Am gasit pe youtube chestii pe care nu stiu de ce nu mi-a trecut prin cap sa le caut pina acum. Am incercat sa selectez, acolo unde am avut de unde, variantele cele mai inspirate, cel putin din punctul meu de vedere; chiar si asa, unele sint ...suficient de ne-inspirate pentru gustul meu. Ma consolez cu ideea ca oricum cel mai bine sunau acolo unde le-am invatat....
1. http://www.youtube.com/watch?v=y6VYs50v3J4&feature=related
2. http://www.youtube.com/watch?v=cxkBGW0UMF4&feature=related
3. http://www.youtube.com/watch?v=uhTmy3BNyl0&feature=related
4. http://www.youtube.com/watch?v=rHSaXfQ94gk&feature=related
5. http://www.youtube.com/watch?v=0T_XLUficaM&feature=related
6. http://www.youtube.com/watch?v=yoJxFgHiJoQ&feature=related
7. http://www.youtube.com/watch?v=kfxiLxgU8q8&feature=related
8. http://www.youtube.com/watch?v=dwmlly-pAug&feature=related
9. http://www.youtube.com/watch?v=Gahx5IRPrng&feature=related
10. http://www.youtube.com/watch?v=VECe9OBYFIM
28.02.2009
21.02.2009
Update Sunny Saturdays
Azi e simbata si e innorat si frig, putina zapada de zilele trecute e murdara si uda. Pe scurt, nimeni nu are nici un motiv sa doreasca sa iasa din casa.
O privesc ca pe o victorie personala.
O privesc ca pe o victorie personala.
De ce iubesc pisicile
As putea scrie aici un intreg eseu despre numeroasele calitati ale felinelor astora destul de destepte incit sa isi gaseasca o sursa constanta de hrana (si de scarpinat), si asta fara eforturile pe care le fac suratele lor mai mari si mai independente (fals!!). Probabil ca intr-un viitor oarecare voi face si treaba asta. Azi insa trebuie sa povestesc altceva.
Intr-o emisiune - nu stiu care si despre ce - a fost prezentata (din cite am inteles) un fel de actiune undercover care a dus la prinderea unor indivizi care "produceau" blana de pisici pentru diverse articole vestimentare. Secventa - scurta - peste care am dat eu prezenta o camera intunecoasa, mizerabila, in care intr-un colt zaceau cadavrele strangulate aruncate claie peste gramada, iar in coltul opus, o crosa cu lat se indrepta spre ultimele doua pisici ramase in viata, care stateau culcate, tinindu-se in brate, si priveau catre batul lung care se apropia - fara a incerca in vreun fel sa scape. Pentru ultimele momente de viata, ele preferau confortul dat de o ultima imbratisare.
Ma uit de atunci la pisicile astea mici si obraznice care ne scot sufletul, care strica si darima tot, care maninca la fel de mult ca o turma de elefanti si carora le promitem - pe rind - de mai multe ori pe zi ca le facem vint de la etaj; dorm numai impreuna, numai tinindu-se in brate...
Intr-o emisiune - nu stiu care si despre ce - a fost prezentata (din cite am inteles) un fel de actiune undercover care a dus la prinderea unor indivizi care "produceau" blana de pisici pentru diverse articole vestimentare. Secventa - scurta - peste care am dat eu prezenta o camera intunecoasa, mizerabila, in care intr-un colt zaceau cadavrele strangulate aruncate claie peste gramada, iar in coltul opus, o crosa cu lat se indrepta spre ultimele doua pisici ramase in viata, care stateau culcate, tinindu-se in brate, si priveau catre batul lung care se apropia - fara a incerca in vreun fel sa scape. Pentru ultimele momente de viata, ele preferau confortul dat de o ultima imbratisare.
Ma uit de atunci la pisicile astea mici si obraznice care ne scot sufletul, care strica si darima tot, care maninca la fel de mult ca o turma de elefanti si carora le promitem - pe rind - de mai multe ori pe zi ca le facem vint de la etaj; dorm numai impreuna, numai tinindu-se in brate...
20.02.2009
Cu ochii pe butelie - scapati-ma de ea !!
Butelia Campingaz procurata cu "aventurile" de rigoare s-a dovedit extrem de utila timp de 4 zile cit am folosit-o. Dar, inevitabil, a sosit si ziua in care a trebuit sa ne luam la revedere de la campingul La Rueda din Cubelles si sa pornim (ca melcii, nu doar cu casuta in spinare ci si cu ochii iesiti din cap...) spre aeroport.
