miamm... Ca sa nu fiu total ticaloasa, trebuie sa recunosc insa ca in aceasta perioada copilul a avut scaun o data pe zi, in fiecare zi - mare minune!

Cind am renuntat si la asta, Motanu-Sef a facut o vizita pe la o farmacie, si farmacista l-a imbrobodit sa cumpere Bonnisan. Tot o minune pe baza de marar (cu un gust muuult mai acceptabil de data asta), care (poate) a avut in sfirsit ceva efecte. Bine, eu stau sa ma intreb daca nu cumva intre timp a si crescut Ilinca, asa ca si-a facut "program la urlete", nu mai plinge asa..."haotic' toata ziua. Om vedea, nu prea am curaj sa il intrerup de tot, am redus la 2 portii pe zi, in loc de 3.

Ce am mai auzit: Infacol - din pacate nu se gaseste in farmacii, fie se comanda pe net, fie se cumpara de la destepti care au adus din Anglia - cu riscul asumat de a cumpara o panarama contrafacuta. Avind in vedere ca substanta activa este simeticona (vezi Sab Simplex si, din aceeasi gama, Espumisan), cit si cele scrise mai sus, am zis pas.

O alta varianta ar fi fost asa-numitul Debridat. Exista pe masa din bucatarie de altfel. "Ingredientele" si faptul ca este recomandat inclusiv adultilor nu a fost de natura sa imi inspire incredere sa ii torn pe git odorului asa ceva. Probabil ca l-as fi incercat si pe asta daca ar fi continuat perioada neagra despre care spuneam, cu urlat de la 4 dimineata pina seara dupa 8.

Ce a FUNCTIONAT? Paiiii..... dansatul cu ea in brate si dormitul pe burta, pe burta mea sau a Motanului-Sef. Prin urmare, dupa cele 2 saptamini de plins, m-am procopsit cu un copil care nu adoarme ziua decit dansat, si care nu doarme ziua decit pe burta, in brate. Patul are ace. Multe si ascutite.

Unii e destepti

"Smile, it confuses people !"

"Don't drive faster than your angel can fly"

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout"

"Friendship is like peeing in your pants, everyone can see it but only you can feel its true warmth."

"Sunt trei feluri de a face ceva: o faci tu, angajezi pe altcineva, sau le interzici copiilor tai sa o faca." - Murphy

"Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum." (Jeanne Wasbro)

"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

Don't get mad, get even!

The Future`s So Bright I Gotta Wear Shades

Am invatat

...sa recunosc vocea lui mami si a lui tati, si parca si a lui buni care vine si mai sta cu mine cind sint motzocoasa;
...sa ascult atenta cind zdrangane una dintre jucariile din setul de 10 jucarii pe care mi le-a cumparat buni; celelalte nu ma intereseaza deocamdata, dar mami este convinsa ca atunci cind voi mai creste un pic preferata mea va deveni trompeta, din acelasi set, la care voi trimbita cu entuziasm; deocamdata se joaca tati cu ea...
...sa intorc capul in directia din care se aud tot felul de chestii interesante, cum ar fi vocile celor amintiti mai sus;
...sa zimbesc cind oamenii mari repeta obsesiv "Ilinca" - ce-o mai fi si "Ilinca " asta nu stiu;
...sa rid, uneori cu zgomot dar mereu cu gura pina la urechi si cu toate gingiile la vedere cind oamenii mari spun "Pisilinca" - cred ca are ceva legatura cu acel "Ilinca" de mai sus, dar suna mult mai funny, mai ales cind oamenii mari se joaca cu mine si ba zic Pipisilinca, ba Pisisilinca...
...sa rid si cind vad o chestie ceva mai mare ca mine, paroasa si vargata, care face zgomote ciudate la usa de fiecare data cind pling eu tare;
...uneori, cind sint linistita si ma lasa in pace burtica, am invatat si sa ma uit atenta dupa o chestie mare si mov, careia mama ii zice elefant. De plus. Lasa ca atunci cind o sa fiu mare, o sa-mi iau un elefant mov, mare, de-adevaratelea.

Update

Ieri am implinit o luna, azi, ca orice bebelus care se respecta, am mers la control la medicul de familie (si asteptam si pediatrul diseara). Asadar:
- 57 cm (pornind de la 48cm)
- 4,200kg (pornind de la 3,300kg, dar am scazut pina la 3,060).

Crestem mari. Cica e bine-asa. Asteptam si " opinia specialistului" si revenim cu update2

Ai grija ce spui

O zi obisnuita din saptamina. Ca de celelalte douazeci de mii de ori in ziua aceea, repetam tiparul trezit urlat mincat urlat ceai urlat dormit si de la capat. Extenuant si pentru ea, si pentru mine. Oricum urechile mele au dezvoltat in scurt timp un sistem de valve care se inchid in momentul in care se depaseste un anumit prag "decibelic".

Dupa cum spuneam, repetam tiparul. Eram la faza trezit urlat, faza cu atit mai dificila cu cit este imperios necesar sa-i schimb scutecul Ilincai cit de repede dupa ce face ochi, pentru ca ea nu este capabila sa faca pirtzuletze uscate...daca intelegeti. Aceasta imposibilitate de a face DOAR pirtzuri conduce fireste la tot soiul de iritatii, bube si bubulite, tratate pe rind cu toate pudrele si cremele pamintului - prin urmare, respectindu-i programul de somn, nu ne putem lungi totusi la nesfirsit cu urlatul de la trezire. In plus banuiesc ca niste caca in scutec nu prea e de natura sa ajute la calmarea copilului.

Ei...si uite-asa, copilul pe spate protestind de se auzea si in blocul de vis-a-vis, raminea fara aer de cit de tare zbiera, scutecul curat se incapatina sa nu se inchida cum trebuie, pudra de talc cursese peste tot numai unde era necesara nu, reusim in final sa incheiem body-ul, punem salopetica - cu lupte si stradanii pentru ca Ilinca dadea viguros din toate cele... peste toate astea tati statea linga noi si cred ca mai avea un pic si sarea sa ma bata ca nu ma misc mai repede si mai eficient ca sa putem lua copilul in brate... Si in culmea disperarii, ii spun copilului urlacios: "Las' ca vineri ma duc la doctor si o sa-l intreb daca nu poate sa te bage inapoi de unde te-a scos !".

Brusc se face liniste, Ilinca ma priveste cu ochi maaaari. Apoi stringe buzele (bine incadrate de falcute) si coboara colturile gurii in jos, intr-o grimasa legendara a tristetii infinite care se abtine sa plinga. Nici un desen animat din lume nu ar putea sa ilustreze suficient aceasta imagine (cu toate ca la capitolul catei plingaciosi si cersetori face o treaba foarte buna).

Mi s-a rupt inima brusc. Tati m-a privit dezaprobator si a luat fata in brate. Fata a reinceput sa urle, de data asta profund jignita de remarca ma-sii.

Din fericire i-a trecut supararea pe mine. 5 minute mai tirziu, cind halea zgomotos la sin. Da' sa mai zica cineva ca "e mica, nu-ntelege inca"....

Poze Ilinca