Smile - it confuses people!

Dezmat

2012-02-11T21:06:00.002+02:00

Sper sa nu stirnesc prea multe hohote de ris povestind asta.

Azi am facut ceva ce nu am mai facut de 3 ani si jumatate, cred. Am fost la....shopping.

Totul a inceput cam asa: eu si sora-mea trebuia sa mergem pina in mall sa imi cumpar oja. Bine, in afara de oja am mai cumparat diadema, clamitze, bandana si un iepuras demential pentru Pisilinca, o bluza (de vara), o geanta si ceaiuri pentru mine.

...si malai pentru vrabiute, ton si salata pentru mine (nu am depasit inca faza "salata verde cu ton si lamiie" care tine de vreo luna), oua kinder pentru vreo doua zile...si gata. Pe lista se aflau niste botine pentru mine, dar nici nu am gasit ceva care sa corespunda pe deplin pretentiilor, nici nu mai aveam chef sa dau bani. Si am mai gasit niste bijuterii handmade absolut bestiale dar scumpe si alea. Si am fost nehotarita in fata unui inel care costa 20 de lei, pina mi l-a "sutit" cineva chiar de sub nas.

Ei, dar toata aceasta poveste a durat de la 14.30 la 18.30, adica 4 ore de frecat magazinele. Ceea ce nu am mai facut de 10000000 de ani.

Bine, sora-mea nu este chiar compania perfecta la cumparaturi - sorry, sis, dar asa e, dupa cum nici eu nu sunt compania perfecta pentru tine la cumparaturi - dar plimbarea a fost piece of cake fata de incercarea de a face shopping impreuna cu Pisilinca.

Minusul zilei este doua :)))

Primul ar fi ala ca nu mai sunt deloc la curent cu...preturile.. Mie alea decente mi se par cele care-s la reduceri de 50% sau mai mult. Ma consolez cu gindul ca totusi mallul nu e neaparat un etalon in ceea ce priveste preturile.

Al doilea e ca am turbat cite tzoale urite am vazut.

Daaaaaar....mi-a placut. Cred ca trebuie sa fac asta mai des...

Publika

2012-02-11T09:53:00.002+02:00

Daca tot am ratat cintarea Iris, de care scriam acum 3 zile (pe care insa a ratat-o multa lume, Motanul ajungind acasa in mai putin de o ora de la inceperea concertului pe motiv de sonorizare mizerabila), aseara am tinut mortis (cu exceptia cazului in care stomatologul m-ar fi convocat pe la ore tirzii) sa merg la cintare la Publika.

Pe cuvintul meu de cercetas ca habar nu aveam ce cinta si astia. Habar nu aveam nici cum era crisma in care era programat concertul, "o sursa" afirmind doar ca e suuuuuper fum. Dar m-am imbracat semi-rock (avind in vedere cele -25 de grade), mi-am indesat in geanta "bluza de scafandru", cum rid colegii de mine, si cartea autobiografica a lui Ozzy Osbourne, just in case ca ma plictisesc groaznic, m-am urcat la volanul masinutei si am pornit spre Hunter's Pub, in Copou.

Unde recunosc ca am avut o mare surpriza.

Intii si-ntii, pentru ca ne-a intimpinat solistul, vechi cunoscut de-al Motanului. Pe Ionut nu l-am vazut in viata mea, de Publika auzisem pe la Guerilla doar, dar va jur ca am stiut din prima clipa ca el e solistul. Unul charismatic, cum ar trebui sa fie toti solistii de altfel.

Apoi am facut cunostinta si cu ceilalti membri ai trupei, apoi ne-am "culcusit" linga o boxa (azi inca imi tiuie o ureche, ma doare si nu aud grozav cu ea...) si...a inceput.

Ce pot sa spun? Ca mi-a placut. Am fost de-a dreptul indragostita de felul in care au cintat cover-urile, mi-au placut si cele citeva piese proprii (pe care, repet, nu le stiam si nu inteleg de ce nu i-am auzit la radio, acelasi ca mai sus-amintitul de exemplu, de vreme ce tot se lauda - postul, nu baietii - ca dau si altfel de muzica); ca mai totdeauna atmosfera s-a incins cu adevarat in abia a doua jumatate a cintarii, iar regretul propriu si personal este ca de acolo unde am stat nu am prea avut cum sa ies si nici loc de zbintuiala nu am avut. Oricum, Ionut "are de unde", ca sa-mi citez Motanul, fascinat de calitatile lui vocale, iar mie nu mi-a venit a crede cum i-a "facut" pe Ozzy si pe Jagger. Toata admiratia !

Ce mi-a mai placut?

Paaaai, realismul baietilor - care au stiut ca publicul, mai ales cel necunoscator, se va "incalzi" mai repede si mai cu spor pe cover-uri decit pe piese ascultate in premiera, solistul care a stiut sa creeze atmosfera si sa faca show, atit cit i-a permis locatia, si cu siguranta m-a fascinat lookul percutionistului :) (da, da, am o pasiune si pentru coafuri ciudate si pentru tatuaje. Da, si pentru plete....:))

Ce nu mi-a placut are legatura cu locatia: spatiul putin cam mic pentru eveniment de gen, fumul care este intr-adevar groooos....si frigul de afara.

Asteptam cu nerabdare o noua cintare in Iasi, baieti !

Ura !

2012-02-10T18:59:00.002+02:00

Spre marea mea surpriza si bucurie, vad ca seria descoperirilor continua !

De cind am intors un pic privirile spre cei din jurul meu, pe care ii bagasem, absolut nedrept si gratuit, intr-o singura oala mare, alaturi de niscai condimente de savoare discutabila :D, am avut surpriza dupa surpriza.

Azi mi-am descoperit noul indrumator de doctorat, intr-o noua lumina. Nu pot sa dau prea multe detalii despre asta pentru ca nu vreau sa desconspir nimic din ceea ce pina la urma este viata lui personala, din care a avut amabilitatea de a-mi dezvalui un ...coltisor. Dar mi-a fost tare drag azi, atit de drag incit azi, la plecare, l-am sarutat pe obraz cu sinceritate, poate pentru prima oara de cind ne cunoastem. Mi-a placut tare mult cabinetul sau de lucru, mi-au placut rafturile ticsite de carti, mi-au placut plantele pe care le ingrijeste cu atentie, mi-a placut raftul cu bunatati. Nu m-a lasat sa plec de la el pina nu mi-a strecurat o portocala pentru Pisilinca si o ciocolatica pentru mine, dezvaluindu-mi ca starea lui de bine se datoreaza regimului alimentar pe care il respecta cu strictete, si la care nu adauga decit....ciocolata.:)

Dupa care, odata revenita la facultate, am descoperit-o intr-o cu totul alta lumina pe cea mai noua colega a noastra. Recunosc ca dintr-un motiv anume nu-i dadusem nici o sansa, de cind a venit la noi. Nu pot decit sa imi fac mea culpa, m-am inselat mult in privinta ei. Poate ca pare prematur sa spun asa ceva, insa m-a surprins teribil si placut cu blogul sau pe care l-am si adaugat listei mele de "lecturi suplimentare". E interesant, reconfortant si deosebit de...calduros sa vezi ca mai exista totusi cineva - mai aproape decit as fi banuit - care sa fie interesat de...carti. Nu pot decit sa sper la un schimb de impresii fructuos, pe tema acestei pasiuni comune....deocamdata, macar.

Asadar, parca sunt un pic mai optimista decit am fost in general in ultima vreme. La mai mare, zic !

Dezamagiri si redescoperiri

2012-02-09T20:40:00.002+02:00

In ultima vreme viata mea intrase pe o panta, undeva dincolo de dolce far niente. Adica, far niente asta era mic copil pe linga mine.

La serviciu net, acasa net plus sitcom condimentate cu niste discutii/jocuri cu Pisilincul din dotare.

Si cam atit.

Cu netul m-am potolit brusc ieri. Nu ca nu mai intru, pentru ca inca am impresia ca o sa fac bube daca mi se deconecteaza YM :)) , dar am avut asa, o revelatie brusca: am avut dreptate !

Am cunoscut virtual citeva super-persoane acolo. Cu foarte putine dintre ele am avut si ocazia de a ma intilni fata in fata macar pentru citeva clipe. Cu altele, si ele foarte putine, am avut - si inca mai am - deosebita placere de a vorbi la telefon de parca ne-am sti de-o viata. De-ale noastre, cu plozi si joburi, cadouri si petreceri pentru copii, poate reduceri, poate.... dar cit e de placut sa schimbi o vorba cu ALTCINEVA, cineva cu care de altfel te si simti pe aceeasi lungime de unda...!

Mereu am avut o retinere in a amesteca prea tare viata privata cu activitatea virtuala. Mereu m-am gindit ca nu poti cunoaste un om pe net - doar ma stiu pe mine, ce impresie las in virtual si cum sunt de fapt in viata de zi cu zi.

Ieri am suferit o dezamagire "de grup". Luate una cite una, toate fetele care mi se lipisera de suflet imi sunt inca lipite de suflet, dar in grup nu-mi mai gasesc locul.

Asta a venit la pachet cu nehotarirea Motanului legata de o iesire azi sau miine, singur sau amindoi, solicitat sau nu bunica pentru stat cu Pisilincul, mers cu taxi sau cu masina, la evenimentul din seara asta sau la urmatorul, avem sau nu invitatie, platim sau nu bilet.... pina cind in final eu am ramas acasa si el a plecat.

Sa nu-L minii pe Dumnezeu, nici nu tineam musai sa merg; era doar o iesire din cotidian, recunosc, si mi-e tare dor sa petrecem niste timp numai noi doi, timp in care poate sa ne si vorbim; mi-e dor sa comunic, sa stau la povesti, sa ne relatam nimicuri, sa FIM impreuna. Mi-e tare dor sa fim si un cuplu, sa iesim in lume asa, sa fim perceputi asa de cei din jur, pentru ca mereu mi-au displacut misoginismul si mirlania cu care unii sau altii ieseau cu noi la bere, lasindu-si, vesnic, nevestele acasa. Si pe vremea aia eram convinsa ca noua nu ni se va intimpla asta. Mai exact, ca NU VOM LASA sa ni se intimple asta. Inutil sa spun ca exact asta facem...

Si tot azi - de fapt am inceput de ieri - am citit inceputul autobiografiei lui Ozzy si iar am fost...dezamagita cumva.

Pina cind mi-am dat seama ca eu sunt cea care greseste.

Atunci cind nu-ti mai gasesti locul undeva, cind aspiratiile, sa le spunem, colectivului nu ti se mai potrivesc, pleci discret, nu trintesti usa scuipind coji de seminte pe pres.

Atunci cind iti doresti ceva, trebuie sa deschizi gura si sa spui; copilului care nu plinge, nici mama nu-i da tzitza.

Si in sfirsit, este fundamental gresit sa te superi pe oameni ca nu sunt asa cum ti i-ai imaginat si dorit. Greseala nu este a lor, este a ta; lipsa de realism, obiectivitate, dorinta de acceptare si iubire fata de semeni. Ozzy is who he is, si a fost intotdeauna acelasi. Si atunci cind il visam cu ochii deschisi, el era acelasi, cel care in adolescenta a avut un singur job care i-a placut, si anume cel din...abator. Nu el s-a schimbat. Eu nu-l "cunosteam" suficient. Este doar decizia mea daca il iubesc sau nu si de acum incolo, dar nu trebuie sa il arat cu degetul si sa il huiduiesc pentru ca eu am proiectat asupra lui o imagine care corespunde mai mult fanteziilor mele decit realitatii.

Cam asa e si in viata de zi cu zi, cred. Viata in sine e frumoasa, iar oamenii din ea sunt si ei frumosi. Noi suntem cei care gresim avind asteptari si pretentii, noi gresim cind ii caracterizam pe cei din jur pe baza experientelor noastre, noi gresim incadrindu-i in tipare care, descoperim mai tirziu, cu minie si frustrare, nu le sunt pe masura.

Mi-ar fi tare drag sa imi amintesc aceasta farima de intelepciune si pe viitor...

La revedere, domnule Profesor !

2012-01-28T19:54:00.002+02:00

Dincolo de conflicte, neintelegeri si nemultumiri aparute de ambele parti, dincolo de diferentele de perceptie, de stil de invatare si lucru, sunt sigura ca am impartasit numeroase momente placute, pe care eu mi le amintesc cu drag.

Poate ne vom intilni iar cindva, undeva, poate ne vom privi in ochi si ne vom recunoaste. Sau vom avea impresia ca ne stim de undeva, fara a realiza exact de unde.

Au ramas multe lucruri nespuse si nefacute, desigur, dar probabil ca nu mai erau destul de importante. La revedere si drum bun, oriunde ati plecat !

Rosia Montana prin ochiul profanului

2011-11-21T10:03:00.002+02:00

Radio Guerilla are dup-amiaza spre seara un "sondaj de opinie" foarte inspirat: ce va enerveaza cel mai tare din 3 variante de raspuns. Nu stiu daca ce vreau eu sa va povestesc azi a fost sau nu supus la vot in cadrul respectivei "pastile" radio, dar pe mine cu siguranta ma scoate din sarite mai mult decit muuulte alte chestii.

Pe toate posturile de televiziune, fie ele publice sau private, comerciale sau nu (ha-ha), mai mult sau mai putin afliliate politic (Ha!Ha!) ruleaza niste spoturi oribile de "constientizare" si "implicare sociala" ce pun pe tapet problema Rosia Montana. Pe foarte scurt, e vorba de cetateni ai Rosiei Montane care isi spun povestile de viata (sau isi pling de mila, daca e sa o zicem pe-aia dreapta) si incheie apoteotic si sensibilizant cu "noi nu vrem decit sa muncim". Fals, fals, fals !

*rimul spot pe care l-am vazut e cu o tanti care se lauda ca are 42 de ani si adauga ca nu ar fi crezut vreodata ca la virsta asta, ea (mama singura deduc, no problem with that) si cei doi copii de virsta scolara vor trai din pensia mamei. Tanti asta recunoaste ca a croit cearceafuri si a impletit sosete ca sa cistige si ea un ban, dar ca "ajunge!". Moment care pe mine m-a cam blocat, ca nu l-am prea inteles, cum adica, s-a plictisit de tricotat si si-a bagat picioarele?? Aparent nu, se pare ca marea problema era legata de sumele prea mici cistigate din aceasta ocupatie.

Ulterior, doamna zice ca au fost nevoiti sa renunte la vacante, adaugind - cu sinceritatea omului din popor, dar absolut neinspirat din punctul meu de vedere, daca e sa luam in calcul scopul spotului - ca vacantele lor se petrec "pe muntii astia".

Apai madam. Una la mina, plozii sunt la internat (de unde bani, tu stii!) si vin acasa in vacante, deci pentru ei CHIAR E o vacanta si o schimbare de peisaj. Doi la mina, traiesti in una dintre cele mai frumoase zone ale Europei. Trei la mina, nu mai spun de obiective istorice, biserici si manastiri, monumente. Patru la mina, eu imi doresc de ani de zile sa ajung acolo si nu apuc. Si cinci la mina, in mod evident nu dai doi bani pe toate argumentele de mai sus.

Doamna draga, eu nu traiesc (inca...) din pensia (mizera) a mamei (dvs.) dar concediile mi le fac la cort, nu la all inclusive. Si da, e adevarat, merg la mare in fiecare an (pina acum. Doamne-ajuta! sa pot sa o fac si de acum incolo), dar cita alta lume NU o face, ca nu are cu ce, si nici nu are unde sa scurme dupa aur, fara sa ii pese de nimic, pentru un salariu de rahat.

Si in final, stimata doamna, nu va este putin jena? sanatoasa, la 42 de ani, indiferent de (ne)calificare, poti pleca intr-un sat mai mare sau la oras, iti poti gasi ceva de lucru (daca chiar VREI), iti poti ajuta TU mama in loc sa rabdati de foame amindoua. Si mai poti sa fii linga copiii tai, sa le fii mama, sa ii ghidezi, sa ii indrumi, sa ii mingii, sa le supraveghezi activitatea la o scoala acceptabila.

Al doilea spot e cu un nene cam neingrijit si cu niste dinti lipsa in gura, care recunoaste ca a lucrat toata viata in minerit, ca mai are doi ani pina la pensie...dar ca el vrea minerit la Rosia Montana pentru ca fecior-su munceste in strainatate si il vede rar...si sa vina si el acasa.

Ca mama, il inteleg si nu prea. Il inteleg ca ii este dor de copilul sau, ca l-ar vrea linga el. Ce nu inteleg este cum un tata, care stie cit de greu, de riscant si de periculos pentru sanatate este mineritul, isi poate dori aceeasi viata pentru copilul sau. Cum poti sa nu vrei ceva mai bun, orice. Un loc in care nepotii sai sa aiba acces la scoli bune, la asistenta medicala adevarata, in care sa stie ca tatal lor ajunge cu bine acasa pentru ca nu isi pune viata in pericol in fiecare clipa petrecuta la munca.

Sunt atitia oameni in tara asta ai caror copii lucreaza in alte orase sau in alte tari, mai aproape sau mai departe. Toti acesti copii au la rindul lor familii si toti merg spre mai bine, toti aleg sa traiasca acolo unde viata, per total, este mai buna pentru ei si pentru familiile lor.

Asa ca drama acestui nene este de fapt drama personala a milioane de parinti din intreaga lume, si chiar este o drama de ordin absolut personal si absolut psihologic. Ma impresioneaza ca mama, ma face sa imi pun intrebari legate de viitorul copilului meu, de alegerile mele in viata de pina acum. Dar nu, in nici un caz nu ma face sa ii sustin demersul, pe care din contra, il vad ca profund egoist, din orice punct de vedere il privesc. Este egoist pentru ca nu tine seama de binele personal, nicidecum de binele "copilului"adus in discutie si cu siguranta nu de binele pe termen lung al tarii asteia. In fond, nu suntem cu totii Stefan cel Mare (sau Delavrancea...:)), sa avem puterea, calitatea, capacitatea, responsabilitatea, altruismul si viziunea de a privi la "Moldova" urmasilor urmasilor nostri, si e normal sa fie asa.

Nu ma pricep la economie, insa toti cei care se pricep (cu exceptia celor care au semnat, dar pe care nu economia tarii i-a interesat) spun ca acest contract de exploatare a minereurilor de la Rosia Montana este profund dezavantajos pentru statul roman.

Nici la tehnologia de extractie a aurului nu ma pricep, nici la impactul sau teoretic asupra mediului . Stiu doar ca teoria e teorie, ca practica ne omoara, ca experienta de zi cu zi ne-a demonstrat ca, oricite masuri de siguranta am lua, oricind se poate intimpla ceva rau. Stiu ca nu avem nevoie sa distrugem coltul acela de tara otravindu-l cu cianuri. Stiu ca multe alte lucruri "absolut sigure" au bubuit urit de tot. Stiu ca suntem victimele unei politici de dezvoltare si industrializare mondiale asupra carora nu avem nici un cuvint de spus, si sincer, nu mai am nevoie, eu personal, de inca un "focar de infectie" in tara asta atit de frumoasa si de care din pacate ne pasa atit de putin.

Si mai am o problema. Presupunind ca oamenii din spoturile alea sunt reali, ca povestile lor de viata (departe de a fi disperate, din punctul meu de vedere)sunt adevarate, presupunind ca moral si corect este ca principala preocupare a unui Om sa fie binele de moment al semenilor sai - si eu recunosc ca am fost mereu deficitara, uneori in mod evident, la capitolul asta - oare NICI UNA dintre televiziunile din tara asta nu isi pune intrebari cu privire la corectitudinea mesajului transmis de aceste spoturi? Oare comercialul si economicul au depasit, ca importanta, orice urma de indoiala, bun simt, corectitudine, verticalitate?

Aceiasi nervi in hainutza noua

2011-11-21T08:02:00.003+02:00

In mod evident, nu este decit vina noastra ca traim intr-o tara asa cum este ea. Avem ce meritam, nici mai mult, nici mai putin, traim desigur cu nemultumirea ca am merita mai mult, ca "numai altii" fac si dreg, "numai altii" nu iau atitudine, "numai altii" sunt vinovati, batindu-ne insa cu pumnul in piept ca noi "facem tot ce putem" ;i clatinind din cap ca "oricum", orice-am face, realitatea implacabila ne va taia craca de sub picioare.

Desigur ca una dintre principalele nemultumiri este ca "toata lumea fura", dar ne plingem de asta "imprumutind" cite un pix "uitat" pe o masa (care in general este alta decit propriul birou), cerind biletul (gata compostat) al unui calator care tocmai coboara din autobuz, "uitind" sa aducem inapoi la farmacie cei 10 bani pe care "o sa mi-i aduceti dvs cind o sa aveti" (pentru ca, nu-i asa? "au de unde", astia cu farmaciile lor), luind pliantul promotional din cutia postala a vecinului, ca "si-asa nu-i trebuie".

Ca sa nu ma inscriu in tagma celor care nu sunt niciodata vinovati de nimic (asta este, nu am stofa de sef...), o sa fiu prima sa imi pun cenusa in cap pentru ca "tac si inghit" orice. De exemplu, am inghitit fara sa comentez concluziile cuiva care mi-a povestit cum fetusii se hranesc prin cordonul ombilical, si consideratiile sale pline de intelepciune legate de cele 4 puncte geografice. Dar sa lasam deoparte aceste probleme de ordin stiintific.

Sa ne amintim ca traim intr-o tara in care numarul copiilor abuzati fizic sau psihic este enorm. Sa ne amintim ca pedeapsa - inclusiv bataia - este considerata o metoda educativa de catre numerosi parinti si de educatori, invatatori, profesori si alti angajati ai institutiilor care ar trebui sa ne ocroteasca pruncii si sa ii ghideze in viata. Si nu facem nimic.

Sa ne amintim ca traim intr-o tara in care oamenii trec nepasatori pe linga un individ cazut pe strada.

Traim intr-o tara in care parintii isi invata copiii ca totul are un pret, ca scoala e cvasi-inutila, o formalitate, ca profii sunt "najpa" si sarantoci, ca cinstea e prostie, iar moralitatea e sinonima cu naivitatea si ignoranta.

Traim intr-o tara care a adoptat maneaua ca "imn national" pentru ca, probabil, rezoneaza mai bine cu mesajul acesteia decit cu mesajul lui "Desteapta-te, romane!" ale carui versuri nu le mai stie nici naiba.

In tara in care nu numai din saracie, ci si din prostie si snobism, preferam marcile straine in locul celor autohtone, in care prostii prefera cartea in locul filmului (sau in locul retelelor sociale, jocurilor on sau offline, instant-message-urilor), rockul sau jazzul in locul manelei sau muzica clasica in locul house-ului, plaja linistita sau curata in locul sezlongurilor inghesuite, cortul sau muntele in locul all-inclusive-ului.