Ziua de cazare in camping se termina la ora 12, avionul era undeva pe la 23. Nu cred ca ne-ar fi dat nimeni afara, dar am decis sa nu profitam de bunul simt al oamenilor alora, si sa continuam sa demonstram ca exista si romani civilizati; asa ca de dimineata prima grija a fost sa ne apucam sa stringem cortul si multele ciuveie imprastiate.
Printre altele, trebuia sa recuperam arzatorul, bine atasat la butelia minunata. Am aprins focul, la maxim, si ne-am apucat de restul treburilor.
La 11.45 focul ardea voios la aragazul nostru de voiaj si noi faceam zimbre ca pierdem autobuzul catre aeroport. Asa ca l-am stins, l-am indesat repede intr-un rucsac si am luat-o la trap catre statia de bus.
Drumul pina la aeroport a durat mai bine de un ceas; "plimbatul" prin aeroport pina am gasit "bagajele de mina" - proasta combinatie de termeni care sa desemneze un rucsac de 20 de kile, unul de 15 si doi rucsacei de cite 5-7 kile fiecare ! - ne-a mai luat si ala ceva timp...asa ca am ajuns transpirati, obositi si cu limba de un cot la cladirea micuta si albastra. Fericiti, i-am explicat (mai mult prin semne) angajatului de acolo ca vrem sa lasam si noi bagajele. Desigur, nici o problema. Ne face semn sa le punem pe banda sa le scaneze intii - masura de securitate standard. Ne conformam.
Ne da jos de pe banda rucsacul cel mare si ne da de inteles ca ceva e in neregula. Dupa ce ne privim mirati unul pe altul citeva secunde, ne pocnim (virtual) cu miinile peste frunte: am uitat butelia....!
Ne luam rucsacul, mergem afara, scoatem din el aragazul, dam drumul la gaz iar. Si fisiie, si fisiie....pina la urma ne gindim ca daca tot n-o mai fi presiunea asa mare in butelie, poate reusim sa o scoatem (cu forta), ca daca asteptam sa se goleasca s-ar putea sa pierdem si avionul...
Victorie! Cum cel mai destept cedeaza, aragazul nostru de voiaj a "percutat" la eforturile noastre conjugate astfel ca a devenit iar un deux-pieces admirabil: un arzator usor afumat si o butelie care fisiia entuziast prin orificiul mult mai mare. Cind ni s-a parut noua ca s-a terminat de golit, am azvirlit-o intr-un cos de gunoi (de-ala inchis, fireste, singurul tip de cosuri de gunoi din tot aeroportul) si ne-am intors victoriosi cu rucsacul.
Din motive greu de inteles, angajatul cel amabil parea cuprins de o panica tare nesanatoasa, si ne intreba frenetic ceva aparent extreeem de important pentru el.
Dupa indelungi gesticulari, el din ce in ce mai rosu la fata si mai transpirat, noi cu circei de la atita dat din umeri, ne prindem in sfirsit ce il supara asa de tare pe bietul om. Vroia sa stie unde e butelia - asa ca ii aratam, bucurosi si relaxati ca in sfirsit am inteles ce se doreste de la noi - cosul de gunoi.
Nu am crezut ca gestul acesta se poate vedea in viata reala, si ca poate fi atit de natural si de convingator. Mai cu patos decit cel mai bun actor din cel mai bun film din lumea asta, omul isi pune miinile in cap si se repede vijelios catre cosul de gunoi.
Simtindu-se vinovat de necazul omului, Motanul-Sef il urmeaza, oferindu-se politicos sa scormoneasca el in gunoi dupa butelia buclucasa. Oferta sa nu doar ca este respinsa, dar se si trezeste impins violent. Apoi, omul se repede pe o usa din spate, se intoarce cu o legatura de chei, descuie cutia de gunoi si scoate victorios butelia - care de la atita agitatie incepuse sa mai picure niste resturi de gaz...
Cind se intoarce ne cerem scuze - repetat - el la fel (ceea ce ne-a cam mirat, probabil ca in alte parti am fi luat si bataie pentru imprudenta noastra) si ne-a explicat ca oricind cineva putea arunca o tigara aprinsa in cos si cine stie ce nenorocire s-ar fi intimplat. Chiar mai jenati decit pina atunci, ii dam dreptate omului - desi se dovedise cam panicos.
Revenim la scaner-ul cu pricina si punem entuziasti bagajul inapoi pe banda. Il vedem ca se schimba la fata cu totul - iar !! - si ma cheama sa imi arate pe ecran un obiect metalic de dimensiunea unei...butelii. Eu am convingerea ca pina la urma va chema politia si vom fi arestati, el ma priveste ciudat ( de tot) dar isi stapineste vocea ( cu un efort evident) si imi spune ca nu avem voie cu NICI UN FEL de butelie in avion. Ii spun si eu ca nu mai avem nici o butelie, nici plina nici goala nici sigilata nici desigilata... si satula de circ ma apuc sa desfac bagajul in fata lui, ca sa identificam odata pentru totdeauna orice alt obiect buclucas si potential periculos.
Finalul este apoteotic. Citiva turisti care stau la coada in spatele nostru ne admira (sau nu) cum ne imprastiem rufele pe banda. Angajatul atit de incercat ne priveste si el, usor ingrijorat, intrebindu-se ce bombe sau serpi cu clopotei ar mai putea iesi din rucsac.
Si il gasim. IBRICUL de cafea. Mic (ca pentru doua persoane) cilindric, de dimensiunea unei butelii. Pune iar rucsacul prin scaner - nu mai gaseste nici un motiv de ingrijorare. Ne face semn ca ne putem stringe bagajele (acuma sa le indesi tu la loc daca mai poti !!), le putem incuia, ne putem duce sa ne plimbam in Barcelona, sau sa dormim pe iarba verde, sau in general putem face ORICE vrem, numai sa plecam de acolo inainte sa mai cream vreo belea...
Ziua de cazare in camping se termina la ora 12, avionul era undeva pe la 23. Nu cred ca ne-ar fi dat nimeni afara, dar am decis sa nu profitam de bunul simt al oamenilor alora, si sa continuam sa demonstram ca exista si romani civilizati; asa ca de dimineata prima grija a fost sa ne apucam sa stringem cortul si multele ciuveie imprastiate.
Printre altele, trebuia sa recuperam arzatorul, bine atasat la butelia minunata. Am aprins focul, la maxim, si ne-am apucat de restul treburilor.
La 11.45 focul ardea voios la aragazul nostru de voiaj si noi faceam zimbre ca pierdem autobuzul catre aeroport. Asa ca l-am stins, l-am indesat repede intr-un rucsac si am luat-o la trap catre statia de bus.
Drumul pina la aeroport a durat mai bine de un ceas; "plimbatul" prin aeroport pina am gasit "bagajele de mina" - proasta combinatie de termeni care sa desemneze un rucsac de 20 de kile, unul de 15 si doi rucsacei de cite 5-7 kile fiecare ! - ne-a mai luat si ala ceva timp...asa ca am ajuns transpirati, obositi si cu limba de un cot la cladirea micuta si albastra. Fericiti, i-am explicat (mai mult prin semne) angajatului de acolo ca vrem sa lasam si noi bagajele. Desigur, nici o problema. Ne face semn sa le punem pe banda sa le scaneze intii - masura de securitate standard. Ne conformam.
Ne da jos de pe banda rucsacul cel mare si ne da de inteles ca ceva e in neregula. Dupa ce ne privim mirati unul pe altul citeva secunde, ne pocnim (virtual) cu miinile peste frunte: am uitat butelia....!
Ne luam rucsacul, mergem afara, scoatem din el aragazul, dam drumul la gaz iar. Si fisiie, si fisiie....pina la urma ne gindim ca daca tot n-o mai fi presiunea asa mare in butelie, poate reusim sa o scoatem (cu forta), ca daca asteptam sa se goleasca s-ar putea sa pierdem si avionul...
Victorie! Cum cel mai destept cedeaza, aragazul nostru de voiaj a "percutat" la eforturile noastre conjugate astfel ca a devenit iar un deux-pieces admirabil: un arzator usor afumat si o butelie care fisiia entuziast prin orificiul mult mai mare. Cind ni s-a parut noua ca s-a terminat de golit, am azvirlit-o intr-un cos de gunoi (de-ala inchis, fireste, singurul tip de cosuri de gunoi din tot aeroportul) si ne-am intors victoriosi cu rucsacul.