In tara in care ne referim la "saracul-vedeta-TV-care-se-bate-cu-pumnul-in-piept -de-cinstit-si-plin-de-onoare-si-care-a-ucis-3-oameni" dar NIMENI !!!!! de pe posturile TV nu stie numele sau virstele mortilor.

In tara in care orice sarbatoare reusita are ca ingrediente obligatorii gratarul facut in zone cit mai aglomerate, muzica data la maxim la radioul din masina, berea si alte "alcoale" baute "fara numar, fara numar" pina la completa indobitocire.

Americanii, de ziua nationala a carei semnificatie pariez ca e cunoscuta de un procent din populatie semnificativ mai mare, organizeaza parade, scenete care rememoreaza evenimentele unui 4 iulie demult trecut, pina si la gradinita se coloreaza stegulete si baloane si se onoreaza sacrificiul inaintasilor care si-au adus contributia la statul pe care il au in prezent.

Noi habar nu avem ce s-a intimplat intr-un 1 Decembrie din nu se stie ce an, dar suferim intens ca, desi avem o zi libera, vremea nu e propice pentru iesiri la gunoaie-pe-iarba-verde.

Noi ne luam in ris stramosii, ne scuipam conducatorii, minimizam istoria, ne defaimam tara, nu pentru ca exista romani care cersesc sau fura in intreaga Europa, ci pentru ca plecam capul si permitem generalizari legate de natiunea noastra.

Cind Europa a venit sa ne dea peste degete pentru situatia in care se afla populatia de etnie rroma de pe teritoriul Romaniei, am plecat capul, am adoptat pozitia ghiocel si am acceptat fara minte termenul de rrom, acceptind si inerentele confuzii voite sau nu, intre rromi si romani. Cind Europa a descoperit ca nu are fonduri, mecanisme si mai ales suportul populatiei pentru a face fata problemelor create de etnia rroma pe teritoriile tarilor sale si a decis sa ii faca pachet si sa ii trimita acasa, am plecat iar capul, in loc sa atragem atentia pe cai oficiale ca actiunea aceasta este puternic discriminatorie si ca este cel putin incorect sa pretinzi unei tari din fostul bloc comunist, cu probleme de ordin social si economic suficiente, sa aloce problemei TIGANILOR resurse pe care state mai breze din UE se vad incapabile sa le foloseasca in acest scop.

Cind Europa insasi protesteaza impotriva modului absolut dezavantajos in care Romania a concesionat exploatarea depozitelor aurifere de la Rosia Montana, vinzind pe nimic nu numai minereul, ci si istoria locurilor si rezervatiile naturale din zona, televiziunile din Romania transmit clipuri lacrimogene cu mineri (sau nici macar) de 40 si ceva de ani care prefera sa traiasca de pe o zi pe alta decit sa se relocheze si sa isi caute de lucru.

Cind suntem din ce in ce mai saraci, acceptam ca oile scumpirea carburantilor justificata de explicatii hilare si care contrazic realitatea. Benzina e mai scumpa pentru ca pretul materiei prime a crescut, in exact ziua in care la bursa, pretul petrolului a scazut semnificativ. Iar motorina se scumpeste pentru ca cererea de motorina a crescut. Explicatii din ciclul "e o strategie de marketing", care ar trebui - si resuesc !!! - sa te faca sa bagi capul intre umeri si sa taci, ba sa-ti mai ceri si scuze ca esti prost si habar nu ai de marketing.

Traim ceea ce meritam, si atita timp cit acceptam asta, cit ne complacem, cit acceptam sa fim privati de drepturi, inclusiv de dreptul la respect, inseamna ca nu ne este prea rau. si daca ne e bine asa, de ce sa ne mai plingem?

Noi nu suntem puscariasi europeni aterizati pe alte continente, sa ne exprimam nemultumirile in strada, noi nu suntem derbedei, sa aruncam pietre pe Wall Street, noi nu avem Woodstock-ul in istoria noastra.

Noi suntem balcanici si suntem mindri de asta. Deci avem FIX ce meritam.

Ghost writers

2011-09-28T10:53:00.002+03:00

Sincera sa fiu, ca o "cartzofila" (bibliofila cred ca ar fi mult spus, avind in vedere timpul meu liber din ultima perioada) ce ma aflu, m-am simtit tare jignita si inselata astazi, cind am aflat de existenta acestor "ghost writers".

Pe un site de joburi am citit ca se tot cauta asa ceva. Frate, da' se cauta, nu gluma !!!!

Mi se pare atit de ticaloasa ideea, incit as vota pentru scoaterea ei in afara legii.

Inteleg: ai o super idee dar nu ai timp/talent; gasesti pe cineva si iaca o carte cu doi autori. Dar de ce as fi de acord eu, X-ulescu, sa muncesc de sa-mi sara ochii ca a scriu povestea ta, Y-ulescu, pt o suma fixa, iar tu, Y, sa fii laudat si cunoscut pentru munca mea, in timp ce eu ramin in umbra, un no-name?

Acu' sincer, incep sa ma intreb daca mie imi plac autorii care imi plac, sau daca de fapt imi plac niste ilustri necunoscuti...

Vesnic copii

2011-08-11T08:25:00.002+03:00

Mi-am inceput dimineata bine-dispunindu-ma (in ciuda faptului ca a trebuit sa vin o fuga la serviciu si ca mai tirziu putin am programare la stomatolog) ...in trafic ! Da, da, io, aia nervoasa, care a scris o postare lunga cit o zi de post si plina de injuraturi (si totusi nici pe departe atit de plina cum mi-as fi dorit, cum imi venea la gura si cum ar fi fost meritat).

Cam de pe unde stau eu si pina aproape in celalalt capat al orasului, am mers in spatele unui chopper bestial. Un Harley, ca sa fiu mai "precisa". De-ala de la mama lui. Cu coburi, sunind ca toti demonii iadului, si ceea ce era si mai tare chiar, omul de pe el nu era in short si geaca de blugi, nuuuu ! Era frumos in cizme, pantaloni de piele, casca neagra, geaca de piele cu franjuri. Totul negru, desigur. Mi-am innodat volanul cu balele care mi-au curs pina la primul semafor, mai ales ca in spatele bikerului se vedeau frumos un cort si niscai bagaje. Bestial ! M-am intrebat ce zi din saptamina e azi, unde ar putea fi vreo intrunire moto (stiu, la Tg Secuiesc, daca tin bine minte), am fabulat despre cum pleaca omul la munte sau la mare sau oriunde (ca eu mai am o saptamina pina la plecare si sint dispeeeraaaaataaaaaa ce incet trece timpul).

Pina la primul semafor.

Cind m-am binedispus de tot.

Geaca de piele, neagra, cu franjuri (btw, costa o mica avere aici, in RO, si e si destul de greu de gasit as far as I know, desi e drept ca de vreo 2 ani nici nu am mai cautat) era personalizata cu numele clubului din care face omul parte. Frumos, nimic de zis.

Ige Age Riders.

Am zimbit eu putin in coltul gurii si cind am descoperit (pe net) ca in Iasi exista inca un club moto, care isi spune asa, si care a organizat o "intrunire" la care cred ca s-au intrunit membrii clubului si atit. Dar sa ma fi vazut azi, la volan, cind am vazut ca sub "esarfa" aia batuta de vint pe care e scris numele clubului, e imprimat/cusut/matritat/whatever chipul lui Diego din Ice Age ! Acolo pasiune comuna pentru un personaj, frate...!

Alte pisilinceli

2011-07-20T14:45:00.002+03:00

La terasa, fata deseneaza cu creta cu mami sau facem baloane de sapun, mami mai bea si cite o bere impreuna cu tati in timpul asta.
La o masa alaturata, un "nene" asa, la maxim 30 de ani, singur, cu o cafea.
Pisilinca desigur ca ii spune un "Buuna ziiiuuuuuaaaaa" gales, ii zimbeste privnd pe sub gene si se intoarce cu un umar spre el.
Dupa care incepe sa vorbeasca tare, sa rida in hohote privind spre el.
Se tine cu minutele de scaun si sare ca mingea, aruncind in continuare ocheade galese.
"Nenea" pare amuzat de atentia care i se acorda.
Eu incep sa identific la fiica-mea ceva din ritualul de imperechere a stramosilor vietuitori prin copaci, sau cel putin asa mi se pare.
Si vine cireasa de pe tort...
- Maaamiiii.....e fvuumoooooossssss nenea ata....

Seara, toboganul de la Carrefour troneaza in mijlocul sufrageriei. Mami si tati ne uitam la tv si suntem parteneri (verbali) de joaca pentru copil.
Pisilincul il ia pe Mickey (un plus de vreo 30cm sa zic) si il urca pe tobogan, trancanind:
- Hai mai Mickey, mai, u'ca szus !! Incet, ai ghija ca sa nucazi in nas, ca piticii...! (20 pitici voinici/Se batura c-un arici.... de aici sint piticii cazatori in nas)...Haide....ne dam de minutza....(Mickey se da pe tobogan prima oara, de minuta) Baaaaavoooooo Mickey, vezi ca poti?! Hai sa ne mai dam o data....acuma te pind eu ! Haide Mickey, ca te pind !!! Baaaaavooooo.... (il ia si il stringe la piept, se pune nas in nas cu el si apoi il pupa)Ce-mi mai place de tine, mai Mickey, mai...!

Jurnal de week-end: 15-17.07.2011

2011-07-19T09:37:00.002+03:00

Asta a fost week-end asteptat si planificat si dedicat: intrunire moto la Gheorghieni (ma rog, Borzont).
Aventurile au inceput de vineri, cind eu am avut citeva sarcini de indeplinit: sa "produc" saci menajeri de 35 litri care sa se lege la gura, sa gasesc solutie de baloane in tub de-ala mare gen "sabie" si sa ajung la stomatolog sa vad ce si cum cu obturatia temporara de canal, sa nu ma trezesc cu falca umflata la motoare.
Si am inceput sa imi indeplinesc task-urile cu muuult succes.
Cu lenea mea proverbiala, am zis ca nu ma duc in supermarket ca acolo sigur nu gasesc solutie de baloane. Dar nu ma duc nici in siraj, ca e aglomerat, e cald afara, nu am unde parca masina si trebuie sa o las la mama naibii... asa ca ma opresc la niste tonete.
Gasesc solutia de baloane.
Gasesc niste jucarii cu cheita, inotatoare, care mi-au garantat putinele clipe de liniste de care am avut parte.
Saci menajeri, nu.
Plec la stomatolog (cabinetul e relativ aproape de unde locuiesc si relativ aproape de Selgros). De fapt, plec de la tonete catre Selgros, si pentru ca distanta era mica si circulam pe stradute printre blocuri, nu imi mai pun centura. Si eu sint de-aia care isi pune centura in clipa in care s-a urcat in masina, fara sa exagerez....
Si pe drum ma gindesc ca mai bine ma duc la stomatolog, ca acolo nu se poate duce nimeni in locul meu si nici nu stiu cit am de stat, iar daca se lungeste treaba prea mult, o cumpara Motanul panaramele de saci... asa ca schimb traseul si ies in bulevard.
Si ma suna si maica-mea.
Si desigur, in fata, Politia.
Arunc telefonul pe bancheta.
Prea tirziu.
Imi dau seama ca permisul meu inca e pe numele de fata, in timp ce buletinul a fost schimbat in 2006, cind m-am maritat...si trag regulamentar pe dreapta, la indicatia agentului de circulatie.
Care imi cere actele.
Ii dau permisul si buletinul, il vad ca mai asteapta ceva, am o revelatie si o mai si verbalizez:
- Aaaaaaa, tre' sa va dau si certificatul de inmatriculare, nu?
Nu mai astept raspunsul, il scot din torpedous si i-l inminez.
- Doamna R.....
Simt ca ma fac mica in scaun. Ma intreb: acu ce fac? Sun la Motan? Inainte sa stiu daca ma sanctioneaza sau nu? Refuz sa semnez procesul verbal?
- Sper ca era o convorbire importanta...!
- Imi pare rau, dar m-a sunat bona...si ei trebuie sa ii raspund la telefon.
- mmdaa...vad ca aveti si scaunul de masina...doamna R.... sa purtati centura pe viitor, da?
Multumesc cu maxima si sincera recunostinta.

Petrec la stomatolog o ora, din care aproximativ 1 minut mi se uita in gura. Ne "certam" a propos de diverse modele si marci de masini.

In cele din urma, plecam spre Gheorghieni.
Ajungem, campam, Pisilinca iar nedormita de prinz, pe la 10 a inchinat steagul din proprie initiativa, dupa ce m-a intrebat "Unde e patucu'?" si a replicat "Unde e birou'?" (asta ca raspuns la "Tati nu merge in cort acuma, el mai ramine pe afara sa stringa", caci nici acasa, tati nu merge in pat cu noi odata ci mai tirziu, ca el mai ramine in birouas).

Simbata pe la 10 deja nu se mai putea sta la cort. Copila se jucase cu jucariile de apa intr-un lighean si s-ar mai fi jucat, dar era super cald. Ne-am urcat in masina sa mergem in Gheorghieni sa vedem cum rezolvam problema gratarului uitat acasa; am gasit in schimb Mall-ul cu un magazin cu tot felul de tzoale chinezesti (dar multe dintre ele din bumbac, daca intelegeti ce vreau sa spun......) si deci ieftine (adica asa, la pret de second hand de cartier, ca sa nu existe confuzii) si cu un super loc de joaca pentru copii. 10 lei/cit vrea plodul, si in afara de fiica-mea mai erau inca 2 copii. Nu detaliez cit de greu am desprins-o de acolo, dupa vreo 2 ceasuri de alergat in toate directiile, toboganit, aruncat bile etc. Nu mai spun :D nici ca tas-su s-a vazut obligat la un moment dat sa se urce intr-o mega instalatie de-aia de joaca, pe 4 nivele, pentru ca de la nivelul 2 incolo nu se vedea ce face copila....ce facea?? Era ocupata sa ajunga la nivelul 4, desigur....

Am papat apoi o supa ("proaspata, de pui" = din concentrat de pui, cu fidea la plic...), copila a refuzat sa faca vreun pic de nani la prinz, ne-a prins ploaia la Lacu Rosu, am mincat acolo cite un gratar, ne-am dus sa vedem ce face cortul....

...care, daca dimineata inca mai era asezat "ferit, mai intr-o margine", acum era in mijloc, inconjurat si inghesuit de corturi si de motoare; incepusera deja "rateurile" si "ambalarile", cerul era plumburiu...si am zis ca o sa fie naspa daca la 2 noaptea cineva o sa dea rateuri chiar linga cortul nostru, sau daca mai da si vreo ploaie torentiala, asa ca ne-am gindit noi mult si am decis sa plecam la o pensiune in zona.

"In zona" s-a transformat in "Hai sa vedem cum e la Perla Vlahitei". Am plecat la 19 de la Borzont, am ajuns pe la 20.30 la Vlahita. Marele plus al acestei deplasari a fost ca am descoperit o zona absolut superba cu pensiuni = case de lemn, in padure sau in marginea padurii, la marginea unei sosele cu doar 2 benzi dar cu un asfalt si un marcaj impecabile.
Minusul a fost ca in Vlahita si in imprejurimi, totul era ocupat pntru ca pe linga faptul ca era week-end, mai avea loc si o intrunire a posesorilor de VW "Broscute".
Intre timp a venit furtuna, intre timp noi plecasem spre Miercurea Ciuc, ne-a prins o rupere de nori de nu se vedea drumul, cu tunete si fulgere, si noi eram pe sosea in virful muntelui...numai de adrenalina nu am dus lipsa.
Asa ca ne-am cazat intr-o pensiune infecta, la 2 km de Miercurea-Ciuc (dar cine sa vada lumini in oras pe furtuna aia...), am intins pe pat tot echipamentul de camping pt ca nu prea mi-a venit sa culc copilul in asternuturile alea, am dormit cu geamul deschis ca sa putem respira macar un pic...am platit aceasta distractie cu 100 de lei...

Si ne-am trezit duminica pe un soare radios.
Am pus motorina la Miercurea Ciuc.
Am plecat spre Gheorghieni pe acelasi drum (hint: cautati localitatea Liban).
Am mincat la prinz mult mai onorabil decit cu o zi inainte.
Ne-am oprit la Lacu Rosu oleaca.
Si am decis sa ne oprim undeva sa facem gratarul pe care il plimbam de 2 zile dupa noi si pentru care cumparasem enshpe pungi de gheata.....

La Bicaz am baut cafea la ibric, am vizitat circul, am cumparat pufuleti :D...
Si am plecat sa facem gratarul la Potoci, pe deal....
Unde, taman bine, dintr-un motiv greu de inteles, tocmai se sapa ca sa se traga teava de gaz (?!) asa ca nu aveam cum sa urcam pe deal cu masina. Iar fara masina era prea departe, iar bagajele noastre prea prost organizate.
Am facut cale intoarsa, ne-am oprit undeva pe marginea soselei, ne-am jucat cu apa, am mincat gratarul vietii si pe la 18 ne-am pornit spre Iasi.

Sa ne fie de bine !

Si gata cu pozele

2011-07-12T20:51:00.006+03:00

Alte poze

2011-07-12T20:30:00.020+03:00

Poze

2011-07-12T20:13:00.013+03:00

Mocanitza de la Moldovitza

2011-07-12T19:28:00.011+03:00

Jurnal de week-end: 8-10.07.2011

2011-07-11T12:57:00.003+03:00

Pentru ca macar pe la jumatatea lui iulie am ajuns si noi, in sfirsit !!!! sa suferim de cald (eu inca nu sufar, abia astept sa sufar, sint satula de "racoare" si ploaie ca de nu-stiu-ce...) si pentru ca au fost zilele municipiului Gura Humorului, in weekend-ul ce "tomnai" s-a terminat am montat cortul nostru ala mare si frumos si aproape nou-nout undeva pe malul Moldovei, la intrarea in parcul Arinis.
"Aventura" a debutat din Iasi, cind ne-am trezit ca eu si copila cu greu mai incapem in masina. Asta pentru ca am luat 2 saci de haine pentru ea, unul pentru mine (bine, ala pentru mine a prins tare bine...)...din care am purtat cite 2 tricouri fiecare, 2 perechi de pantaloni ea si 3 eu. Tati si-a uitat tzoalele acasa.
Apoi am facut o pauza la Decathlon, cica sa imi iau eu pantaloni de trekking. Aici ne-am enervat toti 3; copila pentru ca nu am lasat-o sa sara pe trambulina, in plin soare, la ora 12, cit vroia ea; eu pentru ca am refuzat sa dau sume incepind de la 120 de lei pe o pereche de nadragi (bine, poate as fi dat, dar la 120 erau niste unii care nu mi-au placut, iar cei care imi placeau cu adevarat bateau bine spre 200) si apoi pentru ca eu, care port 35-36-37 la incaltari, nu am putut sa imi iau o pereche de incaltari de trekking de 60 de lei, marimea 38 !!! pentru ca imi ajungea degetul in virf, iar Motanul...s-a enervat de nervii nostri.
Ma rog, am plecat. Din Iasi in Letcani, unde ne-am oprit sa ii incalzim plodului borsh din borcan sa haleasca, se facuse tirziu deja.
Distractia maxima a Pisilincai a fost Kaka Maka. Pentru cine nu stie ce e aia Kakamaka, se gaseste cu o cautare simpla pe youtube. Bine, noi nu am avut la noi piesa sau youtube-ul, insa ea a gasit o cutiuta goala cu solutie de facut baloane, pe care si-o "varsa" in palma (isi turna kakamaka adica) dupa care dansa, cu minutele lipite, asa cum danseaza Shakira in Waka Waka. Chestie pe care am facut-o toti 3 la Spataresti, la restaurant, cit am baut cafea/suc. Amuzant era ca mai erau opriti acolo citiva neni (dupa care Pisilinca fireste ca a privit gaaaalesh, cum stie ea) care evident erau prea tineri ca sa stie cum e sa ai copii, care ne priveau cu mult...interes :))).
La Arinis, dupa ce ne-am ales locul de cort, a urmat alta repriza de nervi. Anul trecut, cind a fost ultima oara strins cortul asta (al carui proces de montare eu nu l-am vazut niciodata de altfel), cred ca a ramas un fermoar deschis, si a fost apoi inchis aiurea, caci cortul exterior nu vroia sa se descilceasca sub nici o forma. Da' deloc !!! L-am invirtit pe toate partile, intr-o caldura timpitoare, cu un copil care brusc isi descoperise fobia fata de toate insectele pamintului, oricit de microscopice ar fi fost ele, asa ca din minut in minut tragea cite un urlet si vroia in brate.
Cind in cele din urma eram amindoi cu nervii pe moatze, ne-a venit ideea de a desface toate fermoarele, asa ca dilema si problema s-a rezolvat.
Ma rog, am ridicat cortul exterior, l-am mutat mai in fata, mai in spate de 100 de ori ca sa stea bine pe folie, am prins si cortul interior, nici vorba sa mai stam la umflat saltele si alte alea, eram transpirati, obositi, flaminzi, curiosi sa vedem ce se petrece la Zilele Humorului, asa ca ne-am bagat picioarele si am lasat totul vraiste.
La Zilele Humorului se intimpla frumos:). Trecind peste faptul ca Gura Humorului are un strand absolut superb, cu piscina de 2 metri, piscina de 1 metru, bazin olimpic acoperit (iar in Iasi nu ai unde inota, pentru ca strandul a fost mutat intr-o zona infecta, plina de tintari de la Bahluiul care curge - sau mai degraba balteste ! - chiar alaturi, iar principalii clienti sunt puradeii pe care doar asa ce-i mai uda apa), parcul Arinis e frumos, umbros; nu stiu ce trupe au concertat, pentru ca noi am asistat numai la concursul Humorenii (n)-au talent?! care a fost delicios si i-a placut si Ilincai la nebunie.
Pisilincul a halit cit maninca intr-o saptamina si a cerut de mincare non-stop aproape, nu prea a dormit de prinz, s-a culcat seara la 23 si la 24 (la 24 a adormit in carut, in drumul de 200m pina la cort), a desenat cu creta, a dansat muzica populara, a cerut gratar cu cartofi prajiti la botul calului si ....a vomat pe mine intr-o invirtitoare, pe la ora 22.30, simbata seara. A vazut meciul lui Bute si a rezistat eroic in tot timpul asta, iar duminica i-a trecut si frica de insecte, si zburda desculta prin iarba de ziceai ca nici nu a purtat incaltari vreodata.
S-a distrat copios in Mocanitza de la Moldovitza, unde a facut cu mina si a spus PA!!! la absolut orice ii iesea in cale, om sau femeie :D, insufletit sau ba; a facut ochi dulci unui jockeu la Radauti (unde caii insa au plictisit-o, ca nu faceau niic :))))), ce mai, avem fetita mare. Si fricoasa, ca dupa experienta cu invirtitoarea, nu i-a mai trebuit telescaun, chestie care pe noi astia mari ne-a cam ofticat....
Am ajuns acasa vraiste de obositi si de murdari, iar aseara la ora 21.30 noi astia mari zaceam in pat, in timp ce ea facea tumbe si lalaia "leleleeee - shi - tataaaaaa - leeeee" (asta e compozitie proprie, nu stiu de unde a scos-o) pe toate tonalitatile posibile, spunea poezii si bucati de poezii (tre' sa descopar de unde si pina unde e faza cu "puma, puma, lasa gluma, c-o sa ai dureri de dinti !" si urla la noi ca ea vrea sa mergem la "spectacuuuuuuul !!!!" ca sa danseze.