Din motive greu de inteles, angajatul cel amabil parea cuprins de o panica tare nesanatoasa, si ne intreba frenetic ceva aparent extreeem de important pentru el.
Dupa indelungi gesticulari, el din ce in ce mai rosu la fata si mai transpirat, noi cu circei de la atita dat din umeri, ne prindem in sfirsit ce il supara asa de tare pe bietul om. Vroia sa stie unde e butelia - asa ca ii aratam, bucurosi si relaxati ca in sfirsit am inteles ce se doreste de la noi - cosul de gunoi.
Nu am crezut ca gestul acesta se poate vedea in viata reala, si ca poate fi atit de natural si de convingator. Mai cu patos decit cel mai bun actor din cel mai bun film din lumea asta, omul isi pune miinile in cap si se repede vijelios catre cosul de gunoi.
Simtindu-se vinovat de necazul omului, Motanul-Sef il urmeaza, oferindu-se politicos sa scormoneasca el in gunoi dupa butelia buclucasa. Oferta sa nu doar ca este respinsa, dar se si trezeste impins violent. Apoi, omul se repede pe o usa din spate, se intoarce cu o legatura de chei, descuie cutia de gunoi si scoate victorios butelia - care de la atita agitatie incepuse sa mai picure niste resturi de gaz...
Cind se intoarce ne cerem scuze - repetat - el la fel (ceea ce ne-a cam mirat, probabil ca in alte parti am fi luat si bataie pentru imprudenta noastra) si ne-a explicat ca oricind cineva putea arunca o tigara aprinsa in cos si cine stie ce nenorocire s-ar fi intimplat. Chiar mai jenati decit pina atunci, ii dam dreptate omului - desi se dovedise cam panicos.
Revenim la scaner-ul cu pricina si punem entuziasti bagajul inapoi pe banda. Il vedem ca se schimba la fata cu totul - iar !! - si ma cheama sa imi arate pe ecran un obiect metalic de dimensiunea unei...butelii. Eu am convingerea ca pina la urma va chema politia si vom fi arestati, el ma priveste ciudat ( de tot) dar isi stapineste vocea ( cu un efort evident) si imi spune ca nu avem voie cu NICI UN FEL de butelie in avion. Ii spun si eu ca nu mai avem nici o butelie, nici plina nici goala nici sigilata nici desigilata... si satula de circ ma apuc sa desfac bagajul in fata lui, ca sa identificam odata pentru totdeauna orice alt obiect buclucas si potential periculos.
Finalul este apoteotic. Citiva turisti care stau la coada in spatele nostru ne admira (sau nu) cum ne imprastiem rufele pe banda. Angajatul atit de incercat ne priveste si el, usor ingrijorat, intrebindu-se ce bombe sau serpi cu clopotei ar mai putea iesi din rucsac.
Si il gasim. IBRICUL de cafea. Mic (ca pentru doua persoane) cilindric, de dimensiunea unei butelii. Pune iar rucsacul prin scaner - nu mai gaseste nici un motiv de ingrijorare. Ne face semn ca ne putem stringe bagajele (acuma sa le indesi tu la loc daca mai poti !!), le putem incuia, ne putem duce sa ne plimbam in Barcelona, sau sa dormim pe iarba verde, sau in general putem face ORICE vrem, numai sa plecam de acolo inainte sa mai cream vreo belea...
16.02.2009
Cu ochii pe butelie - procurarea
Ce fel de butelie? Exact, ca cea din imaginea alaturata, care se ataseaza la un minunat arzator Campingaz si care foloseste la - ati ghicit - gatit/incalzit chestii in locuri in care nu ai acces la nici un fel de aragaz.
Cum poate fi cazul unui camping.
Fie el si din Barcelona.
Ca sa incepem cu inceputul, la Barcelona am plecat asta-vara cu cortul, eu insarcinata in putine saptamini si trecind printr-o depresie (care inclin totusi sa cred ca se apropia de final). Marea depresie era strins legata - nu stiu exact in ce fel de raport - de senzatia de corp strain in git pe care o aveam de ceva vreme, care nu ceda la nici un tratament si care nu isi gasea nici o explicatie medicala cu exceptia unei rinite cronice pentru care in acel moment nu puteam face decit inhalatii si spalaturi nazale cu apa cu sare.
Asadar, iata-ne in Barcelona, in a doua zi de umblat, cind ne amintim, pe la 6 pm ca noi inca nu am cautat sa cumparam o butelie pentru aragazul nostru de voiaj. Zic initial ca "lasa, cautam miine", dar Motanul-Sef isi aminteste ca nu mi-am respectat tratamentul.
La ora aia ne aflam pe plaja din Barcelona. Doar ca in zona aia e ceva mai civilizat decit pe plaja din Costinesti; sint doar citeva magazine mici, care inchid majoritatea destul de devreme. Trecind peste faptul ca de dimineata nu facusem altceva decit sa mergem pe jos, o pornim iar la picior; gasim un magazin de pescuit in care primim niste indicatii apropo de unde in alta parte am putea cumpara ceea ce ne trebuie.
Ne conformam - ajungem prea tirziu - presupunind ca magazinul acela fusese deschis macar 5 minute in ziua cu pricina. Ne mai uitam o data la ceas si decidem ca ar fi cazul sa cautam o gura de metrou (nu, nu sint la fel de dese ca la Paris) ca sa ajungem in Placa de Catalunya, de unde sa luam metroul catre statia Gracia, care sa ne duca la trenul care ne ducea la camping. Nu de alta, dar ultimul tren pleaca pe la ora 22 din Barcelona.
Odata ajunsi in Placa de Catalunya, ne uitam iar la ceas si constatam ca nu e chiar asa de tirziu cum ne-am fi asteptat (e adevarat, cu metroul La Rambla pare mult mai scurta decit pe jos), asadar avem timp sa intrebam de ceva magazin cu articole sportive si de camping in zona.
Da!! Cum sa nu?? Magazinul se cheama Il Cortes Ingles si e chiar pe coltul opus al pietei. O luam la trap incolo...5 etaje de Cortes Ingles, intrebam pe paznic (in spaniola mea invatata la telenovele cind aveam 14 ani) la ce etaj gasim articole de camping. La 5, dar nu in magazinul asta. Raminem usor interzisi; cum adica nu in magazinul asta? Pai nu, pe o straduta din imediata apropiere exista un al doilea magazin Il Cortes Ingles, care la etajul 5 are articole de camping.
Ne privim unul pe celalalt si ne pastram comentariile admirative legate de dimensiunile unor magazine serioase pentru cind ne aflam inapoi pe strada. Gasim si al doilea Cortes, gasim si scarile rulante, ne smulgem greu (cel putin eu) de tentatia etajului cu muzica si a etajului cu libraria si iata-ne la etajul 5 !
Unde cautam. Si cautam. Si vedem niste butelii, dar nici una de la Campingaz, toate de la o firma concurenta. Care fireste nu se potriveau nici moarte la arzatorul nostru.
Chemam un responsabil de "raion" sa ne lamurim. Ne lamureste bita. Putem sa cumparam butelie cu tot cu arzator, de la firma concurenta, pentru modesta suma de aproape 400 de euro. Refuzam. Iar si iar. Intrebam (conspirativ) daca nu ne poate indruma catre un magazin cu acelasi profil unde am putea gasi ce ne intereseaza pe noi. Nu, n-ar putea sa faca asta, e impotriva regulilor. Si se mai invirte si supervisorul prin zona, intrigat si el probabil de insistenta cu care doi turisti se uita la vitrina cu butelii.
Cum nu aveam nimic de pierdut, ma duc la supervisor si ii explic (cum pot) ca problema avem. Pare ceva mai intelegator decit subalternul sau fata de refuzul nostru incapatinat de a cumpara arzator plus butelie, mai ales cind ii explicam ca in RO Campingaz este pe toate drumurile si nu am nevoie de un arzator de alta marca la care sa imi comand buteliile din Spania. Dar, ceva mai diplomat, e adevarat, ne lasa cu ochii in soare cind vine vorba de un alt magazin, biguind ceva despre niste mall-uri plasate alandala pe ditamai harta Barcelonei.
De voie de nevoie, trebuie sa ne lasam pagubasi; asta daca nu tinem mortis sa dam 100 de euro pe taxi ca sa ajungem in camping, sau sa dormim in Placa de Catalunya - care cred ca e si noaptea plina de turisti. O luam iar la picior, in ritm vioi - din ce in ce mai vioi - si ne linistim cind ne vedem in tren. Cort, papa, dus - daca mai apucam - si nani. Miine este o noua zi !