Pentru weekend-ul viitor avem programat Gheorghieni, intrunire moto. Poate vin acasa cu un motociclist :))))) racolat de junioara.

O leapsa draguta....

2011-07-04T13:12:00.001+03:00

aici:

http://bookbytero.blogspot.com/2011/07/leapsacu-premii.html

Empatie

2011-07-02T19:40:00.002+03:00

Am deparazitat extern Motanu'; pentru cine nu stie, exista pipete cu "insecticid" care se aplica pe piele in zona cefei; au un miros nasol, iar pentru mitze probabil ca e si mai nasol.
In plus, Motanu' are dintotdeauna o sensibilitate la chimicalele astea; saliveaza si alearga prin casa disperat vreo juma' de ora dupa administrare, dupa care vreo juma de zi e atiiiit de bosumflat incit zici ca cine stie ce crima ai comis.

Ieri seara depasisem faza isterica :) si eram in faza bosumflata; Ilincul se duce la Motan, il ia de dupa git si ii spune:
- Motaaane,Motaaane...puiut, puiut... ata ete teaba...!

Pe cuvintul meu.
Nu stiu de pe ce Planeta vine copila asta....

Intelepciuni:)

2011-07-01T08:01:00.001+03:00

1. Carrefour, casuta de plastic pentru gradina.
- Ilinca, ce faci acolo?
- 'Tau hopa pe (s)caunel!
- Ilincule, hai sa mergem ca se face tirziu
- Nu; eu sunt multumita aici!

2. Masina ambalata puternic in parcare. Ilincu':
- Nenea streseaza masina aia.....

3. - Ilinca, nu e frumos sa bagi degetu-n nas...
- ....
- Ilinca, tu n-auzi? Vrei sa faci buba la nasuc?
- Nu....
- Ilinca, scoate degetul din nas ca e urit!
- Eu chied ca e fvumooos.....

4. - Apai Motanu' ata ma enerveeaaaza....

Explicatie frumoasa

2011-06-29T08:06:00.001+03:00

Inca o data ii voi multumi forumului DC pentru cele citeva chestii de mare bun simt si cu mult suflet pe care le gasesc din vreme in vreme, postate de diversi useri.

Eu am cumparat cartea " De ce spun copiii NU" de Catherine Dolto - Este o carticica cu cateva explicatii de citit copilului in timp ce se uita la desenele frumos colorate.
Sunt cateva pagini si fiecare are cate o fraza cu explicatii ale lui NU.

Prezentarea cartii este si ea scurta precum cartea: "Un copil care intelege ce i se intampla creste armonios. Catherine Dolto abordeaza subiecte importante, care tin de viata biologica si cea afectiva. Nu-i este frica de cuvinte, dimpotriva, le imblanzeste, le da sens si le pune in metafore pentru a explica pe intelesul copiilor ce se intampla in sufletul lor si in jurul lor."

Iata ce explica ea unui copil (si nu numai):

" Cand suntem bebelusi si nu stim inca sa vorbim, ne dorim de cele mai multe ori sa fim pe placul partilor nostri.

Dar incet, incet incepem sa avem si noi parerile noastre si simtim nevoia sa facem numai cum vrem noi.

Cand invatam sa mergem, ne simtim foarte puternici si am vrea sa spunem si sa facem si mai multe lucruri decat pana acum. Dar nu reusim nici sa le spunem, nici sa le facem. Ce greu e!

Prima data cand spunem "nu" parintii sunt foarte mirati. Uneori se supara sau chiar se enerveaza, si asta ni se poate parea amuzant si ne face sa spunem iar si iar "nu".

Uneori spunem "nu" ca sa ne simtim si noi nmari, nu pentru a ne impotrivi celor din jur, dar oamenii mari nu prea inteleg acest lucru.

E nevoie de curaj ca sa spunem "nu"si asta ne face sa ne simtim puternici.

Uneori ne vine sa zicem "da, dar nu indraznim si atunci zicem "nu". Alterori, dimpotriva, am vrea sa zicem "nu"si. cand colo, zicem "da".

Cateodata suntem siguri ca avem dreptate sa spunem "nu", pentru ca nu e drept ce ni se cere.

Atunci cand cei mari ne trateaza ca pe papusi, ne vine sa le spunem "nu"si chiar avem dreptate.

Cand il decoperim pe "nu"avem impresia ca putem face si noi ce vrem, ca oamenii mari.

Abia dupa ce am spus suficienti de "nu", incepem si noi sa zicem "da". Si asa isi dau seama cei din familie ca am mai crescut putin".

Logica de 2 ani si 2 luni.

2011-06-21T10:08:00.002+03:00

Eram in Selgros, copilul in picioare in cosul carutului, eu impingeam voioasa la carut; aveam sutien, insa purtam un tricou decoltat dintr-un material foarte moale si larg si elastic, la care oricum trebuie sa am grija.
Ca o paranteza, dupa ce am intarcat-o, nu m-am ascuns prin casa ca am zis ca o data si o data tot o sa le revada pe tzitzi...asa ca si acum, uneori, cind are chef de joaca si ma vede ca ma schimb, vine sa faca "Bip la tzitzi".
Ei, si mergeam noi prin magazin, si asta mica, plictisita, se apuca sa ma traga de tricoul minune, sa ma dezbrace si alta nu. Nu ca ar fi fost nevoie de prea mult efort pentru asta.
Asa ca ii spun:
- Mami, e rusine, nu facem asa pe strada !
- Nu ub(l)am la tzitzi pe (s)tad(r)a! Numai pe potua(r)!

In masina

2011-06-21T10:04:00.002+03:00

Ilinca a spus o data ca vrea sa stea in fata, linga tati (tati conduce cind sintem toti 3). Si a primit fireste o explicatie detaliata in cel mai pur stil AP :D despre de ce nu avem voie sa stam in fata si cind o sa avem voie sa stam in fata si ce se poate intimpla daca ar sta acum in fata.
Asa ca de cite ori ne pornim la cite un drum de-ala care strabate orasul pe diagonala (ca altfel are altele de vazut/explicat) Ilinca se porneste:
- Vei in fata. Ilinca nu sta in fata. Numai tati sta in fata. Tati conduce masina. Tati are volan ! Tati invirte volanul ! Ilinca nu invirte volanul... Masinile merge pe strada. Oamenii merge pe "potua(r)". Masinile are roti. Tavaiu' merje pe sine. Si trenu merge pe doua sine. Ilinca nu are voie acolo (adica pe scaunul din fata). Ilinca e mica. Ilinca tebuie sa cheasca maaaaaie ! Daca nu pui centura cazi in nas. Ca piticii !

Sa revenim la treburi mai amuzante...

2011-06-20T09:55:00.002+03:00

Adica la pisilinceli.

Ce imi mai amintesc, ca din pacate nu le scriu la timp si...:(

Cu mami in Copou, trecem pe linga 3 vitezane cu cei 3 proprietari aferenti.
- Ata este un moto(r) ca(r)e se chiama (s)cuute(r)!
- Nu mami, asta e motor-motor !
- Ata ete moto(r)-moto(r)! Vei sa vezi moto(r)u!
- Du-te si te uita.
- E fvuumooooos moto(r)u ata....da.... (asta inclinind usor capul si privind gales la proprietar). Vei pe moto(r)!
- Mami, nu se poate, nu e motorul nostru si nu e pentru copii....
- Nu ete petu cupii! Cupiii n-a(r)e voie pe moto(r)! Numai mami ae voie. Si tati ae voie... si nenea ae voie....si buni ae voie.... Ilinca n-ae voie !

(P.S. Ilinca s-a urcat pe motor, mami nu....)

Noutati din Stiinte

2011-06-20T09:50:00.002+03:00

Am avut deosebita onoare de a afla, in schimbul modicei sume de 100 de lei, faptul ca unele pisici au in pancreas corpusculi Pacini (acesti corpusculi sunt sensibili la presiune) care le ajuta sa:
1. se echilibreze in timpul sariturilor sau in timpul cazaturilor
2. sa stea pe burta la vinatoare si sa sesizeze prin intermediul acestor corpusculi vibratiile emise de soriceii care merg pe sol.

Se pare ca nu toate pisicile prezinta acesti corpusculi, pentru ca domnul care a cercetat acest aspect (nu dam nume, nu-i asa) a recoltat cite un fragmentel din cele 3 portiuni ale pancreasului si a facut niste sectiuni din fragmentele astea si in unele cazuri nu a gasit nici un crocozaur de-asta, in altele a gasit f putini si in altele a gasit f multi.

Am o banuiala ca aceasta minunata cercetare poate fi nominalizata pentru un Nobel. Sau nu...?

Pisilinceli, iar

2011-05-30T13:09:00.002+03:00

1. Suna buni, vorbeste cu mine, in cele din urma i-o dau si pe Ilinca la telefon
(Buni): - Ce faci, Ilinca?
(Ilinca): - Ma uit cu tati (l)a meci !

2. Mami sta in pat ca bleaga, de la 9-9.30 seara, ca cica "se culca fetele". Ilinca desigur, dupa ce m-a "plantat", a tulit-o in birou, la taica-su. Pe biroul lui, multe telefoane mobile "expirate", vechi, semi-stricate, care intrasera intr-un proces de ordine-si-disciplina.
Ilinca, luind unul dintre ele in mina:
- Nu meje televonu' ata....
- Ba merge, tati.
- Tebuie pus a i(n)cacat! A piza ! Numai mami umba a piza. Szi tati umba a piza. 'Lica nu umba a piza, face buba, mejem a 'pital !
- E incarcat, dar e inchis, trebuie apasat pe buton sa porneasca...
Ilinca, apasint cu inversunare pe toate butoanele:
- Haide mai telefvonule, poneti odata !?

3. Mami si Ilinca in pat in dormitor, tati in birou, se uita la meci. Se aud niste "aaaaaaa....!" dezamagite (si racnite...).
Ilinca se uita la mine calma:
- N-o dat goolll....

Caii de la Letea

2011-05-25T21:22:00.001+03:00

Toate posturile TV au bubuit citeva zile de stiri panicarde, cu tenta isterica si inclinatii “cabalo-fan-istice”. Desigur ca, pe principiul “ cite bordeie atitea obicee”, extrapolind, ajungem la o singura concluzie: multe surse media, multe variante ale aceluiasi subiect. Caii ba sint bolnavi de anemie infectioasa, ba nu; ba sint salbatici, ba slabaticiti, ba pur si simplu lasati liberi de catre proprietari. Ba e obligatoriu sa fie abatorizati (bolnavi fiind), ba au fost confiscati pe motiv de “vagabondaj” in rezervatie, si cum nu ai ce face cu o intreaga herghelie, s-a decis sacrificarea lor.

Aceiasi oameni de bine, plini de simt civic si bune intentii care, cind vine vorba de ciinii fara stapin, urla cit e de anormal sa ii avem pe strazi si cum sint ei niste bestii imbalosate absolut periculoase, creionind cu patos si talent literar imaginea unei astfel de fiare sfisiind si desfigurind copii – aceiasi oameni, spuneam, care popularizeaza idei cretinoide despre chisturile pe care le poti face daca inghiti par de ciine si despre “bolile grave, chiar turbare !” pe care le transmit patrupedele cu pricina, nu prea stiu ce sa spuna despre anemia asta. Cum nici curiosi sa se informeze nu sunt – nici cu privire la epidemiologia si simptomatologia bolii, nici cu privire la masurile legale care se impun – si cum de “anemie” de-asta au auzit si prin alte locuri, ba mai mult, anemie am avut cu totii la un moment dat si uite ca sintem bine merci, trendul este sa scuipi in sin cita rautate si lipsa de interes ne inconjoara. Cum nu oferim noi caii astia unor tarani necajiti care nu au cu ce sa lucreze pamintul…!

Bine, DE CE taranii aia necajiti au pamint pe care nu il lucreaza, de ce refuza ideea de a-l vinde sau inscrie in asociatii, cu ce dracu’ o sa hraneasca ei caii aia pe timp de iarna – iata doar citeva intrebari fara raspuns pe care nu (si) le pune nimeni.

Toata harmalaia facutaa fost, ca de obicei, in mare proportie, chelalaiala in fata unor porti bine inchise. O parte (inteleg) din caii aia au fost incarcati intr-un tir supraaglomerat. Caii, salbaticiti, speriati si inghesuiti, s-au zbatut, s-au lovit si s-au calcat in picioare, asa ca, pina sa apara cutare ONG cu cutare ordin judecatoresc, caii (care nu murisera) prezentau rani mai mult sau mai putin grave. Nou motiv de isterizari in presa, o noua ocazie de a nu face nimic impotriva celor care comit acte de cruzime impotriva animalelor.

Ce nu se intelege e faptul ca, chiar daca animalele alea nu ar suferi de anemie infectioasa, ele sint tarate si nu le asteapta nici un viitor (bun). In afara cazului atit de putin probabil (solicitat si refuzat deja) in care s-ar aloca un spatiu suficient de mare pentru ca sa traiasca liberi (si sa moara in liniste de boli, frig si foame)- si aici trebuie avut in vedere si faptul ca alocarea acestui spatiu inseamna unangajament pe termen lung de a le proteja viata, libertatea si teritoriul – caii aia trebuie (din nou?) domesticiti, invatati in ham, invatati sa munceasca. Lucruri pe care taranul roman le face cum stie el mai bine: cu bita, dupa o sedinta prelungita la crisma din sat. Una dintre ele, desigur, caci numarul lor variaza in functie de marimea satului.

De ce romanul nu este capabil sa faca un lucru corect, bine si de laun capat la altul? Asta ramine un mister. De ce nu s-au putut incarca animalele bolnave in mijloace de transport corespunzatoare, pentru a fi duse la abatorizare, asteptindu-se ulterior adoptarea celei mai bune decizii pentru restul animalelor neinfectate? Probabil ca tot cei care se autointituleaza “reprezentanti ai societatii civile” (si care se denumesc, intre ei, “formatori de opinii”) ar trebui sa ne raspunda.

O sa fie uitati caii astia de la Letea. Pariez insa pe aparitia unui nou complex de agrement in zona. Nu se stie citi dintre noi isi mai aminteau din scoala de Padurea Letea, dar acum sigur stim cu totii ca acolo e ceva rezervatie naturala care merita vizitata pe indelete (si pe bani buni, desigur, ca in rezervatii nu ai voie sa faci hoteluri, deci ala care “a aparut” reprezinta singura optiune, deci poate practica exact ce preturi doreste, la fel cum se intimpla in prezent la Gura Portitei de exemplu).

Mai pariez si pe niste fonduri “cazute din cer” pentru ONG-urile care preiau caii. Desigur ca 10 cai vor fi adoptati in strainatate, alti v’o 15 vor fi pozati pe linga cine stie ce gospodarii, cativa vor muri din cauza bolilor si nenorocirilor care s-au abatut asupra lor (si de la care tocmai ce au fost salvati ceilalti)- iar de RESTUL nu va mai intreba nimeni, caci se va presupune ca au avut parte de acelasi final fericit ca cei din primele categorii.

Si uite-asa, se mai stinge un mare scandal si motiv de agitatie.

Sa ne uitam ce s-a mai intimplat intre timp cu cursul euro, cu pretul carburantilor sau al alimentelor de baza, ce s-a mai scos din putul gindirii de la Cotroceni si de la Palatul Parlamentului, cit timp noi am plins in pumni si ne-am dat ochii peste cap dupa caii aia? Sa ne intrebam citi cai mor zilnic de foame si epuizare, batuti pina la singe, inhamati inca la carutele taranilor (rromi sau romani), in conditiile in care avem un aparat legal care ar trebui sa impiedice asta? Sa ne intrebam citi pui de ciine si pisica abia fatati sunt inecati pentru ca stapinilor asa li se pare normal? Sa ne intrebam cum si cu ce se “eutanasiaza” ciinii in adaposturi? Sa ne intrebam nu de ce au fost omoriti 200 de ciini intr-un adapost din Botosani, ci cum a fost posibil ca intr-o unitate autorizata, sub ochii unui medic veterinar, sa evolueze o boala infectioasa atit de grava si care sa afecteze atitea animale?

Nu. Mai bine reorientam discutia catre saracia oamenilor din Delta, care nu sint nicicum vinovati pentru conditiile in care traiesc si in care se complac. Si mai bine ne amintim ca se moare in spitale, ca nu sint bani pentru copii, ca nu mai avem gradinite, scoli si profesori, ca cei de la conducere fura si, cel mai important, ca nu e vina noastra si ca oricum nu avem ce face ca sa imbunatatim lucrurile. Ca pina nu SE VA face ordine, pina nu SE VA pedepsi hotia la nivel inalt, pina nu SE VA ace scoala, pina nu SE VOR sesiza organele statului, pina ce statul nu va face aia si ailalta pentru noi – fara a face noi ceva pentru stat, desigur, ca doar platim taxe si impozite degeaba, ca scolile si spitalele si pensionarii….

Bleah !

Mircea Badea si violul

2011-05-17T09:50:00.002+03:00

Pe sus-numitul l-am ascultat intr-o perioada cu destul interes, pina sa apara Discovery ID in grila de programe, si sa o suprapuna pe dr G. peste ora de emisie a minunatului.
Aseara, am dat din nou peste el.

Principalul subiect de discutie zilele astea pare sa fie presupusa agresiune sexuala a directorului FMI asupra unei cameriste. Am vrut sa scriu ieri aici ca principiul "sa moara capra vecinului" inca ghideaza viata multor romani, surprinzator (pentru mine) inclusiv a unora de la care te-ai astepta sa aiba mai multa "scoala" decit crescatorii de capre. Pe la radio si pe la televiziuni, rinjetul asociat oricaror evenimente mondene care implica ceva sex (consimtit sau nu) a fost insotit de cele mai multe ori de un soi de satisfactie - expusa mai mult sau mai putin evident - ca FMI-ul a "luat-o peste bot", ca nenea ala rau din cauza caruia avem salarii cu 25% mai mici a patit-o.
Ca viata personala a domnului in cauza nu are nici o legatura cu situatia socio-economica actuala, pare prea putin important. Romanul atita stie, atita face: FMI ne-a impus conditii naspa, deci bine ca s-a intimplat ceva nasol. Adevarata minie Cereasca asupra camatarilor alora...

Ei, in acest peisaj, Mircea Badea s-a hotarit sa faca nota discordanta. Poate si alti jurnalisti, nu stiu, eu pe el l-am auzit. Adept infocat se pare al teoriei conspiratiei si misogin declarat - din pacate credeam ca astea vin la pachet cu un oarecare bun simt si cu o anumita doza de moralitate si ratiune, dar nu e cazul - acesta s-a concentrat sa deschida ochii publicului: a fost o inscenare. Camerista vrea bani. Americanii e de vina, ca intotdeauna.
Daca intrebari de genul "cum a putut un barbat de 70 de ani sa forteze o femeie in putere" mi s-ar fi parut puerile si naive, discursul lui a depasit cu mult orice limita a bunului simt si a respectului.
Camerista si-a cautat-o.
Cum poti obliga o femeie sa faca sex oral daca ea nu vrea?
Dar sex anal?
Cum se poate ca cineva sa iti dea jos pantalonii daca tu nu vrei?
Si tot asa.

Nu pot decit sa ii urez acestui minunat om de presa cam ce ii ureaza doamna din urmatorul link : http://www.youtube.com/watch?v=-mpenNID8Ag tovarasului de linga ea. Mai pe scurt, poate s-o gasi cineva sa-i arate cum isi poate scoate pantalonii daca nu vrea. Asta asa, ca sa nu aducem in discutie pe mama dumisale, femeie si ea, expusa si ea acelorasi dezaxati carora sintem expuse toate femeile din tara asta, in care pedeapsa pentru viol e mai mica decit pedeapsa pentru furt de gaini.

Prima poezie...

2011-05-03T12:43:00.003+03:00

...recitata de Pisilinca.
Din proprie initiativa, in caruciorul de cumparaturi de la Carrefour.
Ieri, 3/5/2011.

La baita cu clabuc
Eu pe cutu il aduc
Sa se spele frumusel
Ca e tare murdarel.

Insa cutu, nazdravan
Varsa apa din lighean
Si-o tuleste din baita
Cu clabucul pe blanita

Eu ii spun:Vino incoace !
Nu-mi face pe jos baltoace !
El se pune pe latrat
Si-mi raspunde de sub pat:

Ba nu vin, ca-mi bagi clabuc
Si in ochi, si in nasuc
si asa ca-ntotdeauna
Ma faci sa stranut intruna.

Neincetat

2011-04-30T22:44:00.002+03:00

Am inceput de citeva zile o campanie delicata de renuntare a luatului in brate, pentru ca ma ucide sciaticul cu tot cu soldul sau sting. Fireste ca ma doare gura de cite ori spun pe zi ca ma doare spatele, fara alt rezultat decit acela ca seara, cind mergem la culcare, ilinca imi aminteste din cind in cind ca "Pe mami o doale 'patele taie-taie".
Am trecut prin diverse faze, de la repetarea obsesiva si fixista a lui "Nu, Ilinca !!!", la renuntarea duioasa si la insfacarea copilului pe sus, insotita de mormaiul printre dinti la adresa spatelui meu si incapatinarii "unora".
Ieri eram deja intr-o pasa proasta pentru ca trebuie sa discutam de cinshpe mii de ori inainte de a face ORICE trebuie facut (descaltat si spalat pe miini cind am venit de afara, in acest caz). Vine la mine cu minutele sus:
"V'ei (vreau) a mami b'atze, b'atze, b'atze, neincetat".

Ia ghiciti voi daca m-a mai durut sau nu spatele in momentul ala...

Cicim

2011-04-30T22:41:00.002+03:00

Asta inseamna "Citim!". Semnul exclamarii nu este intimplator pus la finalul cuvintului. Aud acest "cicim!" de circa 70 de ori pe zi, in fiecare zi.
Azi, o vad ca isi ia o carte din raft si se aseaza pe jos, o deschide plina de rabdare la prima pagina:
"A fozt odata ca niciodata o vetitza voaaaaaaaate 'moasza"
Astept.
Da pagina:
"Oa'ie aici ce mai 'chiie...?" (scrie)

Cabina de proba is useless

2011-04-30T22:38:00.002+03:00

Eu, cu o camasa-rochie de jeans, foarte hippie, in mina, in Takko. I-o arat plina de incintare Motanului, cu un zimbet usor incurcat legat de eticheta cu pretul cam mare lasata la vedere. Ilinca, tinind tacticoasa "minjia cu peshtisho'i" la subrat:
" Ti-i ma'ie !"