Intr-adevar, miine e o noua zi. Pe care o incepem cu o vizita la magazinutul din camping, in cautare de piine. Bagheta. Sintem prieteni si noi acum cu vinzatoarea, care e foarte draguta, zimbareata, si se distreaza teribil de caricatura de spaniola pe care ne chinuim sa o vorbim. Cum nu era coada - deci era timp - o intrebam daca in oraselul de linga camping nu exista vreun magazin specializat in care sa gasim articole sportive. Nu prea, dar ce ne trebuie? - vine amabil intrebarea, ca din partea oricarui spaniol (sau catalan?) civilizat, a carui liniste sufleteasca pare sa depinda de multumirea ta interioara. O butelie. De aragaz de voiaj. Aaaa...nu stie unde putem gasi. dar cele din raftul de colo nu sint bune...?
Ba da.
Magazinul din camping avea in total 3 rafturi, mai mult goale. Doua pe peretii lateral;i si unul pe mijloc.
Cui i-ar fi trecut prin cap sa se uite atent dupa asemenea articole?
14.02.2009
In cate feluri poti face bagajul
In mod evident, in macar doua. Al meu sau al mamei.
Daca a va pregati valiza pentru o plecare vi se pare un lucru dificil, sa va explic cateva principii.
In niciun caz sa nu credeti ca va puteti pregati hainele cu o zi sau doua inainte de plecare. Ele trebuie adunate in teancuri ordonate pe pat sau pe birou cu macar o saptamana inainte.
Din bagaj nu trebuie excluse elemente absolut necesare care cu siguranta lipsesc din casa oricarui om normal, sau pe care nu le puteti achizitiona de nicaieri de la destinatie. Astfel, veti adauga la greutatea oricum coplesitoare a bagajului o pereche de papuci de casa, vreo trei feluri de sapun, gel de dus, sampon, tampoane, protege-slip-uri, un teanc de imbracaminte pe care nu esti sigur ca il vei utiliza vreodata, insa e bine "sa fie acolo".
Daca ati bifat lista de mai sus, intervine problema de ordine a aranjarii lor in bagaj. Toate obiectele dure sau de care cu siguranta veti avea nevoie pana la destinatie, cum ar fi periuta de dinti cu tot setul pentru igiena personala, lenjeria de schimb, hainele de stat in casa, trebuie indesate pe fundul gentii. Deasupra lor vor veni cladite in straturi hainele pe care POATE le veti imbraca in plecarea dumneavoastra de acasa. Dupa aceea se prind curelutele de siguranta, se pune capacul, se urca cineva pe valiza, pentru ca altcineva sa incerce sa traga fermoarul.
Pentru sora-mea, as avea ceva de zis la comentariile rautacioase legate de peretele cu desene, ca de plecarea mea... as vrea sa vad cu ce ar mai putea veni nou la suma celor spuse.
Daca a va pregati valiza pentru o plecare vi se pare un lucru dificil, sa va explic cateva principii.
In niciun caz sa nu credeti ca va puteti pregati hainele cu o zi sau doua inainte de plecare. Ele trebuie adunate in teancuri ordonate pe pat sau pe birou cu macar o saptamana inainte.
Din bagaj nu trebuie excluse elemente absolut necesare care cu siguranta lipsesc din casa oricarui om normal, sau pe care nu le puteti achizitiona de nicaieri de la destinatie. Astfel, veti adauga la greutatea oricum coplesitoare a bagajului o pereche de papuci de casa, vreo trei feluri de sapun, gel de dus, sampon, tampoane, protege-slip-uri, un teanc de imbracaminte pe care nu esti sigur ca il vei utiliza vreodata, insa e bine "sa fie acolo".
Daca ati bifat lista de mai sus, intervine problema de ordine a aranjarii lor in bagaj. Toate obiectele dure sau de care cu siguranta veti avea nevoie pana la destinatie, cum ar fi periuta de dinti cu tot setul pentru igiena personala, lenjeria de schimb, hainele de stat in casa, trebuie indesate pe fundul gentii. Deasupra lor vor veni cladite in straturi hainele pe care POATE le veti imbraca in plecarea dumneavoastra de acasa. Dupa aceea se prind curelutele de siguranta, se pune capacul, se urca cineva pe valiza, pentru ca altcineva sa incerce sa traga fermoarul.
Pentru sora-mea, as avea ceva de zis la comentariile rautacioase legate de peretele cu desene, ca de plecarea mea... as vrea sa vad cu ce ar mai putea veni nou la suma celor spuse.
Sunny Saturdays
Se pare ca de ceva vreme cineva "Acolo-Sus" s-a hotarit ca simbetele sa fie zile superbe, cu un soare orbitor si 20 de grade la prinz, iar duminicile sa fie zile ploioase, intunericoase, pleostite, cam ca tot restul saptaminii.
Fireste ca azi nu e o exceptie. Soarele e sus pe cer, "ciripelele pasaresc" spre maximul interes al familiei pisicesti (a aleia cu mustati, nu a celeilalte - nemustacioase si evident mai RE-STRIN-SA sau RES-TRIN-SA, avem dispute pe tema asta), pe geamul deschis intra adieri primavaratice, zarzarul de sub geam a inmugurit (nu a fost pe faza cind cu avertizarea meteo de frig si ninsori), si in general toata lumea este cuprinsa de o frenezie fara margini, mai putin eu, care mai am un pic si adorm. De ciuda ca nu ma pot rostogoli si eu pe afara.
Motanu-Sef e plecat la cumparaturi si la servici - bleah servici, cumparaturi nu prea mai tin minte cum se fac - sora-mea m-a lasat fara desene pe pereti si a plecat in "lumea larga" (cica la ski, de fapt sa isi intilneasca "marea dragoste" - grrrrr, cite as avea de comentat pe tema asta), prietena din tari straine probabil se pregateste sa zboare spre meleagurile natale impreuna cu ai ei, prietena din Iasi-Constanta-si-retur cica ar fi momentan in Iasi dar vad ca nu da nici un semn, prietena din Iasi se recupereaza dupa o problemutza medicala, cealalta prietena din Iasi termina azi-miine sesiunea. Nu ca m-as omori eu cu musafirii, dar uneori e placut sa mai vezi si alte fetze. Vorba Motanului-Sef cind ma duce la control la medic: "Uite, pisoi, oameni !".
Fac increzatoare calcule si socoteli, numar inca o data saptamini si luni. Mai sint aproximativ 2 saptamini pina renunt la repaosul asta fortat la pat, apoi mai este cit o vrea Dumnezeu pina se naste Ilinca, dupa care ii dau vreo saptamina de la iesirea din maternitate, sa se obisnuiasca cu ideea (si eu !) si pornim cu caruciorul sa atacam parcuri si Carrefour.
Pariu ca peste o luna si ceva Moldova va fi "atacata" de "un val de frig neobisnuit pentru aceasta perioada a anului"?
Fireste ca azi nu e o exceptie. Soarele e sus pe cer, "ciripelele pasaresc" spre maximul interes al familiei pisicesti (a aleia cu mustati, nu a celeilalte - nemustacioase si evident mai RE-STRIN-SA sau RES-TRIN-SA, avem dispute pe tema asta), pe geamul deschis intra adieri primavaratice, zarzarul de sub geam a inmugurit (nu a fost pe faza cind cu avertizarea meteo de frig si ninsori), si in general toata lumea este cuprinsa de o frenezie fara margini, mai putin eu, care mai am un pic si adorm. De ciuda ca nu ma pot rostogoli si eu pe afara.
Motanu-Sef e plecat la cumparaturi si la servici - bleah servici, cumparaturi nu prea mai tin minte cum se fac - sora-mea m-a lasat fara desene pe pereti si a plecat in "lumea larga" (cica la ski, de fapt sa isi intilneasca "marea dragoste" - grrrrr, cite as avea de comentat pe tema asta), prietena din tari straine probabil se pregateste sa zboare spre meleagurile natale impreuna cu ai ei, prietena din Iasi-Constanta-si-retur cica ar fi momentan in Iasi dar vad ca nu da nici un semn, prietena din Iasi se recupereaza dupa o problemutza medicala, cealalta prietena din Iasi termina azi-miine sesiunea. Nu ca m-as omori eu cu musafirii, dar uneori e placut sa mai vezi si alte fetze. Vorba Motanului-Sef cind ma duce la control la medic: "Uite, pisoi, oameni !".
Fac increzatoare calcule si socoteli, numar inca o data saptamini si luni. Mai sint aproximativ 2 saptamini pina renunt la repaosul asta fortat la pat, apoi mai este cit o vrea Dumnezeu pina se naste Ilinca, dupa care ii dau vreo saptamina de la iesirea din maternitate, sa se obisnuiasca cu ideea (si eu !) si pornim cu caruciorul sa atacam parcuri si Carrefour.