Definitia empatiei

2011-04-28T22:28:00.000+03:00

http://www.dailymotion.com/video/x99ng8_definition-du-mot-empathie_animals

Multumesc.

Copii precoci

2011-04-19T11:32:00.002+03:00

Niciodata - da NICIODATA - nu m-au distrat copiii care injura spre maximul amuzament al parintilor. Aia care atunci cind parintii au musafiri, sint chemati sa recite injuraturi in loc de "Zdreanta".

Asa ca ne-am straduit - pe bune ca am facut eforturi - sa scapam si noi de prostul obicei de a injura in momente dificile :D. Bine, Pisilinca a mai auzit cite ceva, a mai spus cite ceva dar am ignorat-o si vad ca pe alea "groase rau" nu le-a mai repetat. Are insa in repertoriu "mama lui de....scaun/jucarie/uatevar".

Ieri, in parc, s-a catarat pe o bara de-aia de ne spinzuram si noi cu capul in jos (sau nu) cind eram mici, a alunecat si cam era sa cada daca nu o prindeam eu. S-a speriat, asa ca atunci cind s-a vazut pe picioarele ei, pe sol, a bodoganit cu respiratia intretaiata: "Baga-mi-as picioarele sa-mi bag...!".

Na. Acu tine-te sa nu rizi....

Tatarasi reloaded

2011-04-18T08:55:00.002+03:00

Ieri am fost cu Ilinca la plimbare in cartierul in care am crescut eu. Si era frumos afara, si copacii infrunzesc, asa ca am vrut sa vad teiul din fata geamului camerei mele, cel care, dupa cum mai povesteam eu pe aici, aduce deodata primavara.
Da, teiul mai exista. Scara la care am locuit eu era plina de reviste de-alea promotionale la diverse supermarketuri care ofera reduceri tot mai fabuloase cu ocazia "Sfintelor Sarbatori de Paste". Am preferat sa cred ca arata asa pentru ca inca mai locuieste acolo cineva care are un ciine preferat pe care nu vrea sa il lase sa doarma direct pe mozaic.
Gradinile arata aproape asa cum mi le aminteam; inca mai exista gradina cu lacramioare (care nu, nu au inflorit inca), gradina cu floricele-mici-si-galbene (care nu stiu cum se cheama), gradina cu lalele. Au disparut florile mov, alea care cresteau la umbra si se intindeau acaparatoare pe pamint, atit cit le fereau copacii de soare. Alea plantate de mama.
Straduta e parca si mai ingusta, iar masini sint cu siguranta mai multe. Inca au mai rezistat in picioare citeva dintre casele vechi, darapanate, unele din chirpici, altele din caramida netencuita sau de pe care s-a dus tencuiala, caci si caramizile sint roase de timp si de ploi. Au curti mititele, dar recunosc ca am privit cu jind catre ele. Dar fie mai este contruit cite un foisor care arata mai bine decit casa, fie au parcata in curte cite o dacie in stare evidenta de functionare, asadar nu sint ale unor batrini uitati de vreme si de copii. Aproape ca m-as opri sa bat din poarta in poarta sa intreb daca nu vor sa vinda, dar de ce ar vrea? Batrinii nu dau viata la casa pe cutiile de chibrituri de la bloc, chiar daca vintul bate prin pereti iar apa de ploaie se aduna in castroane de tabla in mijlocul casei. Dar parca mi-e si mila sa ma gindesc ca peste citiva ani, in locul caselor mici si darapanate, se vor mai inalta citeva vile cu cite doua etaje, viu colorate si cu ferestre mici.

Geamul nostru de la bucatarie nu a fost schimbat, a ramas acelasi, din lemn, de pe care s-a coscovit vopseaua alba. Probabil ca a trebuit chituit intre timp - dar oare s-a ocupat cineva de el? Mama imi spune ca apartamentul a fost cumparat de un medic si de amanta lui, vroiau sa locuiasca impreuna pina la pronuntarea divortului lui, apoi sa isi faca o casa undeva linga Iasi. Oare au reusit? Oare mai stau tot ei acolo? Sau poate sta numai fosta amanta?

Geamul de la camera mea inca are lipite foliile protectoare pe care scrie mare Gealan. Probabil ca oamenii astia nu se uita niciodata de jos catre ferestrele lor, altfel nu inteleg cum suporta etichetele alea albastre. Si daca nu se uita niciodata, indeamna ca nu iubesc casa aia. Sau ca nimeni nu le face niciodata "Pa" de la geam, ceea ce este foarte trist.

Au aparut in cartier pisici. Cit stateam eu acolo, erau mai mult ciini. Acum se plimba relaxati niste motani absolut uriasi, cu blana lunga. Nu am vazut in viata mea motani atit de mari; pe linga ei, Motanoiu' nostru pare un pitic. Pina si Ilinca, ce nu poseda deocamdata "simtul masurii" - sau al masurilor - a fost impresionata, asa ca mi-a povestit despre "piszica ma'ie-ma'ie-ma'ie".

Sint copii, multi, pe aleile din fata scarilor de bloc sint desene facute cu creta colorata. I-am luat si eu Ilincai creta, dar nu prea avem unde sa iesim sa desenam, ca la noi pe alei nu e asfalt, iar pe trotuare se circula. Ca si la noi sint copii, cei mai multi marisori, care se plimba cu rolele si cu bicicletele si cu "placa".

Tatarasiul asta de ieri parca e mai linistit. Fosta mea scoala generala a construit o sala de sport separata, arata tare bine de afara. Se vede ca fosta mea profa de sport a fost directoare o perioada. Mi-e dor. Nostalgia a ramas, nu stiu cum sa trec peste. Mi se pare mereu un loc mult mai frumos unde sa cresti copii.

Plastic is fantastic

2011-04-18T08:45:00.002+03:00

Ilinca gaseste un "burete" de-ala de plastic folosit la frecat aragazul fara sa il zgirii. Dintr-un motiv care imi scapa, era pe birou la tati.
Il ia, se uita la el si intreaba:
- Ce-i ala?
- Un burete de plastic.
Incepe sa- invirta pe toate partile, cu minutele alea mici. Incepe sa mormaie:
- Unde-i p'aticu'? Unde ete p'aticu'....
Nu ii raspundem nici unul dintre noi. Continua sa moshmondeasca acolo, in legea ei.
- 'Lica a bagat degetu' in p'atic, zice cu un zimbet cit toata fatza. Isi bagase un degetel in una din gaurelele alea mici. Liniste din partea noastra. Pune "obectu' " inapoi pe birou:
- P'aticu' nu ete pentu cuopii....

Povesti

2011-04-15T12:25:00.003+03:00

Ilinca alearga din bucatarie in birouas. Si inapoi. Si din bucatarie in birouas. Si inapoi. Si din bucatarie... : "Uaaaa...ce viteza am...!"

Ilinca vine in sufragerie, imi ia salam cu sunca de pe farfurie, se duce in dormitor si ii da motanului sa pape. "Tatina" = tartina = mezelul cade pe jos. Ilinca: "Mama lui de tatina...!"

"Ma doale ulechea." "Care ureche, mama??" "Ata", spune aratind spre cea la care nu a avut probleme. O intorc pe toate partile, o apas pe linga urechi, ma uit in git. Dupa ce ma vede suficient de panicata, ride la mine: "Te-a pacalit...!!".

"Bi' ziua vecina, ca muult peshte mai ai....da si mie putzin peshte sa fac pofta ca mi-e taaaaaaa'e foaaameeee". "Cine a spus asa, mami?" "Uszul paca'it de vulpe!".

'lica

2011-04-09T17:49:00.002+03:00

- Adu sa schimbam pemparsu'
- 'lica vea cu piszica...
- Nu mai sint pemparshi cu pisica, adu un pampers sa te schimb.
- 'lica vea cu piszica..!
- Tati, s-au terminat pemparshii cu pisica !!
- 'lica nu schimba pepazuzu !!!
[.....]
- Tati deseneaza duana povezo' (doamna profesor)
- Tati iti deseneaza ce vrei tu dupa ce te schimba !
Ilinca se duce la raftil cu pemparshi, il insfaca pe cel de deasupra, se uita la el cu un ochi critic, vine alergind cu el in mina catre tati:
- Ete vooaatee bun shi asta...

Interzis sub 18 ani

2011-04-06T13:54:00.003+03:00

Sa-mi bag picioarele daca nu m-am saturat de toate animalele bipede care au permis de conducere si masina.
Conducatorii auto se impart in doua categorii. Boi si vaci. Si eu :D.
Boii sint bagaciosi. Nu suporta sa fie a doua masina la semafor, asa ca se proptesc in fata primului oprit, calare pe trecerea de pietoni si cu mult dincolo de zona in care ar putea sa vada culoarea semaforului. Asa ca intreaga coloana sta si il asteapta pe pulica cel grabit sa-si miste hoitul.
Mai sint boii (in general, dar si vaci destule) care stau la semafor si te lasa sa stai si tu ca prostul in curu' lor, pentru ca dupa ce s-a facut verde sa isi aminteasca sa semnalizeze ca de fapt vor sa faca stinga.
Vacile....o, Doamne, vacile !! Aceste nobile creaturi, calme si placide, cu ochi mari si blinzi. Ce jignire le aduc....
Vitele de asfalt sint de muuulte feluri. Unele si-au insusit ceea ce cred ele ca ar fi norme de conducere preventiva. Pe o strada perfect goala, fara gropi, fara masini parcate, fara pietoni pina in zare, se deplaseaza cu 25km/h si mai si frineaza cind din greseala se apropie de 30. Desigur, pe o strada atat de pustie esti liber sa le depasesti, doar ca aceste doamne se joaca stinga dreapta cu volanul, asa ca nu e chip sa treci de ele, ca risti sa ajungi in sant.
Mai exista in trafic si ceea ce eu numesc chizde, de la "chizda ma-tii de vaca incaltata". De cele mai multe ori sint blonde, au masini tip limuzina sau SUV-uri si nu stiu sa foloseasca oglinzile laterale; pe cea retrovizoare o mai folosesc ca sa-si admire boticul cu buze tuguiate.
Azi am avut o intilnire de gradul 3 cu o animala idioata. Am luat un rezultat (niste analize), am intrat in parcarea cu plata, m-am invirtit de 2 ori pina s-a eliberat un loc, am parcat, am lipsit aproximativ 5 minute. Cind ma intorc - masina blocata de un hatchback Ford. Si masina mea, si aia de alaturi. Pt 5 minute cit am avut eu treaba, am asteptat 25. Am claxonat, am injurat, m-am uitat dupa numere de telefon, am sunat in stinga si in dreapta sa aflu la ce Politie trebuie sa sun sa fac plingere. In final, apare o balena imputita, aranjata, coafata si plina de aur, cerindu-si "mii de scuze" ca "pe mine m-ati asteptat, nu?". Nu, vita, pe ma-ta, minca-o-ar dracii ! explicatia pe care am primit-o a fost plina de logica. A intrat in librarie sa cumpere un manual, si "m-au tinut un sfert de ora !!". Cam aici am explodat (din nou, ca mai explodasem o data cind i-am intins niste chei pe masina): Cum, madam, te-o legat in librarie, tz-o blocat usa, ce tz-o facut mui(c)a??? Ca un sfert de ora o fost taman juma de ora, si cind stii ca ai lasat masina ca pula, mai arunci un ochi pe geam, te scuzi si vii sa o muti, faci cumva, nu stai ca animala imputita la povesti cu vinzatoarele din librarie. Adica BUNUL SIMT trebuia intii sa iti interzica sa opresti asa,imbecila patentata ce esti, si acelasi BUN SIMT trebuia sa te faca sa verifici daca nu cumva sta vreun fraier sa te astepte sa-ti misti curu umflat.

Am zis ca o sa-mi pun bull-bar. Da, pe masina cu 2 portiere. Si cirlig in spate. Na !

Grey's Anatomy

2011-04-05T12:56:00.002+03:00

Daca imi spunea cineva nu mai departe de ieri la prinz, sau ieri seara, ca o sa ma uit la Grey's Anatomy cu acest gen de interes critic, si ca imi voi mai face si "notite" (virtuale) pentru o postare pe blog, cred ca il si injuram. Asa impresie las eu, ba?!!?

Is one woman never enough?
Se pare ca nu. Stiu ca eu eram "cocos" acum ceva vreme si pledam de zor pentru relatii libere, pentru sex is just sex si it doesn't mean anything si omul e o fiinta poligama si tot asa.
Nope, one woman is never enough, insa daca uneori asta nici macar nu conteaza, alteori este atat de trist si de dureros si de deprimant si de "imi vine sa ma duc in padure" incit mai-mai ca-mi retrag vorbele.

Good/bad/low flirting.
Definitia corecta este: good flirting e ala in care sintem sincer interesati de TOATA fiinta aia din fata noastra si in care nu sintem angajati in nici o relatie.
Bad flirting e ala in care facem discutii de dragul discutiilor.
Low flirting e ala in care partenerul de flirting s-ar putea sa puna botu' si sa ia de buna ce ii indrugam acolo. Si ala in care ultimul partener de flirting inca mai crede ca este implicat intr-o relatie stabila si serioasa cu noi.

I don't want to sleep around.
No, cred ca toti vrem sa sleep around din cind in cind. Da' acuma depinde si daca o facem, si daca nu cumva cautam cu luminarea sa o facem.

I want to believe.
N-avem decit, da' este oare cea mai productiva atitudine?

Naruire

2011-04-04T11:15:00.002+03:00

A trecut muuult de cind n-am mai scris, nici nu mai stiu daca mi-a fost sau nu dor de coltisorul asta. Mi-am facut tot felul de insemnari, "cuvinte cheie" care sa imi aminteasca de lucrurile pe care as fi vrut sa le scriu, le-am pierdut (involuntar sau nu), le-am uitat.
M-am "indragostit" in stilul meu caracteristic, de noi personaje, fantasme si fantezii.
Mi s-au dat peste cap toate calculele de viitor pe plan profesional, cu noua lege a invatamantului si cu ultimele schimbari in domeniul cercetarii.
Am mai slabit nitel.
M-am mai "dilit" un pic, cu otitele Ilincai, cu "paza buna...".
Dar am implinit 2 ani.
Am aflat ca ea este cel mai important lucru din lumea asta pentru mine. Ca oricit de dureros ar fi, pentru ea pot sa sacrific orice, numai sa stiu ca ii este ei bine, ca e fericita si multumita. Banuiesc ca oricum cind va fi mare imi va "scoate pe nas" diverse, intemeiat (din punctul ei de vedere) sau mai putin (din al meu). Dar eu vreau sa ii fiu alaturi cit mai mult (in ani) si cit mai aproape (in sustinere, incurajare, mingiiere, intelegere) si vreau sa fac totul pentru asta.

O fi astenie de primavara, o fi PMS, o fi lipsa de perspective, or fi altele marunte adunate, o fi oboseala psihica de care estimasem ca ma voi elibera mai curind, sint cronic trista.

Un sut in cur e un pas inainte, dar ce te faci cu "intersectiile", cu adastatul la o rascruce, neputind hotari incotro sa apuci? Conteaza drumul, conteaza destinatia? Conteaza calatoria in sine? Conteaza tovarasii de drum?

Iutubu'

2011-03-22T10:48:00.002+02:00

Pisilinca e narcisista (rau) asa ca de la o vreme tot stau cu YouTube deschis ca sa se admire. Sau ca sa asculte nuki-nuki sau "nu-nu". Sau ca sa ne uitam la pisici jucacioase.

Dar am primit de curind doua linkuri faine la doua clipuri pe Youtube si am zis sa vi le arat si voua.

Linku' 1: http://www.youtube.com/watch_popup?v=2HiUMlOz4UQ&vq=large

Linku' 2: http://www.youtube.com/watch?v=FZcRKRmeZ5U&NR=1

Romanii, care este

2011-03-22T10:35:00.002+02:00

Un parlamentar european roman a luat 11.000 euro ca sa fie pro-o-lege dezbatuta in Parlamentul Europei. Ma rog, cica nu e clar, cica asa se face lobby pt anumite cauze, io nu ma pricep da oricum mi se pare de-ampixulea sa iei bani sa sustii o lege sau un proiect. Adica ori iti place/rezonezi cu ea/el, caz in care il sustii, ori nu, caz in care esti contra. Simple as that. Unshpe mii de euro mi se pare cam putin ca pret pentru convingerile mele. E drept, pe mine nu m-a ispitit nimeni cu banii astia, deci convingerile mele s-ar putea sa valoreze, la modul absolut, mult mai putin :)

Primul ministru al Romaniei, Emil Boc, a citat dintr-un laureat al premiului Nobel pentru economie. Habar nu am de unde a aflat domnul Nobel-owner de "onoarea" care i-a fost facuta, cert e ca in presa au aparut declaratii de-ale acestuia cum ca n-a zis niciodata ceea ce a fost citat de dl ministru, ba din contra, ce zice el e TAMAN PE DOS.

Azi la radio am aflat ca statul roman transporta gratuit acasa romanii aflati in Liban. Pe cel din Japonia insa ii transporta doar contra cost, 50% reducere la pretul biletului de avion. La intrebarea "de ce pentru unii muma si pentru altii ciuma?" statul roman raspunde ca nu e obligat sa faca actiuni de caritate si ca oricum romanii din Japonia au un nivel de trai mai ridicat. Ca dovada, mai sint in Japonia romani care ar vrea sa vina acasa, dar nu isi permit sa plateasca acuma, repede, cite 1000euro/cap de vaca furajata, respectiv 500euro/copil.

In acelasi timp, mafia si retelele de crima organizata din Japonia au pus mina de la mina si au donat 40 de tone de alimente pentru sinistrati. Dar aia-s japonezii, care este...:)

Traduceri, tehnoredactari

2011-02-02T10:49:00.002+02:00

Fac.
Traduc in si din engleza si franceza. Traduc si texte stiintifice, si beletristica, si in general, cam orice, numai nu fac traduceri legalizate.
De asemeni, tehnoredactez. Repede si bine, chiar.
Ca bonus, preturile sint negociabile. In functie de text, de numar de pagini, de termen de livrare.
Astept (cu drag, interes si nerabdare) oferte. Cit mai multe.
Multumesc !

Adevarul de seara

2011-01-26T09:35:00.002+02:00

Habar n-am cum o fi in alte orase, dar la noi, in jur de 4-5 dup-amiaza, in niste cutii special amenajate amplasate in multe locuri din Iasi, se aduce Adevarul, editia de seara. Singurul (dupa stiinta mea) ziar gratuit din oras.
Si ce mi-e dat sa vad? Lumea STA LA COADA si asteapta masina cu ziare. Destul de multa lume, in locul pe care il observ eu de citeva zile incoace, cind trec cu masina spre casa, sint adunate asa, la vreo 20 de persoane.
Nu, nu sint oameni ai strazii care sa astepte sa isi imparta teancul de ziare ca sa aiba cu ce aprinde focul prin parcuri, sau sa isi "termoizoleze" incaltarile rupte sau cutiile de carton. Sint oameni "normali" din "patura de mijloc a societatii" (care in Romania, dupa niste standarde de tari civilizate de fapt nu exista, pentru ca aici ori esti aproape-muritor-de-foame, ori esti instarit), care ieri stateau ingramaditi la aproximativ -7 grade si asteptau ziarul.
Sint convinsa ca nu curiozitatea sau setea de informare ii mina sa faca asta. Si nici ziarul asta nu e nu stiu ce mare scofala fata de alte cotidiene. Dar e moka.
Pe de alta parte...cit costa frate un cotidian? 2 lei? 3 lei? Te cam pune pe ginduri faptul ca atitia oameni prefera sa stea la coada pentru un ziar gratis cind alternativa este, pina la urma, atit de ieftina.
Oare oamenii astia ar citi ziare daca n-ar exista acesta, care e "pi dijaba"?

Disociat

2011-01-25T15:30:00.002+02:00

Am decis ca a venit vremea schimbarilor, ca prea multe au mers cam pe dos in trecutul apropiat. nevoie de o schimbare de perspectiva, am reluat si jobul (sper cu mai mult succes decit in tentativele anterioare!) si nu am nici bani de tzoale, nici timp de umblat prin magazine, nici rabdare sau inspiratie sa probez. Asa ca trebuie sa imi reciclez garderoba. Asa ca de miine am zis ca incep un regim disociat.
Nu va zic de la cit plec, promit sa fac un update cu rezultate obtinute intr-o saptamina. Asta asa, ca sa fiu sigura ca ma apuc, ca o sa fiu intrebata :)

Caut babysitter

2011-01-20T14:47:00.003+02:00

In Iasi. Serioasa, cu experienta si care sa nu ma lase cu curu-n drum de pe o zi pe alta. Cu multa rabdare si care sa se joace cu copilul, nu sa-l lase in balarii si doar sa aiba grija sa nu-si taie gitul. Nu ca grija asta nu ar fi o conditie esentiala...
Apreciez recomandarile si in general orice ajutor pe tema asta.

Comeback

2011-01-19T14:30:00.002+02:00

Adica io.
Am lipsit nepermis de mult, din motive obiective o vreme, apoi din motive care tin strict de pasarelele mele. Si nu vreau sa vorbesc despre asta.
O sa incerc sa nu mai fac. Si o sa continui sa ma rog nici sa nu am motive sa o mai fac.