Pariu ca peste o luna si ceva Moldova va fi "atacata" de "un val de frig neobisnuit pentru aceasta perioada a anului"?
12.02.2009
Call To Arms
When they see us they will run for their lives
To the end they will pay for their lies
So long did we wait, now we are home
Here once again there's a battle to fight
Gather together for the sound and the might
So long did we wait, now we are home
Now we will fight for the kingdom, fighting with steel
Kill all of them, their blood is our seal
Fight till the last of the enemy is dead
Ride through their blood that we gladly have shed
I now issue the call, are you ready to fight
Fight altogether as one for the right
To be free once again - tonight we will win
I can see by the look that you have in your eyes
You came here for metal, to fight and to die
Defenders of steel, now we are home
Fight for the kingdom bound for glory
Armed with a heart of steel
I swear by the brothers who stand before me
To no man shall I kneel
Their blood is upon my steel
Manowar.
To the end they will pay for their lies
So long did we wait, now we are home
Here once again there's a battle to fight
Gather together for the sound and the might
So long did we wait, now we are home
Now we will fight for the kingdom, fighting with steel
Kill all of them, their blood is our seal
Fight till the last of the enemy is dead
Ride through their blood that we gladly have shed
I now issue the call, are you ready to fight
Fight altogether as one for the right
To be free once again - tonight we will win
I can see by the look that you have in your eyes
You came here for metal, to fight and to die
Defenders of steel, now we are home
Fight for the kingdom bound for glory
Armed with a heart of steel
I swear by the brothers who stand before me
To no man shall I kneel
Their blood is upon my steel
Manowar.
Shitty day
Ar fi banuit cineva ca este posibil ca in aceeasi zi sa se duca pe p*la la vale ceea ce ai construit in citiva ani, sa descoperi ca te-ai legat la cap cu ceva care nu te va mai lasa sa respiri toata viata si ca increderea este un worthless concept, ca nu vei mai fi niciodata cea de la 16 ani, ca nu esti in stare sa dai nici un fel de exemplu personal altfel decit din postura lupului moralist, ca avea dreptate desteptul care a zis ca ne nastem si murim singuri...si peste toate astea, sa ti se stearga o postare kilometrica, mult mai inteligenta decit prezenta? Asa, deodata...?
Pun pariu ca nu. Ei, nici nu va doresc.
Pun pariu ca nu. Ei, nici nu va doresc.
Miine
Miine e o zi foarte importanta pentru prietena mea A.
Nu la fel de importanta ca acel "miine" pe care il consemna pe blogul ei, dar oricum, plina de emotii.
In virtutea acestui fapt ii tinem pumnii lui A., speram ca totul sa iasa bine, sa se bucure de musafirii ei si sa revina mai repede la programul clasic de pierdut timpul pe messenger alaturi de prietena ei consemnata in pat.
"Interesul poarta fesul"?
In general da, dar nu si de data asta.
Imi pare rau ca ratez acest moment, mi-ar fi placut tare sa asist la aceasta... "closure"? Pot sa spun "closure"..?
Again, tinem pumnii si facem galerie. Stiu eu ca la ora asta esti un pachet de nervi, ai bocit deja de vreo 3 ori si vei mai boci de vreo 15 ori pina se va termina totul. Dar nu-i o noutate pentru cine te cunoaste :P
Te pupam iar, o sa fie cool, sint sigura!
Nu la fel de importanta ca acel "miine" pe care il consemna pe blogul ei, dar oricum, plina de emotii.
In virtutea acestui fapt ii tinem pumnii lui A., speram ca totul sa iasa bine, sa se bucure de musafirii ei si sa revina mai repede la programul clasic de pierdut timpul pe messenger alaturi de prietena ei consemnata in pat.
"Interesul poarta fesul"?
In general da, dar nu si de data asta.
Imi pare rau ca ratez acest moment, mi-ar fi placut tare sa asist la aceasta... "closure"? Pot sa spun "closure"..?
Again, tinem pumnii si facem galerie. Stiu eu ca la ora asta esti un pachet de nervi, ai bocit deja de vreo 3 ori si vei mai boci de vreo 15 ori pina se va termina totul. Dar nu-i o noutate pentru cine te cunoaste :P
Te pupam iar, o sa fie cool, sint sigura!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)