Iaca "roacker" suparat

2010-11-16T11:48:00.001+02:00

Studio9

2010-11-12T09:55:00.004+02:00

De vreo doua luni de zile, vad mereu fie in cea mai mare si mai centrala intersectie din oras, fie prin fata mallului, un Hummer. Mare si urit, ca orice Hummer, doar ca asta mai este si galben ca un taxi, are numar personalizat - si anume PUSSY EAT - ceea ce si in engleza si in romana suna ca dracu', si este bine inscriptionat pe toate partile cu "Studio9".
Studio 9 (vezi si site-ul ca nu e greu) este ceea ce eu numesc o casa de curve; ei isi spun elegant studio de videochat. Sa nu spuneti ca sint eu rea si incuiata; fetele alea sint sigura ca fac SI videochat, dar banui ca nu asta este singura lor sursa de venit. Si de asemeni mai sint sigura si ca sus-numitul studio, care se pare ca a cunoscut o evolutie spectaculoasa dat fiind faptul ca ziarele locale de anunturi sint pline de oferte de joburi de genul "angajez fete pentru videochat" dar asta este singurul care isi permite sa se filfiie prin tot orasul cu oribilitatea aia de mastodont vopsit, are relatii, cunostinte si influente de-i merge asa de bine.
Bine, recunosc spasita ca pina la prezentul scandal care il implica pe dl Negoita (oare intr-o democratie civilizata ce se intimpla cu parlamentarii-pesti?) nu prea am stat sa imi pun multe intrebari legate de profesia asta. Am discutat o data cu o patroana de studio-in-dezvoltare care atita isi mai lauda businessul si imi povestea ca e lucreaza cinstit, cu carte de munca (in care trec "secretara"), de parca as fi ajuns la interviu, nu la o intilnire intimplatoare prin niste amici se pare comuni. Mi se pare asa, usor plicticos si poate usor degradant sa te dezbraci si sa imiti orgasme in fata webcamului stiind ca un bivol se uita la tine si isi autoprovoaca la rindul sau un orgasm probabil satisfacator, dar cine-s eu sa ma kc in gustul omului (adica al bivolului) si in modul pina la urma cinstit (ca vorba ceea nu fura, nu da in cap la nimeni) in care isi cistiga unele fete banii (de facultate, poate). "Problema" mea este ca intr-o tara in care prostitutia este inca ilegala, ea se practica peste tot, pornind de la autostopistele amarite care se expun celor mai mari pericole (BTS, violenta, crima, abuz) si ai caror bani sint probabil "colectati" urgent de catre "pestii" lor "grijulii", si terminind cu multitudinea saloanelor de masaj, a studiourilor de videochat si a site-urilor "matrimoniale"; toate la fel de invizibile pentru politie si pentru ai nostri legiuitori (care din contra, apeleaza si ei la servicii de top pe banii de protocol). Ba pardon, pe amaritele alea de pe centura le mai ridica/ia la intrebari citeodata cite o patrula...
Ma deranjeaza - pe mine personal, ca cetatean al acestui stat - nu atit faptul ca exista prostitutie; a existat dintotdeauna, va exista probabil cit lumea; ci faptul ca se mentine aceasta "industrie" la un nivel la care nu poate fi controlata, nici medical, nici fiscal. In dosul unei moralitati indoielnice, invocata de legiuitori sub umbrela BOR si a majoritatii ortodoxe a romanilor de parca Romania nu ar mai fi un stat laic (oare chiar este??) se ascunde si prospera o afacere profitabila doar pentru unii.

Ionica si Tata

2010-10-23T21:45:00.002+03:00

- Tata, Tata !
- Buna Ionica. Ce faci?
- Mi-ai adus bomboane?
- Nu ti-am adus Ionica, ai mincat azi deja bomboane.
- Ai bani?
- Pai nu ti-am dat si dimineata bani?
- Ba da. Ai bani?
- Ce-ai facut cu ei?
- Mi-am luat bomboane. Imi dai?
- Poftim, Ionica.

Ionica are 3 ani jumate, este slabut si pirpiriu, blond cu ochi albastri, iar casa lui este spitalul de copii din Iasi. Este doar unul dintre numerosii copii abandonati in spital, lasati pur si simplu, cum lasi niste catei nedoriti intr-un cartier de vile. Durerea cea mare este ca in cazul lor, nici sa isi doreasca cineva, nu ii poate lua acasa.

Pentru Ionica toate asistentele si infirmierele de pe sectie sint Mama, iar profesorul sef de clinica este Tata. Mamele lui Ionica, desi mai prezente in viata lui si ceva mai disponibile flecarelii sale nevinovate, sint "rele"; ele in "trag de urechi" atunci cind face prostii, ele il mai cearta, ba ca ia jucariile altor copii, ba ca face mizerie, ba ca se tavaleste pe jos si isi murdareste hainutele. Tata insa este unul singur si e mereu bun, are mereu bomboane sau bani de bomboane, pare sa fie mereu cu zimbetul pe buze, chiar si atunci cind le cere asistentelor sa il scoata pe Ionica din birou pentru ca nu asculta si cotrobaie prin toate sertarele, si in general, fiind mai ocupat si mai scump la vedere, prezenta lui este cu atit mai pretioasa.

Ionica vrea sa stie tot ce misca la el acasa; de unde vin oamenii si unde pleaca, de ce se plimba pe hol; stie cu intelegerea lui de 3 ani jumate ca toti copiii au mama si tata, care stau cu ei acolo si se ocupa doar de ei, si ca la un moment dat toti copiii pleaca la ei acasa. El insa ramine. Nu prea stie el ce e aia acasa, plimbarile lui se intimpla atunci cind una dintre mame are de facut drumuri prin spital sau prin vecinatatea spitalului si il ia cu ea.

Ionica este cunoscut si de femeile care vin regulat in spital ca sa vinda parfumuri, lenjerie, truse de machiaj si pijamale. Si baloane. Cind este norocos, cite una dintre ele ii umfla un balon mare si i-l da sa se joace; atunci, pare ca a venit si la el Craciunul.

Ionica nu face mofturi la mincare sau la jucarii. Mai plinge uneori cind nimeni nu are timp de el, si se trezeste exilat in miezul zilei in cite un pat inalt cu gratii metalice; acolo este in siguranta si nu deranjeaza pe nimeni. Il striga pe Tata cit il striga, dupa care adoarme resemnat.

Lui Ionica nu ii plac sfirsiturile de saptamina, cind aproape toata lumea pleaca si sectia ramine pustie; se plictiseste, e liniste, nu are cu cine sa se joace si nici Mamele lui nu par sa fie la fel de bine dispuse si de rabdatoare ca in celelalate zile.

Ionica ar avea nevoie de o singura mama si de un singur tata, asa cum au toti copiii pe care ii vede perindindu-se. Din pacate nu se stie cine l-ar vrea pe Ionica, si chiar daca l-ar vrea cineva, sistemul adoptiilor din Romania si felul in care a fost el abandonat fac ca sansele sa fie luat Acasa sa fie practic nule. Si sint pline spitalele din Romania de astfel de Ionica...

Versuri. Sau, mai degraba, lyrics

2010-10-20T11:59:00.002+03:00

Cind eram eu mica (adica incepind de pe la 12 ani, asa) "nu se exista" internet, muzica aveai daca dadeai bani pe ea, iar revistele gen Popcorn sau Bravo abia isi faceau aparitia pe piata. Asa ca daca vroiai sa stii ce spune cite un cintec, n-aveai decit sa il asculti iar si iar, pina la tocirea benzilor (de caseta, magnetofon nu prea am folosit desi am avut in casa pina la un moment dat cind a fost scos din uz).
Si cam vroiai sa stii, pentru ca aia este virsta fanilor adevarati si infocati, care lipesc postere pe pereti si deseneaza initialele cintaretului/formatiei preferate pe coltul fiecarei pagini a fiecarui caiet de scoala.
La vremea aia eu dormeam, ma trezeam, mincam si imi faceam temele cu Michael Jackson. Asa ca primele versuri pe care "le-am scos" erau de la cintecele lui. Am ascultat obsesiv si am scris in caietul de versuri si mult Presley, Eagles, Smokie, tot felul de "oldies&goldies", Floyd, Zeppelin....ma rog, si altele, dar pentru astia facusem o veritabila obsesie. Si am descoperit - eu, care nu am rabdare pentru citit poezie, mai ales "de-a valma"- cita poezie este in versurile astea.
Bine, pentru "tinerii din ziua de azi" ceea ce spun eu poate parea aberant; daca asculti doar house si muzica de relaxare, sau daca esti pasionat de manele si de dance-ul ieftin, probabil ca ce spun eu este un fel de abureala, de poveste de adormit copiii.

Ei, timpul trece (si se scurteaza), pasiunile se schimba vrind nevrind, asa ca si perioada cu versurile a "expirat".
Daaaaar...mare surpriza mare....am redescoperit-o. Bine, mi-ar fi fost mai drag sa o redescopar ca pe vremea aia, dind obsesiv pause - rewind - play - pause - rewind - play, din pacate nu mai am timpul necesar pentru asta. Am redescoperit insa placerea si pasiunea de a citi - ca acu exista site-uri "de specialitate"- aceste lyrics. Sint intr-un veritabil extaz citind versurile de la discografia...da, ati ghicit, lui Ozzy :), si as pune cred trei sferturi din ele pe blog, macar asa, pentru exemplificare.:)

Despre tupeu in lumea virtuala

2010-10-18T21:26:00.002+03:00

Am observat, nu de putine ori, ca lumea virtuala ii transforma pe oameni.
Nu ma refer la clasicele "barbat, 38 de ani, necasatorit, prezentabil" care e de fapt de 60, chel si cu burta pina la genunchi (si desigur, cu urma de verigheta pe inelar). Astea mi se par amuzante pina la un punct; oricum, nu ma simt expusa la genul asta de glumite pentru ca nu frecventez asa numitele retele de socializare, nu intru pe site-uri de dating si in general nu vorbesc pe net decit cu necunoscuti...cunoscuti, adica persoane pentru care mi-am descoperit ceva afinitati pe forumuri de exemplu. Stiu ca din ce in ce mai multa lume povesteste ca si-a cunoscut sotul sau sotia intii in lumea virtuala si abia dupa ceva vreme s-au vazut fata in fata, dar ... pur si simplu nu mi se pare ca genul asta de relatii mi se potriveste.
Vorbesc insa despre cum noi toti, sub protectia anonimatului pe care il presupune un forum sau niste comentarii sau de ce nu, un anumit gen de blog, parca ne transformam. Este cumva de inteles, cu totii avem o imagine despre cum am vrea sa fim, iar in lumea virtuala ne putem preface mai catolici decit papa, ca sa ne placa noua insine de noi; nu sint multe ocazii de a-ti juca propriul personaj.
Mi se pare totusi putin ciudat cum naturaletea si relaxarea si intimitatea in exprimare dispar ca prin minune imediat ce ne vedem pusi fata in fata cu interlocutorii. Bine, depinde si de relatia dintre cei doi; eu am o prietena pe care o vad cam o data pe an, de citiva ani buni, si desi nu mai avem timpul necesar sa ne punem una pe cealalta la curent cu toate maruntisurile vietilor noastre, intilnirile sint la fel de frumoase, de prietenoase si de lipsite de orice stinghereala cum erau si pe vremea cind desi stateam in aceeasi banca, mai ieseam si la plimbare in fiecare dup-amiaza.
Oricum, nu incetez sa ma minunez cum identitatea asta virtuala ne face sa ne permitem discutii pe care nu le-am purta niciodata fata in fata. Pina la un punct, sint si eu o "victima' a acestui "trend"; imi place tare mult de personajul pisigri, identitatea mi se pare ca mi se potriveste ca o manusa, si ma identific cu el mai mult si mai realist decit o faceam odinioara cu eu-Marie (din Marie's the Name of his Latest Flame a lui Presley). Recunosc, uneori imi permit mici indrazneli sau mici momente de sinceritate care nu s-ar "potrivi" firii mele destul de introvertite in relatiile cu oamenii, insa spun cu mina pe inima ca niciodata nu m-am..."laudat", nu m-am "dat balena", nu am insistat pe idei pe care de fapt nu le imbratisez, nu am promis sa fac lucruri pe care de fapt nu mi le doresc sau pe care nu am curajul sa le intreprind. Desi pisigri este mai pisicoasa, mai sincera, mai extrovertita, mai independenta si mai curajoasa decit eu-cea-de-toate-zilele, ea nu este totusi o minciuna, nu este o marioneta, nu este un personaj de roman, este ...eu in zilele mele bune.

Wine is fine...

2010-10-13T21:15:00.002+03:00

...but whisky's quicker.

O singura persoana de pe lumea asta ma cunoaste destul de bine incit sa stie ca dintotdeauna am suferit de "indragosteala". Mi-e greu sa o definesc, indragostita sint de la 21 de ani, de acelasi barbat, insa si inainte, si dupa aparitia acestuia in viata mea am dezvoltat pasiuni pentru alti barbati, personaje de film sau carte, cintareti, actori, subiecte de documentare tv si altele din acelasi registru. M-am indragostit de personajul central masculin din Californication pentru ca apoi sa il ador de rockerul batrin din acelasi serial; m-am indragostit de toata "echipa" din The Boat that Rocked; am nutrit o pasiune deosebita pentru unul din tatuatorii din Miami Ink, l-am iubit pe Nicu Covaci (sau mai exact m-am indragostit de vocea lui). Si am revenit la o mai veche dragoste: Ozzy.

Nu cred ca ma poate intelege cineva. Nici pentru pasiunile astea subite si intense, care imi provoaca stari de neliniste si de fluturasi in stomac, nici pentru aceasta ultima alegere. M-am surprins intrebindu-ma, intr-un acces de fanatism, daca Motanul meu este destul de fan incit sa accepte sa creasca in "ograda" sa un urmas al sus-numitului, dar m-am razgindit repede, amintindu-mi The Osbournes; mi se pare destul de evident ca oricit de cool ar fi omul, nu prea e bun ca "material de reproductie", iertata sa-mi fie sinceritatea. Oricit de originale, destepte sau talentate ar fi cele doua odrasle oficiale, mie nu au reusit sa-mi fie simpatice.

Ozzy este o legenda vie, este unul dintre putinii monstri ai rockului clasic inca in viata. Nu inca in viata, ci alive and kicking. Este dulce, dezarmant si copilaros. Imi staruie in minte citeva momente din show-ul centrat pe familia lui.
Primul este uriasa ceasca de cafea. Mare cit un lighean si colorata ca o fusta de tiganca. Aproape la fel de baltata ca tinutele de casa ale proprietarului (si beneficiarului). Pare absolut nedespartit de ea, in timp ce pe mine ma ia tahicardia doar privind-o. Si fac parte din acele persoane care nu sufera cescutele de cafea, martori imi sint cunoscutii ca eu cafea beau doar din cani de ceai.
Al doilea este cel al vizitei lui Elton John, daca nu ma insel. Care ii aduce niscai cadou trendy-fancy-cool, de aur si fireste foarte scump. Iar Ozzy, asemeni unui copil, intii nu vrea sa coboare sa dea ochii cu the big rock star, dupa care se simte atit de intimidat de prezenta acestuia si de cadou, incit o tuleste sus pe scari si recunoaste ulterior in fata camerei ca s-a simtit stinjenit ca tocmai Elton John sa ii faca un asemenea dar.
Al treilea moment care m-a induiosat de numa' a fost cel in care, in urma a nu stiu ce concurs, o fana ajunge sa petreaca un weekend impreuna cu familia Osbourne. Sotia lui Ozzy este nevoita sa ii tina acestuia o predica potrivita unui copil de 12 ani, in care sa ii explice ca trebuie macar sa vina sa salute fata si sa ii dea un autograf, ca pentru el se afla ea acolo si nu pentru altcineva. Iar Ozzy se agita si se framinta ca nu stie ce sa discute cu ea.
Dar am fost cucerita definitiv si irecuperabil de reactia acestuia in momentul in care afla de dependenta de droguri a fiicei sale. Nu stiu ce bataie i-o fi tras in spatele camerelor de luat vederi, dar in serial reactia sa a fost exemplara si m-a facut sa ma indragostesc cu totul. Fostul drug-addict si alcoolic isi priveste calm fata si ii spune simplu ca este o problema pe care o s-o rezolve impreuna; trebuie sa plece neaparat si cit mai curind la niscai clinica de dezintoxicare si reabilitare. Desigur ca decizia stirneste o serie de istericale, al caror singur raspuns este o imbratisare si o incurajare. Fara lectii si teorii si de ce-uri si unde am gresit. Singurul moment de duritate se petrece mai tirziu, intre el si sotie, cind aceasta este induiosata cu totul de rugamintile fetei de a fi luata acasa; Ozzy n-a trait degeaba cum si cit a trait: fata trebuie sa ramina acolo.

Suna atit de aiurea si de impersonal, aceasta relatare "pe puncte". Dar jur ca nu ma gindeam in clipele alea decit cum ar reactiona orice alt parinte, mai ales unul care "a fost deja acolo", de-ala cu "been there, done that".

Despre muzica nu pot sa scriu. Rockul fie iti place, fie nu; nimeni nu te poate invata sa il iubesti sau sa il traiesti daca nu se afla undeva in structura fiintei tale. Eu sint mai demodata, recunosc ca nu pot sa sufar miorlaielile cu pretentii de rock, purtatoare de denumiri care includ cele patru litere magice: rock in doua cu muzica clasica, rock schelalait de ceva muiere a carei voce desfunda sinusuri, rock "armonios impletit" cu house, disco, trance, hip-hop sau orice altceva. Sint o admiratoare a "vechii scoli" de rock, mai ales a celui facut de trupe longevive, de artisti care au continuat sa existe si sa se vinda si sa compuna zeci de ani. Iar Ozzy apartine acestui "film". Rock mai clasic decit cel al lui Black Sabbath si ulterior al lui Ozzy nu mi-a fost dat sa aud - parerea mea, subiectiva desigur.

Jucaus, vesel, longeviv; poate ca tocmai toate adictiile sale mi-l fac atit de drag. Cred ca nu e usor sa renunti la sticla de cognac zilnica. Si cu atit mai putin la droguri. Si dupa ce treci prin toate astea, sa mai fii in stare sa apari in fata publicului, sa cinti si sa topai timp de doua ore, sa alergi dintr-un capat in altul al scenei si sa fii si aplaudat continuu, iar numele sa-ti fie scandat minute in sir. Insa el este unul dintre acei fericiti nascuti sa faca ceva anume in viata. Barbatul pe care nu-l intelegi cind vorbeste,diagnosticat in liceu ca fiind dislexic, cinta rock de pricepi fiecare cuvintel. Pentru mine acestea sint tot atitea miracole.

Imi doresc din toata inima sa il mai vad pe Ozzy live macar o data. Merita, cu virf si indesat !

Prima poveste

2010-10-12T12:02:00.001+03:00

Este prima poveste a Pisilincai, pe care o citesc de aprox 15 ori pe zi, in fiecare zi.

Guturaiul lui Jumbo

Intr-un parc traieste Jumbo (mungo)
fiul unic al lui Mambo. (mammo)
Mama lui se cheama Mamba, (mamma)
Bun amic e leul Simba. (nedescifrabil)
Ceilalti elefanti din carte
Ii sint rude apropiate.

Jumbo (mungo)-asteapta-n poienita
Startul pentru gradinita.
Hrana (papa!!) buna in traistuta
Mama Mamba ii anina
chiar pe trompa sa micuta. (mica)
Jumbo striga: Pa, maicuta! (pa-pa!)

Iata leul! Sta deoparte.
Hai si tu cu mine, frate!
Si-au plecat (pa-pa!) din poienita
amindoi spre gradinita.
Dar in drum dau deodata
de un lac (la!).Ratuste (ma!-ma! dind din cap)-noata.

Iar lui Jumbo mult ii place
In baltoaca (papi) sa se joace.
El cu trompa face plici (plich! dind din amindoua minutele a pleoscaiala)
Vin ratuste mari si mici.
Dar la joaca impul trece...
Apa insa-i foarte rece (ece brrrrr).

Ja gradinita, vesele,
se joaca vietatile.
Zbudalnica Bimbo
se catara pe Jumbo.
Ah, ce obraznca maimuta!
I-a zis girafa cea draguta.

Jumbo aduce ca s-acasa,
un vas incarcat pe masa (pa-pa mee (mere)).
O, ce treaba delicata
azi mi-e trompa iritata (ompa)
Curge ca un riu de munte.
Si-i venea sa si stranute (haaaapu!)

(Precizare: in ilustratie, lui Jumbo ii curg picaturi de.... din nas. Pisilinca mi le arata si zice mushi!)

Doctor (nenea!)cu stiinta mare
fu chemat la consultare
si constata, fara graba,
cum ca trompa-i e bolnava.
Curge-ntruna ca o pompa (pompo).
Boala? Guturai de trompa !

Mamba-ntreaba iute: Vai, (vai-vai cu minute pe falcute)
dar de unde guturai?
Jumbo (mungo) insa nu se-ascunde
si afirma: Stiu de unde !
Apa (papi) rece-a fost in iaz
Unde-am stat cam mult eu azi.

Mambo-atunci, cu suparare,
il certa pe Jumbo tare:
Nu ti-am spus si altadata
sa nu stai prea mult la balta?
Plinge Jumbo, spune: Tata,
n-am sa mai fac altadata!

(precizare:ilustratia infatiseaza un elefant maaare si incruntat, si unul mic - Jumbo - cu trompa bine bandajata si cu lacrimi curgind din ochi. Pisilinca imi arata foarte trista bandajul lui Jumbo si apoi minuta la care a deranjat-o branula, si zice nu-nu privind minuta. Apoi cu buza aproaape intoarsa pe dos imi arata lacrimile care ii curg lui Jumbo)

Jumbo-i iarasi sanatos (gura pina la uechi)
misca trompa-n sus si-n jos
si din patul sau de paie
iese-afara din odaie (pa! pa!)
Iata-l ! E din nou cuminte,
cum a fost si mai-nainte.

(Jumbo trece pe linga lacul cu ratuste, iar Pisilinca ii arata de zor "papi"= apa si ma!-ma! = ratustele, si nu pricepe neam dece nu se duce iar sa se joace. Urmeaza contracoperta, iar Pisilinca ii face, politicoasa pa lui Jumbo).

Si de la capat, fireste. Insa nu pot sa explic nici cit de mult mi-a placut si mie povestea asta (cartea dateaza din 1983, Ed. Ion Creanga), nici cit de tare ma induioseaza interpretarea Pisilincai, care in locurile preferate mi-o ia inainte. Nici cit de tare ma "sperie" faptul ca pagina ei preferata e aia in care nenea doctorul i se uita lui Jumbo in trompa (prietenii stiu de unde si pina unde teama mea).
Nu pot decit sa spun: la cit mai multe carti, Pisilinca lu mama !

Toddlers & Tiaras

2010-10-12T08:42:00.003+03:00

Pisilinca mea inca isi pastreaza obiceiul de cind era mica, de a dormi la prinz pe burta pe pieptul meu, de cite ori ma prinde acasa la ora somnului, iar mie trebuie sa recunosc ca imi place. Asa ca, pe durata somnului ei iau si eu pauza, si chiar daca o ora de wellness-uri si spa-uri poate ar fi mai relaxanta, avind in vedere ca oricum nu pot iesi din casa, imi fac cadou telecomanda si multele discovery-uri si national geographic-uri din grila de programe a RDS-RCS-ului.
Uite-asa am ajuns sa ma uit eu la citeva emisiuni din seria Toddlers & Tiaras...asa, cu un soi de fascinatie a oribilului.
Ce am vazut. Fetite cu virste cuprinse intre 6 luni si 12 ani, machiate, cu peruci, dinti,gene si unghii false, bronzate la solar sau cu creme autobronzante, impopotonate cu haine nepotrivite, zimbind fals cu gura pina la urechi.
Mai grav decit atit poate, pentru ca pina la urma copiii sint asemeni unor catei, caci motivati subtil (sau nu) fac pina la urma ceea ce ii invata/le impune stapinul, ba se mai si bucura sa ii faca pe plac, mai grav decit atit spuneam, am mai vazut mame (si mai rar tati) care isi impingeau fetitele de la spate sa faca asta, care le pensau cu mina lor, care le machiau, care le alegeau tinutele, care le spuneau "Be sexy!" unor fetite de 4 ani, care le certau pentru o temporara lipsa de chef in ziua concursului, care afirmau de fata cu copiii lor ca "We need to win, we want the Ultimate Grand Supreme Title and the money that goes with it". "Money" care pina la urma nu acopera nici pe departe cheltuielile pe care le presupune participarea la asemenea "competitii", adica nu se poate spune ca se cistiga CEVA din asta. Ca nu stiu cum naiba, producerea de bani pe spinarea copiilor parca nu mi se pare la fel de oribila ca prostia, ignoranta, orgoliul femeilor alora.
As numi-o copilarie furata si m-as opri aici. Exista insa implicatii mai grave, dupa mintea mea, ale acestui gen de concursuri. Nici nu le pot numi concursuri, beauty peagents poate este intr-adevar mai potrivit, desi departe de mine sa vad vreo beauty in toate astea...
In primul rind, mi se pare tare ciudat ca toate astea se petrec in tara cea mai scrupuloasa privind political corectness-ul si hartuirea sexuala. Tara in care profesorul nu are voie sa imbratiseze elevul care tocmai a cistigat un premiu, pentru ca simplul gest poate fi acuzat ca avans sexual. Tara in care copiii de 3 luni sint scosi pe plaja, sub umbrele, purtind costume de baie dintr-o bucata, sau cu slip SI sutien. Ei bine, in aceeasi tara, fetitele astea sint machiate ca niste cocote, imbracate ca niste dansatoare de cabaret sau stripteuse in exercitiul functiunii, si puse sa se miste provocator, lasciv si, dupa cum suna indemnurile mamelor lor, sexy. Apoi, se ia adunatura asta si se filmeaza si difuzeaza pe un canal TV. Cred ca e emisiunea cu cea mai mare audienta in rindul pedofililor.
Tot in tara in care inca de la gradinita copiii sint invatati despre respectul fata de tot ce ii inconjoara,despre intrajutorare si voluntariat, despre simt civic si prietenie, se desfasoara un gen de manifestari care promoveaza frumusetea artificiala ca prima valoare umana. Si care cultiva un gen de ambitie si simt de competitie rautacios la copii. Si care ii face pe copii sa se indoiasca de ei insisi, atunci cind vad ca altcineva a luat marele premiu.
E adevarat, la toate competitiile pentru copii exista cistigatori si invinsi. Dar parca la concursurile sportive asta te motiveaza sa te antrenezi mai mult; la cele stiintifice te motiveaza sa inveti mai temeinic; la beauty peagents ce te indeamna? Sa folosesti o tona jumate de machiaj data viitoare? Sa cumperi haine mai tipatoare? Sa te misti mai provocator in timpul dansului de la "talent show"?
O la fel de mare problema mi se par parintii acestor copii. Pai eu stiu ca Motanul meu m-ar da afara din casa, sa ma auda ca vreau sa imi bat joc de copil in halul asta. Pai nu mai sint activitati de familie frumoase, amuzante si instructive pe lumea asta? Ca eu nu reusesc sa vad decit mame frustrate, care vor sa isi implineasca aspiratiile de beauty queen prin fetele lor. Mame fara ocupatie, ajunse la 100+ kile, care efectiv parca nu au altceva mai bun de facut, lipsite de orice simt al masurii sau al ridicolului.
Si acum o sa sune rau ce o sa spun. Dar eu tot o zic, si sper sa fiu corect inteleasa. Toti copiii de pe lumea asta sint frumosi prin inocenta, veselie, buna dispozitie, bunatate, mod de a privi lumea. Unii dintre ei au si norocul sa se fi nascut cu o fatza "de revista"; altii nu. Cine spune ca toti copiii sint frumosi (fizic) este putin ipocrit; exista standarde de frumusete si pentru copii, ca si pentru adulti, si orice am spune, fetita blonda, cu bucle si ochi albastri va ramine probabil un etalon al frumusetii; genul de copil pe care il vezi pe coperta si in filme, cu obraji bucalati si gene lungi. Ei bine, eu trebuie sa spun ca fetitele pe care le-am vazut la aceste concursuri nu sint, in marea lor majoritate, copiii cei mai apropiati de standardele acestea de frumusete. Am vazut si fetzisoare super dulci, uritite de machiaj, dar si copii care, desi cu siguranta sint cei mai frumosi pentru mamele lor, nu ar trebui expusi unei evaluari care sa aiba ca unic criteriu aspectul fizic.

Asa ca recunosc, ma uit la fiica-mea, si imi spun: daca NOI nu participam la beauty peagents, e doar pentru ca nu vrem sa cistigam toate premiile din lume. Faptul ca nu are ochi albastri se remediaza pina la urma foarte usor cu niste lentile de contact, iar parul se mai poate deschide la culoare un pic... :)))))))

Sedinta cu parintii

2010-09-30T22:00:00.002+03:00

Sint plina de mindrie, auto-respect; simt ca am pasit in lumea adultilor responsabili. Am avut azi prima sedinta cu parintii, la grupa "ratustelor", cu copii intre un an jumate si 3 ani.

Am mers cu emotie, ca imi aminteam de emotiile mele de acasa cind mergea mama la sedintele cu parintii; desi am fost mereu o eleva model (ma rog, pina in liceu, cind insa nu s-au mai facut sedinte cu parintii si cind, desi eram printre primii in clasa, nu ma omoram cu prezenta la ore), asteptam mereu cu sufletul la gura sa vina mama sa imi spuna ce a zis "doamna" despre mine.

Azi nu s-a discutat nominalizind copiii, ca cica nu se mai fac de-astea. Bine, mi-e si greu sa imi imaginez cum poti nominaliza in "sedinta deschisa" niste copii de pina in 3 ani, sa spui ce in plus fata de raportul pe care il primim zilnic cind ne luam odraslele?

Una dintre educatoare (cealalta pazea copiii inca ramasi la gradi)a coborit si ne-a spus in mare ca anul acesta urmaresc socializarea copiilor, invatarea formelor geometrice de baza, antrenarea muschilor mari ai corpului si a muschilor mici de finete ai miinilor, invatarea conceptului de multime si gruparea elementelor in functie de o caracteristica comuna, invatarea limbii romane :D cu ceva exercitii de logopedie in joaca, imbogatirea vocabularului...ma rog, de-astea. A urmat inevitabila sectiune "daca aveti dvs ceva sa intrebati/sugerati".

Si ma jur ca azi am vazut cel mai dement tata din lume.
Intii a fost foarte preocupat de virstele copiilor din gradi. Ca de ce sint si 3 copii sub 2 ani? Pai raspunsul a fost simplu, pentru ca in contract scrie ca grupa e de la 1 an jumate la 3 ani. Pai da uite de-aia se pierde geniul fiica-sii, ca o sa se lucreze la nivelul celui mai mic, nu al celui mai dotat. I-a explicat frumos directoarea ca ceea ce ne-a povestit acolo educatoarea sint chestii de baza pe care trebuie sa le invete copiii, ca fireste aia care sint mai deschisi o sa invete si altele.
Intrebarea 2, acelasi tata: da optionalele de cind?
I se explica frumos ca singurul optional disponibil pentru aceasta grupa este cel de dans, care se va face doar daca participa toti copiii din grupa. Am optat si eu, nu de grija valsului miresei-Pisilinca, ci de distractie. A mai explicat ca educatoarea ii va invata pe copii cite un cuvint in engleza/zi, dar sa nu se astepte nimeni sa plece cu copilul bilingv de acolo, ca ele se concentreaza sa ii invete sa vorbeasca romaneste corect intii.
Nemutumire prost disimulata.
Acelasi tata. Nu vrea ca micul dejun (ma rog, masa de la 9.30) sa fie pachetel de acasa, ca fiica-sa vrea porcarii pe care le vede la alti copii. Asa ca vine cu sugestii:
- mic dejun regim cattering, ca masa de prinz. Consultam oferta de mic dejun pusa la dispozitie de firma, eu refuz cu obstinatie varianta pentru ca citesc chestii de genul "piine cu sunca", "ceai cu piine cu unt si magiun", "omleta". Ar insemna ca Pisilinca sa ia micul dejun din 2 in 3 si atunci sa manince porcarii.
- mic dejun la fel la toti copiii. Absurdul merge pina-ntr-acolo incit vrea sa ne impuna ce MARCA de iaurt sa punem in pachetel. Ii explic ca eu pe piata ieseana nu am gasit decit covalact si napolact care sa nu contina lapte parf, fiica-mea prefera covalact, daca el convinge 12 copii sa iubeasca iaurtul asta nu am nimic impotriva. In schimb refuz bucatelele de sunca. El refuza ideea de orice tip de biscuiti; se mai razvrateste o mama, care pune invariabil in pachetel nu stiu ce Barni (nush ce-i aia, nush cum se scrie) pentru ca baiatul mai mare papa asa ceva si deci cere si cel mic.
- mic dejun numai din fructe, ca el acasa asta ii da fetei. Iar trebuie sa fac git, pentru ca a mea (din fericire nu e singura) nu pune gura pe mincare macar o ora, o ora jumate dupa trezire, asadar nu maninca acasa, asadar nu pot sa o tin pina la 12 cu 3 boabe de strugure si o bucata de mar pentru ca asa vrea domnul cutarica.
- sa facem o lista de alimente excluse. Se ajunge la un consens privind ciocolata si mezelurile, apoi se strica kalimera cind acelasi tata interzice iaurturile cu fructe, ca-s colorate si vrea si fiica-sa iaurt colorat.
Renuntam la discutiile despre micul dejun.
Acelasi tata.
Dar la prinz sa le dea sa manince intii felul doi si apoi felul unu, ca altfel isi umplu burta cu zeama si nu mai maninca mincarea. Ma maninca limba sa ii dau iar peste nas, dar ma abtin; bine fac, educatoarea are raspuns. Ii lasa sa manince jumatate din felul unu, le da felul doi, daca felul doi nu le place le da restul de felul unu sa il termine.
Taticul e relativ satisfacut.
Aflu cu stupoare ca fetita lui sta la gradi pina la 12.
Acelasi tata. El vrea sa plateasca gradinita online prin transfer bancar, ca el nu foloseste cash ca n-are unde, si i se pare asa anapoda sa trebuiasca sa alerge la bancomat ca sa scoata bani, sa ii aduca la gradi...
Si camera de supraveghere ar trebui montata cu fix 5 cm mai jos.
Si ar trebui mai multa lumina pe scari. Pe scarile pe care copiii circula la venire, la plecare si cind coboara in sala de mese.
Si ar vrea o camera si in sala de mese sa vada cit maninca fiica-sa.
Si una pe scari.
Si ar fi bine ca 1) sa se gaseasca poate o solutie pentru UNIFORMIZAREA grupei, si 2)sa nu mai scirtiie asa sinistru usa de la intrare.
Este momentul in care o mama remarca faptul ca nu o freaca grija usii de la intrare si ca nu vede ce relevanta are asta cind e vorba de educatia copiilor. Tatal e profund jignit. Eu sint siderata.
Isi aduce aminte ca azi o fetita a aruncat in fiica-sa cu o jucarie si vrea sa stie "ce se face cu acesti copii". Incep sa ma tem ca va propune amenajarea in sala de schimburi a unui coltisor cu o masca de gazare. Sau macar cu un lant si o botnita. Fac o incercare disperata de a salva biata copila, spunind amuzata ca si eu am vazut pe camera intr-o zi un baietel care a trintit-o pe fiica-mea ca la lupte greco-romane, ca sa constat cu stupoare a doua zi ca a avut mare grija de ea, ii dadea mingea de cite ori o scapa si biberonul cu apa daca nu ajungea la el, ba i-l mai si tinea ca sa bea.
Mare greseala, isi aminteste "un alt subiect important pe care vroia sa il aduca in discutie, imediat ce lamurim problema copiilor batausi".
Directoarea si invatatoarea ii explica ca e chestie de timp, ca li se explica, nu e frumos, au lovit, pe celalalt copil il doare; daca se repeta de mai mult de 3 ori, ii dau time-out pe un scaunel, 1-2 minute, cu educatoarea linga ei ca altfel nu stau. Iar ma maninca limba sa explic ca time-out-ul asta nu face decit sa sporeasca frustrarea unui copil deja nervos, ca nu degeaba loveste copilul ala, dar ma tem ca nu mai ajung acasa inainte de baia Pisilincai. Asa ca revenim la biberoane/sticle/recipiente din care se bea apa.
In prezent fiecare copil vine cu ce recipient ii place mai mult: cana cu cioc de silicon (Pisilinca de exemplu), cana cu pai, sticla cu dop de-ala "sportiv". Tatal a vazut ingrozit ca fiica-sa a luat alt recipient decit al ei si a baut din el. Ca si cum ar mai conta, in camera de 4x5 metri, in care se pupa si ling aceleasi jucarii toata ziua. Asa ca sa fie urcate sticlele mai sus.
Educatoarea spune ca a renuntat la ideea asta pentru ca 1) copiii se catara pe raft ca sa ajunga la ele si 2) copiii deja au invatat care a cui este, si observa daca le este luata sticla si atentioneaza adultul, invata sa se autoserveasca, invata ce e al lor, invata ca unele lucruri sint personale si nu se impart etc. Dar ca invatatul asta dureaza un pic, asa ca acum sa inteleaga ca intotdeauna sticla altuia e mai frumoasa iar apa mai gustoasa. A, da? Pai atunci sa ne ceara tuturor sticle la fel. Pai nu-i bine, ca in cazul asta chiar ar trebui sa le ascunda pe toate, si nu e normal, unui copil ii e sete mai des, altuia mai rar, nu e normal sa restrictionam apa. Pai daca e vorba pe asa, sa le dea apa in pahare de unica folosinta, cu paiul. Mi se urca singele la cap, mi se incetoseaza privirea, imi musc limba si miinile. In mine se duce o veritabila lupta, intre dorinta de a-l gitui pe idiot si teama ca daca fac asta, ne exmatriculeaza si pe mine si pe fiica-mea.

Gluma, gluma. Dar zau ca ma apuca teama. Ce asteapta unii de la gigilicile astea. Ce asteptari si sperante si ambitii. Cite frustrari transmise asupra bietilor copii. Cita presiune. Este inspaimintator, este groaznic. Inregimentare, uniformizare; toti "e " prosti, al meu e geniu si ceilalti ii frineaza evolutia spectaculoasa.
Groaznic.

Dragoste vs sex 2

2010-09-26T16:24:00.003+03:00

Pentru ca in "primul capitol" deja m-am lungit cam mult, si pentru ca am si scris pe fuga (sub presiunea degetelului atintit pe butonul de on/off :))) am simtit nevoia sa revin, sa clarific niste lucruri privind pozitia mea referitoare la subiectul a insela.

Personal, singura problema a mea cu inselatul, cu adulterul poate ar fi mai corect spus - este riscul (existent de altfel in fiecare clipa a unei vieti in doi) ca adulterinul sa se indragosteasca de amant/amanta. Insa dupa cum spuneam, asta se poate intimpla cu mult inainte ca relatia celor doi sa devina fizica, si nu stiu cu ce m-ar incalzi sa stiu ca sotul meu este indragostit de o alta, dar din diverse motive si printipii amina momentul "asternut" pentru o data ulterioara.

Nu am gindit si nu am spus niciodata ca relatiile extraconjugale (adica in afara relatiei stabile si de durata, fara nici un fel de referire la casatorie) ar fi o conditie necesara sau suficienta pentru a garanta o casnicie lunga si fericita. Din contra, normele sociale si educatia pe care o primim din frageda pruncie evidentiaza adulterul ca fiind ceva ingrozitor, o tradare, o inselare a asteptarilor; daca ai fost inselat(a), ce are celalalt/cealalta? care e vina ta in toate astea? ce ar fi trebuit sa faci in plus, si nu ai facut? ce nu a gasit acasa, dar a gasit in alta parte?

O intreaga avalansa de emotii si de sentimente risipite, un consum imens de energie, pentru ce? Pentru ceea ce de cele mai multe ori se dovedeste a fi o simpla "deraiere", fara nici un fel de implicatii afective.

Trebuie sa marturisesc cu mina pe inima ca in momentul de fata ma consider cu bucurie una dintre putinele fiinte binecuvintate de pe pamintul asta care si-a gasit sufletul pereche. Motanul meu este tot ce am dorit de la un barbat, poate ceva mai mult. Nu sintem nici unul dintre noi perfecti, insa defectele fiecaruia dintre noi se afla in zone ale cotidianului sau ale afectivului care nu sint asa de importante pentru celalalt. ne ciondanim? Rareori. Ne iritam unul pe celalalt? Uneori. Ni se intimpla sa nu ne sincronizam intotdeauna in ceea ce priveste dorintele de moment? Da, se intimpla. Insa per total, nu "cunosc" nici macar vreun personaj de carte sau de film pentru care sa renunt la Motanul meu; ce sa mai zic de imperfectii barbati de linga noi?

Si chiar in aceste conditii, trebuie sa recunosc ca am fost atrasa si de alti barbati. Fizic. Ca la baza atractiei fizice se afla de multe ori un substrat psihologic, e foarte adevarat; nu ma refer la barbati de pe strada pe care atunci i-am vazut prima data, caci acestia nu reusesc sa imi stirneasca dorinte de-astea. Ma refer la barbati a caror companie absolut casta mi-a fost placuta, care s-au dovedit amici simpatici, cu care am flirtat, sau nu, in gluma; barbati care au fost o vreme "asexuati" pentru mine, dar in cazul carora am ajuns sa ma intreb la un moment dat "cum ar fi daca...?". Si acest "daca" nu l-am pus nici o clipa in nici un fel de legatura cu Motanul si cu relatia mea cu acesta; pur si simplu se afla undeva, la mile departare de Noi, este o curiozitate A MEA, personala, la fel de personala ca si machiatul pe care nu il fac incuindu-ma in baie, dar nici nu are nici un fel de legatura cu ceea ce face, gindeste sau simte in acel moment jumatatea mea.

Asa ca ... eu nu pledez pentru nimic :). Este pur si simplu modul in care gindesc azi. Imi spunea o prietena ca nu ar putea insela, ca asta e un fel de evadare alegind calea cea mai usoara; ca adevarata provocare este redescoperirea, la nesfirsit, a noastra si a celui de linga noi, pentru ca fiecare sintem fiinte unice si cu o infinitate de reactii, de simtiri, de eu-ri care se cumuleaza si ne definesc. Am recunoscut plecind fruntea ca are intru totul dreptate in ceea ce spune, dar din punctul meu de vedere "pledoaria" sa pleaca de la o premisa eronata. Ce inseamna "a insela"? A insela asteptarile celui de linga noi? A insela promisiunea facuta in biserica? Dar daca totul este, asa cum spuneam, animalic, simplu, fara nici o implicatie afectiva, fara indragosteala, pur si simplu sex, in cel mai pur sens al cuvintului...inselam? Oare fanteziile nerostite si nematerializate nu sint la fel de inselatoare? Oare cafeaua bauta in modul cel mai cast, dar impartasindu-si cele mai tainice ginduri, nu este mai demna de gelozie? Oare prietenia aceea care il face pe partenerul de dialog sa iti anticipeze vorbele nu reprezinta un nivel de comunicare si de intimitate de invidiat, care nu se regasesc adesea in cadrul casniciilor?

Asa ca da, cred ca daca oamenii ar invata sa faca distinctia intre sex si dragoste, lumea ar fi mai fericita, mai linistita, mai putin stresata, mai putin geloasa.

Dragoste vs. sex

2010-09-25T08:29:00.002+03:00

Pe vremea cind aveam 1o ani si credeam ca oamenii aia din filme, care se baga in pat impreuna si se dezbraca incet si partial, se vor saruta pina vor obosi, credeam cu tarie si in dragostea fara sfirsit, vesnica si neschimbata, in fidelitatea porumbeilor si a lupilor care isi aleg partenerii pe viata, in ideea ca odata casatorit nu are cum sa te mai intereseze/atraga altcineva. Pe vremea aia - pina pe la vreo 16 ani, cam asa - a face dragoste era ceva sublim, o incununare a unei iubiri marete; sexul se facea cu prostituatele, de catre barbati slabi, viciosi, mizerabili.
Pe la 18 ani am inceput sa ma gindesc la "nuante" de genul atractiei fizice de neignorat, revenge-sex-ului, make-up sexului, drunk sex-ului si alte "cheestii" de-astea.
Mi-a mai luat vreo 4 ani sa accept ideea ca sexul si dragostea au de prea putine ori legatura una cu alta. Si inca ceva timp ca sa integrez ideea asta in fiinta mea.

Prin "traditie", femeia romanca era invatata sa faca mincare calda in fiecare zi, sa creasca pruncii si sa nu comenteze prea mult in fata betiilor duminicale ale barbatilor care mai calcau si prin alte paturi. Femeia nu se putea descurca singura pe vremuri, asa ca mamele isi invatau fiicele - cu intelepciune oarecare, as zice - ca sotul tot acasa, la copii si la nevasta se intoarce, si-atunci pentru ce atita agitatie pentru slabiciunile omenesti? Ca doar se stie ca treaba barbatilor este sa umble dupa fuste.

Feminismul, modernizarea, emanciparea au condus la femei egale cu barbatii (din pacate nu si ca pulsiuni, stiut fiind ca femeile, in marea lor majorut fitate, sint cele care au nevoie de povesti de dragoste si de trandafiri inainte sa ajunga in pat, barbatii fiind mai practici si mai cu picioarele pe pamint si neavind nevoie decit de un spatiu retras si de o femeie dornica, pentru o scurta tavaleala); egalitate care a iscat si pretentia la visuri, dorinte si aspiratii egale (despre care am mai bodoganit eu pe aici). Rezultatul a fost tragic din punctul meu de vedere, orice tavaleala de un ceas la vreun chef imbibat cu alcool a devenit motiv de isterii, divort, lasat copii fara "porcu de tac-tu", ridicat poalele in cap si nenorocit familii.

Cred cu tarie ca fidelitatea pe viata si monogamia nu sint in natura umana. "Parteneriatul" pe viata, casniciile fericite, partenerii de cursa lunga nu au nici o legatura cu cei sau cele care intr-un moment sau altul al vietii s-au dovedit a fi incitanti ca parteneri de sex. De o noapte, de o luna...sau de o viata, de ce nu? Cea mai fericita, calma, implinita familie pe care o cunosc e formata din doi oameni care toata viata lor au avut cite un partener extraconjugal de sex, si aceia casatoriti de o viata. Paradoxal? as zice ca nu.

Ma oboseste sa citesc pe forumuri, sa ma uit la filme si sa regasesc peste tot acelasi "sindrom al femeii inselate" care nu mai sta "sa isi bata nemernicul joc de ea" ci pleaca din linistea si confortul unei case mari, intr-un cartier rezidential linistit si cu criminalitate zero, cu scoli bune si distante tolerabile, tiriindu-si dupa ea cei 2-3-enshpe copii, intr-un apartament de doua camere de la ultimul etaj al unui imobil cu grafitti si urina pe pereti, linga scoala de ghetou, isi ia un job de chelnerita pe undeva, si "le arata ea lor". Scenariu nerealist, care chiar daca ar fi real, tot ar insemna mutarea copiilor dintr-un mediu sigur, cu care erau obisnuiti, de linga un tata care ii iubea de nu se poate si le acorda toata atentia de care aveau nevoie, pentru ce? pentru o fusta trecatoare, care ieri a fost, miine nu mai este, iar "porcul si idiotul si ticalosul" nici nu isi va mai aminti miine numele ei? Bine, in filme povestea este mult mai complicata de atit, iar infidelul este impodobit cu numeroase calitati care il transforma intr-un adevarat monstru, de te intrebi cum de vaca aia nevrozata a suportat atitia ani batai si injurii la adresa ei si a copiilor; caci nu-i asa, barbatul care inseala nu poate fi decit un criminal in devenire, un abuzator, un amator de pornografie infantila etc samd.

Imi place foarte mult limba engleza, care pare sa faca foarte bine diferenta intre sex si dragoste si este capabila sa le separe. I'll make love to you este daruire, este pentru placerea partenerului, mai presus de orice altceva. I wanna have sex with you este ceea ce este: o cautare egoista a propriei placeri, din care fiecare dintre parteneri isi este siesi dator sa iasa cit mai satisfacut; este pofta animalica, o flacara ce arde scurt si intens pina se stinge brusc, nelasind nici macar un fir de cenusa in urma ei. Pentru ca aici, nimeni nu are nevoie de dragoste, de iubire, de comuniune; astea se gasesc acasa, la cel sau cea cu care ai ales sa iti imparti viata, alaturi de care razbati greutatile si impreuna cu care faci copiii.

Societatea condamna adulterul din cauza potentialului sau de a dezbina familiile. Eu - si este doar parerea mea - ii gasesc pe undeva si un rol benefic, de a alunga plictiseala, de a sparge monotonia, de a oferi un mic imbold odata ajunsi intr-un impas, de a satisface o pofta sau o curiozitate. Sa ridice mina femeia sau barbatul care nu s-a uitat niciodata la o persoana de sex opus, intrebindu-se cum face acesta dragoste, daca e un partener grabit si impulsiv sau unul tandru. Si cum sa nu te fi intrebat niciodata, si cum sa pretinzi ca niciodata nu ai fost curios sa incerci ALTCEVA, cind uneori iti doresti ca partenerul sa te iubeasca la fel de grijuliu si de atent ca si cum ai face-o pentru prima oara, iar alteori arzi si urli dupa "simularea" unui veritabil viol?

Asa ca eu pledez in favoarea ambelor. Si dragostea, si sexul. Nu neaparat si nu intotdeauna cu aceeasi persoana...

Examene in 2010

2010-09-24T11:13:00.003+03:00

Am ris de m-am prapadit acum citeva saptamini, si tot zic sa povestesc si aici si nu mai apuc sa imi gasesc timp sau vorbe.

Poveste.

A fost odata o Facultate, la care existau fireste multe discipline de studiu, dar intimplarea se petrece la Disciplina.
Si au fost un Profesor si un Doctorand (nu io, altul de data asta). Si un Examen de restante.

In prima zi de examen, date fiind metodele tot mai inovatoare ale studentilor de a copia, Profesorul l-a pus pe Doctorand sa se plimbe printre sirurile de banci si sa apropie un mic radio portabil, pornit, cu baterii, de urechile "catindatilor" ca sa vada daca nu cumva "biziie" de la handsfree-uri... Oh the joy, oh the fun of it !

A doua zi de examen, instalatiile improvizate si rudimentare (si oarecum penibile, as adauga, bucurindu-ma ca nu eram in locul Doctorandului, sa ma umplu de ridicol in fata multor generatii de studenti, pentru mult timp de-acum incolo) au fost inlocuite cu ceva mult mai profi. O statie de bruiaj. Care timp de doua ceasuri a lasat toata Facultatea, cu multele ei pavilioane, fara semnal la telefon; te cauta nevasta? Te cheama de la gradinita sa iei copilul? A facut mama un preinfarct? S-a batut tinarul liceean prin vreo pauza? A fost prinsa fiica-ta fumind in buda? Nu conteaza, nu ne pasa, Profesorul are examen ! Si porneste statii de bruiere, in conditiile in care studenta din rindul doi copiaza cu nerusinare din manual...

Paris

2010-09-18T21:08:00.003+03:00

Nu stiu de unde si pina unde, in seara asta, in timp ce asteptam cuminte in patul mare sa adoarma Pisilinca, m-am surprins gindindu-ma la Paris.
Nu am fost niciodata cu adevarat fascinata de orasul asta, desi mi-a fost zugravit in nuante pline de romantism de una dintre putinii Profesori pe care i-am avut in 12 ani de scoala si 6 de facultate. I-am apreciat vechimea, istoria, arhitectura, zonele pitoresti despre care ni se povestea in timpul orelor de limba franceza (intensiv), dar nu s-a creat nici o clipa nici o legatura sufleteasca.

M-am vazut expediata acolo, cu o bursa Erasmus - lucru care spune multe, pentru cunoscatori. Ideea in sine de a pleca a fost dificil de acceptat, eu fiind cam "closca". Ma rog, as merge pina la capatul lumii, dar nu fara Motanul meu (si, mai nou, nu fara Pisilinca), mai ales daca e vorba de o perioada lunga de timp; ca altfel, asa, pentru citeva zile, sint destul de plimbareata.

Am pornit la drum "montindu-ma" cit de bine si frumos trebuie sa fie, cita lume viseaza o viata sa ajunga in orasul asta, mai aveam putin si-i mutam si pe Romeo si Julieta in imediata vecinatate a Notre Dame-ului, pe principiul ca propria minte si stare de spirit fac diferenta intre o experienta superba si una execrabila.

Am avut un soc imediat ce am ajuns; moment ales prost, avind in vedere ca era prima zi de Paste si totul era pustiu, peste tot. M-au asteptat in oras doua studente de la noi de la facultate, care se aflau deja acolo de vreo 6 luni, si m-au condus catre facultate si campus. Pe strada, nici tipenie de om; magazinele inchise, campusul pustiu, caminul gol.
Al doilea soc a fost legat de intrarea in camera.Trebuie sa spun ca intotdeauna mi-am dorit sa stau in camin, viziunea mea despre viata de student fiind foaaarte romantata. Ce sa fac daca m-a nascut mama intr-un oras universitar...?
Oricum, 3 luni de viata de camin mi se parea numai bun. Daca nu imi place ( cum sa nu imi placa????) nu trebuie sa "indur "prea mult (din nou, cum sa nu imi placa???). In plus, stiam ca aici "organizarea" e in doua camere individuale/apartament, cu bucataria si baia comune...Ce poate fi mai frumos?

Nu cred ca imi inchipuiam camera varuita in culori vesele si cu mocheta pe jos. Adica nici macar eu nu pot fi atit de...de...zuza. Dar cind am intrat....
Pereti cu vopsea galben-crem-pal. Pe jos un linoleu ...galben murdar. Da murdar! Pat de fier, salteaua pusa pe el, asternuturile puse gramada pe pat. O noptiera minuscula si un raft mic. Dulap in perete, cu usi glisante, alb. Si peste toate astea, un miros oribil, care am dedus ulterior ca provenea de la condimentele cu care gatea colega mea de apartament. Care provenea din...orient. Ala apropiat. Care m-a fascinat mereu....da mincarea orientala pe care am mincat-o eu in Romania NU mirosea asa....

Trollerul meu gri cu flori roz era singura pata de culoare. Ma rog, si patura albastra pentru care nu aveam cearsaf.

Macar mergea internetul, puteam evada...spre casa.

Am plins citeva zile cum nu am plins in viata mea. Nu indrazneam sa ies din camera de frica sa nu ma ratacesc. De altfel, am stat in camera vreo 3 zile, mincind snitele luate la pachet de la fastfood din Bucuresti...pe care nici macar nu le-am pus in frigider, ca si ala putea cumplit. Cind a venit colega de apartament...am facut cunostinta. Avea peste 40 de ani, miroasea groaznic...

O saptamina a durat pina cind m-am indurat sa scot cite ceva din troller. Pina atunci dimineata imi puneam in troller "chestia" in care dormeam imbracata, luam haine de mers la scoala...cind ma intorceam le puneam la loc in troller si scoteam "pijamaua". Acelasi ritual cu periuta si pasta de dinti, sapunul, lufa, gelul de dus...tot. Cind vorbeam cu cei de acasa nu ziceam decit ca e nasol. Motanului ii boceam nonstop ca eu vin acasa, renunt la doctorat si la tot...

Prima "investitie" a fost o plantuta miiica si simpatica, botezata Florica. Fara ea cred ca ma urcam pe pereti. Si-asa, cred ca o doaga mi-a sarit, ca eu si Florica stateam la povesti...NU, ea NU imi vorbea !!. Ii povesteam din ce in ce mai des ce vas special i-am luat ca sa o pot inghesui in troller la intoarcere, fara sa o sifonez. Pentru ca Florica este foarte smechera, are o freza ca Jackson Five...

Dupa Florica am renuntat la cafea. Am incercat sa ma apuc de ceai, dar n-a tinut. Ca si acasa, ceaiul e pentru oameni bolnavi.

M-am saturat de mezeluri asa ca am inceput sa imi fac salate. Am dat o avere pe ulei de 100 de feluri, tot mi se pare amar si nasol...nu stiu de ce. In schimb se exagereaza ca fructele si legumele nu ar avea gust...Din pacate insa aici nu am gasit deloc marar...

In ziua aia am mers cu fetele la piata - un fel de bazar unde se gasea insa o faimoasa taraba cu o multime de soiuri de mere, inclusiv bot-de-iepure - si apoi am petrecut doua zile inchisa in camera, mincind snitele luate dintr-un fast-food din Bucuresti inainte de plecare si vorbind pe Messenger cu Motanul. Am avut o tentativa de a ma plimba prin campus, insa mi-a trecut repede pentru ca arata de-a dreptul sinistru: pustiu, cu cladirile vechi si absolut nerenovate la exterior, imi amintea mai degraba de bombardamentele descrise de Sven Hassel decit de cum imi imaginam eu ca ar trebui sa arate un loc plin de tineri studiosi.

Parisul nu mi-a placut. Nu mi-a displacut decit din pricina singuratatii si a izolarii, pentru ca nu am reusit deloc sa socializez cu nimeni si am suferit de un dor crunt de acasa, amplificat de faptul ca abia reusiseram, dupa aproape un an, sa aproape-terminam amenajarea noului apartament in care ne mutasem, iar eu fusesem nevoita sa plec inainte ca lucrurile sa isi fi gasit locurile firesti in dulapuri. Am fost insa departe de a-i descoperi magia, farmecul, misterul, pitorescul atit de laudate.

Prima oara am fost smulsa din starea de...prostratie si disperare in care intrasem dupa ce am ajuns in Paris de un drum cu metroul. In care a urcat la un moment dat cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata...
Un barbat la 30 si ceva de ani. Foarte masculin. Frumusetea asta este foarte discutabila; mie mi s-a parut extraordinar de frumos, dar...deloc genul "Ricky Martin". Era imbracat foarte hippie; ciocate, camasa inflorata, vesta de piele, blugi uzati. cu o palarie mare de cowboy. Purtind agatata la git un fel de cutie de tabla retro, cu poza lui Marlyn...
"Mica" lui problema era ca avea un tremurat necontrolat al picioarelor. De fapt, omul cersea. A spus o poveste lunga despre o infectie contractata in spital. Nu am inteles prea multe pentru ca in metrou era foarte galagie. Si-a spus povestea pe indelete, pret de vreo 3 statii. Nu se grabea. A refuzat locul care i-a fost cedat...
Apoi, fara sa ceara...in tot discursul lui nu a fost nici o secunda vorba de "ajutor", "bani", sau "mi-e foame", s-a plimbat printre scaune, in vagon. Fara sa se uite lung la nimeni, dar spunind "multumesc" si daruind un suris tuturor celor care i-au dat vreo moneda.
Era cersetor...

Tot in metrou. Un alt individ, de data asta foarte tinar, pustan. A urcat cu o cutie mare si cu un flaut. Cutia deschisa a scos la iveala un fel de ... "ceva care cinta". A cintat jazz la flaut, "acompaniat" de intreaga orchestra ascunsa in cutie. A cintat mai bine decit am auzit cintindu-se in multe baruri cu "jazz live" din Iasi. La fel, pe indelete, 3 piese. Fara sa le scurteze, fara sa le macelareasca. La sfirsit s-a plimbat si el agale printre scaune. Si pentru ca metroul a facut o oprire intre statii pentru "regularizarea traficului", ne-a mai cintat o piesa, inainte de statia la care a coborit. Lumea a aplaudat...

Terasa in Quartier Latin. M-am oprit sa beau o bere si sa fumez o tigara. Trecuse prea mult timp de cind nu am mai facut asta, aveam si o carte buna la mine....Terasa era deschisa pe o singura latura, asa ca ploaia marunta si "perseverenta" nu ma putea ajunge. Printre mese se plimba agale un porumbel. Ciuguleste coji de seminte si inca ceva, el stie ce; ochii mei, de la "fabuloasa" inaltime pe care o am, nu deslusesc ce e acel "inca ceva" minuscul. Se plimba printre picioarele oamenilor, calm si linistit. Apoi, cu o scurta bataie din aripi, se urca pe masa mea, la 5 centimetri de mina care se odihnea pe cartea de care uitasem. Ma priveste cu un ochi, apoi cu celalalt...priveste cartea...ma priveste din nou si sare jos de pe masa, sa isi continue ciugulitul...

Am fost cumva o norocoasa, pentru ca in perioada in care am stat acolo, am primit vizita de 10 zile a Motanului, vizita de un weekend a celei mai bune prietene din copilarie si vizita de 2-3 zile a unui coleg de munca. Toate astea m-au scos din rutina, iar colegul cu pricina m-a scos si din lenea mea caracteristica, dupa ce m-a fugarit tot centrul Parisului pe jos in jumatate de zi...

Ce mi-a placut, fara drept de apel? Singurul loc in care mi-am gasit linistea si calmul, Sacre Coeur. Acolo a fost Acasa, iar corul de maicute a fost sublim. Tot acasa, sufleteste, m-am simtit in tot Montmartre; din pacate insa nu e o experienta "povestibila" ci doar "traibila".

Ce sa mai spun? O viata aparte mi s-a parut cea a metroului, cu statii dese, bine organizat, curat (in comparatie cu transportul in comun din Romania). Imi placea mai ales datorita amalgamului de oameni de toate culorile, vorbitori de toate limbile pamintului, care strabateau distantele mult prea mari ascultind muzica sau citind; parca te simti mai putin straina cind vezi atitia straini in jurul tau.
Mi-a placut gradina zoologica, prima in care am intrat vreodata, unde am vazut girafele si suricatele; de ambele specii m-am indragostit iremediabil. Mi-au placut concursurile canine desfasurate pe spatiul special amenajat din campus, si serilein care mergeam sa vad caii in manej, la cursurile de echitatie.
Mi-a placut ca era o alta lume, cu deschideri si oportunitati la care nici nu visasem, pe care nu mi le imaginasem ca fiind puse la dispozitia "omului de rind".

Dar Parisul nu mi-a placut. Daca as avea de ales, nu m-as mai intoarce acolo decit pentru o seara si o noapte petrecute in Montmartre, cu luminile si culorile sale. Daca ar fi sa imi duc iubirea vietii undeva, as duce-o la Barcelona. Ironic, iubirea vietii mele a fost cea mare m-a dus la Barcelona, dar eu sper sa ii intorc favoarea cit de curind:)). Pentru totdeauna, daca s-ar putea...

Bia Papadia

2010-09-06T11:30:00.002+03:00

Dupa cum ne este obiceiul - prost, ar zice unii - vineri am preluat copilul de la gradinita mai devreme si am tulit-o la munte.
La cabana/pensiunea/casa, ca nu stiu cum isi spune, Bia Papadia.
Care are si un dragut site de prezentare pe net, asa ca o gugaleala simpla va va conduce la niste poze absolut bestiale, cu niste camere mari, frumos amenajate, cu niste paturi matrimoniale imense.
Din pacate poze cu exteriorul si imprejurimile nu sint, asa ca habar n-aveti ce pierdeti. Pensiunea este la poalele Ceahlaului, care troneaza "fix deasupra capului", la 150 metri de intrarea in rezervatia nationala Parcul Ceahlau si de punctul de pornire pe trasee turistice montane catre Cabana Dochia.
Ce ne-a mai placut? Pai, faptul ca era foarte curat. Si ca in curtea destul de mica era o zona cu pietricele, si o alta cu un tobogan maaare, pe care Pisilinca l-a calarit zi lumina.
Nu in ultimul rind, ne-am topit dupa oamenii de acolo. Tineri, tineri parinti cu un Victor de 1 an si 8 luni, curajos si independent. Este pentru prima oara cind gazdele noastre nu confunda ospitalitatea si amabilitatea cu pisalogeala, astfel incit mereu am avut la dispozitie orice ne-am dorit, cind ne-am dorit, fara sa ne simtim presati sau sa avem impresia ca nu mai scapam de ei. Cred ca domnul mai ales are un al 7-lea simt legat de asta, altfel nu imi explic cum de fiecare data "stia" cind e momentul sa se retraga si stia sa o faca absolut discret, fara a atrage atentia asupra sa.
Am profitat de ocazie - e prima oara cind ajungem in zona - si am "studiat piata", caci dupa cum stiti noi in general, cind conditiile meteo o permit (deci la anul de-acuma) preferam cortul sau casutele. Asa ca am gasit si un foarte dragut camping linga Durau, si o alta pensiune care parea interesanta (exceptind fapul ca inchiriaza niste veritabile case cu doua camere, incalzire centrala, baie si bucatarie complet utilate, numai bune pentru doua familii, si noi inca nu am reusit sa gasim parteneri pentru asemenea aventuri).
Am mai vazut o pensiune draguta, cam mare pentru gustul nostru dar minutios aranjata sa-si merite numele, care inchiria (si) bungalowuri, fara bucatarie, tot pentru doua familii, care avea si un destul de mare si de aiurea conceput spatiu de joaca pentru copii, dar care, ca un mare minus din punctul meu de vedere, tinea in captivitate doua caprioare si un ris. Asa ca le-am dat o bila neagra mare cit bila de bowling, si am zis ca "nu toleram/incurajam/finantam asemenea practici".

Pe scurt, Bia Papadia este o alternativa demna de luat in calcul, drumul pina acolo e ok, zona superba, conditiile ireprosabile, oamenii extraordinari. Si da,ai unde te plimba cu caruciorul :P :). Si da, asteptam doritori din orice colt nu foarte indepartat al tarii ca sa testam si casutele alea cu bucatarie de care va ziceam.

Parasute pentru copii

2010-09-02T15:05:00.002+03:00

Azi mi-a relatat o prietena ca a auzit o conversatie intre doua fetite de 10 ani. Una dintre ele ii spunea baietelului ei ca "Bine ca mai ai tatic, al meu s-a dus cu parasuta". Ma apucase deja durerea de inima gindindu-ma la nenorocirile care lovesc unele familii si intrebindu-ma daca domnul cu pricina se parasutase de hobby sau in vreun serviciu militar.
Continuarea m-a lasat masca, a venit de la fetita care o insotea. "Bine ca al tau a avut numai doua, al meu a avut vreo sapte".

Cine sintem noi, mamele, sa ne varsam frustrarile si necazurile si nenorocirile proprii, esecurile si tristetile si furiile, intinind copilaria unor tzinci de 10 ani? Acum nu spun, despartirea parintilor in sine este pentru orice copil o trauma, in unele cazuri necesara pentru o viata linistita. Dar cum iti permiti tu, ca mama, sa ii prezinti fiicei tale alta realitate decit "mami si tati nu se mai iubesc, dar pe tine te iubim amindoi la fel. Doar ca tati iubeste acum o alta femeie, si atunci s-a dus sa locuiasca impreuna cu ea, dar o sa continuati sa va vedeti, si va ramine taticul tau orice-ar fi"? Care este impactul asupra copilului cind vine vorba sa folosesti asemenea termeni; imi inchipui ca nu sint singurele cuvinte adresate imaginii tatalui infidel.
Cu el in casa sau nu, copilul are dreptul la tatal sau. Un drept pe care ar trebui sa si-l exercite fara influente de genul acestora, din partea mamei "seduse si abandonate". Pentru ca neintelegerile adultilor trebuie sa ramina treaba lor de oameni mari.

Casatoria

2010-09-01T12:25:00.002+03:00

Astazi eram angajata intr-o discutie virtuala cu un grup de prietene, una dintre ele iritata fiind de intrebarile pe care le tot primeste de la neamuri/cunostinte, "cind are de gind sa se marite". Nervii ei atinsesera probabil un apogeu, caci ne intreba furioasa de ce exista inca mentalitatea conform careia o femeie implicata intr-o relatie nu se marita pentru ca nu e ceruta, nu din posibile alte motive (facultate neterminata, venituri insuficiente pentru a se intretine singuri, studii in curs etc).

Si mi-am amintit brusc de noi doi - cred ca am mai scris asta, caz in care imi cer scuze. Si de modul in care "bucata aia de hirtie care nu inseamna nimic" ne-a schimbat vietile, perceptia asupra propriei persoane si perceptia celor din jur asupra noastra.

Noi nu vroiam sa ne casatorim never, ca sa zic asa. Motanu-sef, burlac convins si cu experienta, eu doar burlacitza convinsa, fara sansa de a o fi demonstrat, satula de tipare si cerinte sociale. Si iaca m-a "cerut", si eu m-am bucurat si am zis DA.
Si au urmat pregatirile pentru nunta, care ne-au adus pe amindoi in pragul disperarii, de ajunsesem sa ne soptim unul altuia "parca nu ne era bine si-asa?!?" Imi amintesc si acum, cel mai tare m-a scos din minti refuzul parintilor nostri de a face nunta mai altfel, si de a aparea noi, tinerii insuratei, dupa ora la care s-ar fi adunat deja lumea la restaurant. Eu rastindu-ma ca se presupune ca sintem personajele centrale ale "actiunii" si ca lumea vine sa se bucure alaturi de noi, pentru noi, deci de ce am face-o pe portarii stind la usa sa intimpinam invitatii (dintre care pe o parte nici nu-i prea cunosteam), ei spunindu-ne ca oamenii aia fac un efort ca sa fie alaturi de noi si ca merita toata consideratia noastra. In final a iesit cum au vrut ei si nu a fost asa rau cum ma asteptam, caci a trecut repede timpul pina s-a adunat toata lumea - chit ca eu ramin la ideea mea ca mirii ar trebui rasfatati in ziua nuntii lor, nu pusi la treaba.

Am spus, si am crezut, ca dragostea, respectul, credintele impartasite, ideile si planurile de viitor, aspiratiile, pasiunile, nu au nimic de-a face cu o bucata de hirtie care "oficializeaza" o relatie. Ca nu "planificam" sa ne despartim vreodata, deci nu avem nevoie de partaj si de "evidenta bunurilor". Ca sintem amindoi nemuritori si ca in familiile noastre nu s-ar putea isca nicicind discutii si certuri legate de "care-al cui este". Si cred ca inca mai credem toate aceste lucruri. Si totusi, multe s-au schimbat.

De imediat dupa nunta, cind ne-am topit amindoi vazindu-ne unul pe celalalt in "costumul de lucru". Cind ne-am tinut de mina, ne-am pus verighetele, am dansat valsul miresei indelung pregatit.
S-a schimbat modul in care ma percepeam si in care ne percepeau cei din jur. Cu siguranta acum sint privita cu mai multa simpatie de toate femeile-implicate-in-relatii-si-mai-ales-maritate :)). Desi cercul de prieteni a ramas in mare acelasi, ne vedem invitati la evenimente " de familie" la care nu am participat pina acum. Per total, in ochii "publicului", acum sintem "oameni seriosi si la casa noastra".
Desi casatoria nu e nici pe departe o garantie a unei vieti de cuplu fericite si indelungate si pina ce moartea ne va desparti, mie bucata aia de hirtie in care nu credeam mi-a adus un plus de incredere in mine, in noi, in dorinta noastra de a depasi greutatile, de a face fata incercarilor, de a gasi cai de reconciliere, de a ne darui unul celuilalt.
Ne-a adus, mult mai palpabil, ajutorul si sprijinul familiilor noastre, care acum "ne iau in serios", si au renuntat la reticentele legate de statutul nostru de "concubini, care azi poate-s impreuna, miine poate nu, depinde cum bate vintul ca doar nu au nici o obligatie unul fata de celalalt".
Ne-a adus un copil - asa cum nu vroiam sa ne casatorim, nici copii nu ne doream; dar iata ca ne-am dorit si acum nu ne putem imagina viata fara ea, si ne e dor de ea de cind o asezam seara in pat la nani si pina ne inghesuim si noi linga ea.

Asa ca, desi nu am nici un fel de prejudecati in ceea ce priveste concubinajul, imi permit acum sa sfatuiesc pe toti cei care au dovedit ca pot convietui macar un an in aceeasi casa, sa se casatoreasca. Desi "invechita" si prea putin moderna, casatoria nu iti ofera neaparat un statut, cit un gen de implinire sufleteasca, de calm interior, de pace, de multumire de sine. Mie mi-a oferit toate astea, si ceva mai mult, ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte, dar ne face sa ne gindim la acelasi lucru in acelasi timp, sa ne simtim unul pe celalalt de la distanta, sa ne dorim sa traim si sa murim impreuna, sa "tragem" amindoi odata, in aceeasi directie, la "caruta" vietii, si sa fim mai presus de rautatea uneori de nebanuit a oamenilor.

Asa ca da, sint bucuroasa sa fiu casatorita cu Motanul Sef, mai motan si mai bun decit as fi putut visa.

Mindria de parinte

2010-08-31T11:03:00.002+03:00

Pe buna dreptate zic eu, de cind o am pe Pisilinca si am intrat intr-un fel de linie dreapta, adica am scapat de oscilatiile alea emotionale de la inceput, de fiecare data cind vorbesc cu cineva care nu este inca parinte, sau care este un parinte mai tinar decit mine, simt inlauntrul meu un fel de "superioritate" a unui anume gen de experienta. Recunosc cu mina pe inima ca imi face placere sa discut despre "meseria" asta; nu atit ca sa imi laud copilul, caci atunci cind relatez chestii despre ea le aleg pe cele amuzante, nu neaparat pe cele care demonstreaza indubitabil ce geniu am in casa :), ci cit sa incerc sa le insuflu si altora dorinta de a face lucruri pe care eu le consider bune si importante pentru un copil mic. De exemplu, incerc mereu sa evidentiez beneficiile si placerea alaptarii, a tinutului in brate, a nelasatului sa plinga, a nelovitului, incurajatul sa exploreze, sa se murdareasca, sa stie mereu ca are pe cineva acolo doar pentru el, si tot asa.
pe de alta parte, stiu cit imi displac mie persoanele atot-stiutoare si bagacioase sau fanatice ale unei idei, asa ca incerc sa fac totul cu moderatie, prin exemple concrete din situatiile prin care am trecut noi, si prezentind ambele fetze ale unei probleme, cu accentuarea fireasca a laturii pe care o "propovaduiesc".
Desigur ca Pisilinca mea este cel mai frumos copil din lume, si ca e si cea mai desteapta. Toti copiii sint frumosi, sau au ceva care ii face frumosi, dar nimeni nu e ca ea. Mi se pare absolut firesc, desi sint ferm convinsa ca as putea fi, in paralel, o mama adoptiva la fel de buna cum sint pentru ea. Fireste, cu greselile mai mici sau mai mari care se asociaza oricarei responsabilitati si pe care, in ciuda cartilor citite sau a trendului adoptat, le facem fiecare dintre noi.
desigur ca pentru fiecare parinte, copilul sau este cel mai cel; de aceea, evit sa imi laud copilul. Poate ca asta este o greseala, dar personal m-as simti rusinata de cite ori as naste in mintea altei mame intrebari legate de propriul sau copil, sau cine stie ce ambitie stupida de a-l invata chestii si mai grozave doar pentru ca a mea face un ceva pe care al ei nu il face inca.
De curind, am asistat in cercul meu de mamici la o noua etapa de efervescenta legata de testul portage. Un test care, daca am inteles eu corect, a fost conceput in special pentru copii cu probleme in dezvoltare. Si care, in ceea ce ii priveste pe copiii normal dezvoltati, da dupa parerea mea niste valori aberante ale IQ-ului si ale capacitatilor dobindite deja.
L-am facut si eu, inca o data, pentru Pisilinca; l-am mai facut de-a lungul timpului, recunosc. informatiile pe care mi le-a furnizat, privite dintr-o anumita perspectiva, pot fi interpretate moderat si cu o oarecare corectitudine. Dincolo de IQ-ul de geniu in care nu am incredere si care mi se pare oricum o aberatie pentru virsta asta, avind in vedere etapele normale de dezvoltare IN SALTURI ale oricarui copil, am aflat cam ce stiam: ca e motric dezvoltata ok, ca cica e sociabila desi experienta de zi cu zi nu ma face sa cred ca exceleaza la capitolul asta, dar ca e puturoasa si ca o ajut prea mult in ceea ce vrea sa faca. Ei numesc sectiunea aceasta a testului "capacitati de autoservire", si recunosc ca mereu " am autoservit-o" poate prea prompt, grabindu-ma sa o ajut, sa ii indeplinesc orice dorinta, asa ca s-a invatat sa intinda mina si sa spuna " mami" fara sa priveasca macar peste umar daca sint sau nu acolo, sau daca sint eu sau taica-su.
S-au iscat si mici controverse in legatura cu rezultatele obtinute de copii la test si prezentate cu mindrie de catre parinti, dovedindu-se ca, completarea testul este subiectiva si interpretabila.
Dincolo de toate astea, normale de altfel, transpare insa mindria fiecaruia legata de copilul sau. Care fireste trebuie ca este cel mai cel. Mindrie pe care am spus, o impartasesc desi incerc sa nu o verbalizez si o inteleg perfect. Mi-e teama insa de acel simbure de indoiala si de competitivitate pe care asemenea teste le sadesc in sufletul parintilor. De acel " poti mai mult" care oricum apare, care poate avea efecte benefice sau devastatoare, dar care dupa parerea mea nu are ce auta la virsta asta. Asta e virsta la care copilul trebuie SPRIJINIT in demersul sau de a invata prin observatie si imitatie, de a explora universul, de a " invata" fizica elementara, nu impins, fortat (fie si prin joc), comparat, indesat fortat in niste sabloane.
Asa ca eu i-as indemna pe toti parintii sa fie convinsi mereu ca au copii superbi, sa se bucure de ei, sa le ofere toate sansele de a-si satisface setea infinita de cunoastere si descoperire care le caracterizeaza virsta, si sa lase tabla inmultirii pentru la scoala..

Aventuri la munte

2010-08-30T11:24:00.003+03:00

Am zis ca despre iesirile noastre la munte revin in alt episod.
In mare nu e foarte mult de spus. Avem cort nou si bestial, bestial din multe puncte de vedere, printre care si acela ca poate fi montat de o singura persoana, ceea ce ne usureaza mult viata. In plus, are antreu mare si inalt, de in sfirsit pot sa stau in picioare in el.
Iesirile noastre au fost oarecum linistite, Pisilinca apreciaza mult traiul asta in aer liber, se vede ca-i conceputa " pe drumuri", ca numai afara ar sta. In functie de locul in care mergem, bataile de cap in ceea ce o privesc pot fi mai mici sau mai mari, in sensul ca daca mergem la pensiunea cu piscina si lac de pescuit trebuie sa merg mereu la juma de metru in spatele ei ca sa nu o apuce bilbidiceala fara preaviz, iar daca mergem undeva pe teren drept si larg, nu trebuie decit sa o urmaresc sa nu dispara.

Si totusi, una dintre iesirile noastre de anul asta s-a dovedit a fi cu adevarat speciala.
Am plecat la Gheorghieni intr-o vineri, in ciuda faptului ca accuweatherul zicea de o furtuna in noaptea aia. Bine, teveurile noastre ziceau de cod galben de inundatii pentru tot weekendul, dar eu habar n-am avut.
Am ajuns pe la 5pm, am pus cortul minunat, i-am asteptat si pe ai mei care au stat si ei cu noi o noapte.
Contrar aparentelor, s-a dovedit ca am avut mai mult de munca in conditiile in care eram 4 adulti care sa urmareasca Pisilinca, decit daca am fi fost doar doi.

Pe la 8-9 s-a pus pe ploaie, fulgere, tunete, alea-alea. Am halit gratarul pe care apucasem sa il facem deja, ne-am dus la nani repejor.
Simbata dimineata, soare si frumos, cam ud pe jos, dar...asta e. Maica-mea, rupta de oboseala si de dureri de spate, n-a dormit toata noaptea de teama ca piriiasul aflat la vreo 100 de metri, lat de juma de metru si adinc de-o palma sa nu ne ia cu tot cu corturi. M-am amuzat in sinea mea mai mult decit am verbalizat.

Simbata dupa-masa, pe la 4pm o taie ai mei spre Iasi, la 4.30 se pune pe plouat. Si ploua frate, de-mi venea sa-mi iau cimpii. Am binecuvintat noul nostru cort mare si traistele cu jucarii carate de acasa. pe la 18.30 deja ma rugam sa stea ploaia pina culc copilul, apoi fie ce-o fi.
Si ruga mi-a fost ascultata. Ploaia a stat, copilul s-a putut purceli in voie prin noroi, pe la 9pm a luat somn, imediat dupa s-a pus iar pe plouat.
De data asta insa...rupere de nori. Tunete de te dureau timpanele la propriu, fulgere unul dupa altul, de vedeai sa citesti. Ne-am culcat pe la 10pm si noi, ca nu aveai ce altceva sa faci.
Si m-am trezit la miezul noptii. Aceleasi tunete, aceleasi fulgere, Pisilinca dormind neintoarsa, cortul uscat pe dinauntru, antreul cam mocirlos de-acum, zgomotul piriului care parea sa se fi mutat la 10 metri, si, mai generatoare de panica, vocea unui barbat care racnea.
Eu am ramas cu Pisilinca la cort, Motanu Sef s-a dus sa vada ce si cum.
Piriul cel inofensiv inundase cam jumatate din zona pentru camping, inclusiv un cort in care nu se afla nimeni. Tot campingul era in picioare, pindind sa nu vina apa peste ei. Podetele peste piriu fusesera unul luat de apa, celalalt acoperit.
Am stat mai bine de un ceas si noi, sa vedem ce si cum, desi cortul nostru era pus cumva cel mai departe de apa. Totusi, cind esti cu Pisilincul dupa tine, ti-e cam greu sa te linistesti. Ne-am dus la nani cind a stat si ploaia, fara nici un alt incident. Mi-a cam cazut fatza insa a doua zi, cind pe lumina am vazut ce prapad poate sa faca o lingura aia de apa curgatoare, care e drept, stringe toate suvoaiele de pe muntii din jur.
Inutil sa spun ca a doua zi s-a golit campingul, nimeni n-a mai avut chef de inca o aventura nocturna, mai ales ca pe la prinz cerul se acoperise iar. Noi urma oricum sa plecam spre casa, si am facut-o in ritmul nostru, catinel-catinel, ca devenisem curajosi pe lumina, si oricum cortul trebuia sa se zvinte cit de cit.
Asa ca am fentat si o viitura. Iaca are Pisilinca ce ne boscorodi pe la 14 ani, cind o citi chestiile astea si o sa-mi rida in nas ca nu o las dupa ora 22 in oras...

Pisilinceli

2010-08-23T10:33:00.002+03:00

Am fost in piata sa cumparam chestii pentru un borsh, si ca intotdeauna, fiica-mea s-a capatat cu cite ceva; marea atractie a zilei au fost strugurii. Desi imita cam orice cuvint ii spunem, cu o bunavointa care ma uimeste avind in vedere ca de multe ori rosteste cu totul altceva decit cuvintul original iar noi ne distram teribil, impreuna cu ea, de data asta strugurele a fost botezat din start "pica papa". Pentru cine nu a citit din urma, "pica" nu e cu I de la Ionel ci cu i de la invatatoare, si inseamna minge, pentru ca "minia" face "pica-pica" atunci cind o trintesti pe jos. Astfel, cu o logica imbatabila, fiica-mea ne-a amintit ca de fapt strugurii sint o aglomerare de bilute comestibile.

Tot fiica-mea a gasit intr-un colt ascuns de apartament batatorul de covoare: e lung cit ea, galben si curat pentru ca era nou cumparat. Dupa ce m-a vazut de citeva ori bagind pe sub mobila de bucatarie diverse cozi de mop, rigle si alte de-astea, ca sa ii recuperez mingile pierdute, s-a infiintat intr-o zi foarte serioasa cu el in mina, s-a pus pe burta pe gresie si a inceput sa scotoceasca cu el dupa o bila pe care tocmai o aruncase acolo.

Vocabularul ei devine din ce in ce mai bogat. Tamica este Miiiiaaaa! pentru ca nu sta niciodata sa o atinga, asa ca foloseste imperativul. Motanul este Mia-mia tandru, ca nu e clar care dintre ei doi se alinta mai tare atunci cind au cite un moment de tandrete. Rata si lebada fac Mac-mac dar in moduri total diferite, gisca face ga-ga, cutzu face mm-mm, vaca face muuuu, bubu e mumu iar bunica este...intr-un fel :)). Purcelul fornaie pe nas, porumbelul face hruu-hruu, calul face cla-clo (cu limba) si nihoho, magarul face ii-aaa, bufnita face uu-uu, dar cu totul altfel decit trenul care face uu-uu! si cicacica. Masina merge brum-brum, si nu-i place decit cu masina " lu ta-su", ca " a mea" cam duce la gradi, si oricum e buna numai de depozitat carutul. Mama si tata au devenit mami si tati, ba tati e uneori taticu; pa-pa inseamna sa mergem (e plimbareata fiica-mea, de cum face ochi ea vrea numai pa-pa), papa e mincarea si papi e apa. Mai exista si apti care e lapticul. Din proprie initiativa, cind ne aude pe noi salutind, spune si ea Lua - adica buna ziua, si orice multumesc aude este urmat de un fel de "picere" adicatelea cu placere. Singura chestie care ma dispera este ca s-a prins ca "na" mai este folosut si in loc de " poftim", si desi ne uscam gura spunind poftim-multumesc-cu placere, de cite ori sacapam cite un na in sintagme de genul "na, uite ce-am facut", ne intinde ce are in mina - fie el si un obiect imaginar - spunind taaare mindra na! Acasa e cacu, hutza e uca, pietricelele sint pitceie - si asta se rosteste in general tot imperativ, si e unul din putinele lucruri pe care ar fi bine sa o lasi sa il faca atunci cind spune, daca nu vrei sa ai parte de scandal si batai de cap.

Acum citeva seri ne-a induiosat teribil; avea o singura bilutza noua (in general orice chestie rotunda se cumpara in dublu - macar - exemplar, din motive lesne de inteles) de silicon, colorata pastelat, cu "ceva" inauntru care se aprinde colorat cind dai biluta de pamint. Si uitase cu totul unde o lasase, asa ca, inainte de culcare, umbla nauca prin toata casa inginind alintat si rugator picaaa...piiicaaa... Am cautat amindoi de ne-au iesit ochii, peste tot, am mutat mobile, parca intrase in pamint. Dupa vreo ora de cautari asidue, pline de compasiune fata de copilul care nu se isteriza ci era doar trist si tot venea la noi cu batatorul de covoare sa ne uitam sub dulapurile din bucatarie, unde stie ea ca se pierd picile, si-a amintit brusc: s-a inviorat si a pornit trop-trop cu un cu totul alt tonus, catre living, catre girafa Fisher-Price, in care nu mai erau cuburile originale ci era dosita cu grija minunea sclipicioasa. Dupa asta abia, m-a luat de mina si a zis mami-nani.

Bine, mami-nani asta care m-a bucurat si m-a facut sa fiu tare mindra de ea, pentru ca deodata nu mai adoarme leganata si la sin, ci cuminte linga mine in pat, l-a transformat intr-un mic instrument de santaj. La mama lui, mami-nani se intimpla pe o canapea din camera ei, dupa care eu o transferam usor in patutul in care raminea in general pina pe la 2 noaptea. Mai nou, mami-nani se intimpla aratindu-mi-se dormitorul nostru...pe care nu vreau sa i-l refuz nici in varianta asta, ca sint sigura ca la un moment dat va opta pentru camera ei...

Odiseea concediu 2010

2010-08-23T09:27:00.002+03:00

Pentru ca dimineata am vreo doua ore libere (cit Pisilinca e la gradinita iar eu nu pot sa ma desprind de computer pentru ca stau cu ochi fixati in camerele lor de supraveghere, sa o vad daca si cit plinge) am zis sa profit de timpul asta si sa va povestesc cum ne-am petrecut noi concediul, nu de alta, dar acusi incep sa uit si nu e bine.

Am ales sa numesc concediu cele doua escapade facute la mare, prima oara in efectiv complet, a doua oara singurei.

In efectiv complet, am facut drumul din doua bucati, cu oprire la Galati, la pensiunea despre care va povesteam eu ca m-a impresionat placut. A fost frumos, mai putin faptul ca Pisilinca era in greva foamei si ca tintarii de Galati sint probabil o natie aparte, ca m-au piscat numai pe mine, dar mi-au facut niste piscaturi care si dupa o saptamina se umflau cit jumatate de gamba si ma faceau sa imi doresc sa smulg carnea cu unghiile.
Si am ajuns la mare, la hotelul la care am mai stat si cu vreo 3-4 ani in urma, care pina la usa camerei arata ok - usa camerei cu cartela, da? - dar mai departe, mi-am pus miinile in cap, dar si despre asta am povestit deja.
Ideea de baza a acestei mici aventuri (fara mic dejun inclus, ca vroiam aerosoli dimineata, si am zis sa nu pierdem timpul...)a fost ca e greu la mare :))
Pisilinca a dormit aproape fara exceptie pina cel putin la ora 8. Ma rog, probabil ar fi dormit si mai tirziu, daca ar fi fost lasata, dar pe la 8 rabdarea mea se epuiza cu totul (eu treaza de la 6 in general, ca devin foarte matinala de cite ori sintem plecati) asa ca navaleam peste ea cu gidilici si pupaturi, doar-doar...
Dupa care plecam pe plaja, si ca sa stam putin mai linistiti si sa nu fie nevoie sa pun copilul in lesa ca sa nu se urce pe cearceafurile altora si sa nu il pierd prin aglomeratie si harmalaie, tropaiam vreun kilometru pe plaja pina intr-un loc unde incepea sa se mai dilueze concentratia de turisti galagiosi. Fireste, cu Pisilinca in brate, pentru ca SINGURUL mod de deplasare bipeda pe care era dispusa sa il accepte la schimb, ar fi fost mersul prin apa mica de la mal, incaltata si cu sosete in sandale. In sandalele de piele, ca e mega pretentioasa la ce i se pune in picioare, si acceptarea chiar si a unei alte perechi de incaltari in locul celor care tocmai i-au ramas mici se face dificil, cu strimbaturi si pacaleli.
Eiii...si ajungeam "la baza", unde tati intindea repede rogojini, prosopate si saltelute, ca sa punem printesa depaaarte de nisipul fioros :))
Pe scurt, joaca pe plaja era cam asa: ea urcata pe prosop, inclusiv degetelul mic de la piciorul sting, jucindu-se cu lopatica si pretinzind mereu galetica plina cu apa ca sa se clateasca de cel mai mic fir de nisip de pe miini. De asemeni, galetica era extrem de utila ca sa verse apa din ea la fiecare 3 minute, in nisip, pe ea, pe prosop sau unde se nimerea, astfel incit nu am apucat nici unul dintre noi sa STAM la soare, ci am fost intr-o continua miscare.
In apa i-a placut teribil in prima dupa-amiaza, in care la Mamaia erau niste super valuri; a "inotat", a inghitit un sfert din Marea Neagra, a pleoscait si a plins la fiecare tentativa de a o duce la uscat. Ulterior, marea linistita nu i-a placut deloc, iar in ultimele zile a refuzat cu totul sa intre in apa, exceptie facind fireste varianta proprie si personala de distractie la mare, si anume intratul in apa cu sosete si sandale.
Pe la 10 se termina cu totul orice farima de intelegere si rabdare din partea ei, asa ca stringeam calabalicul si marsaluiam inapoi la hotel, sub privirile destul de uimite ale oamenilor seriosi, care au dat un ban ca sa se intoarca bronzati, asa ca aveau de gind sa faca exact asta, sa se bronzeze cu orice pret si la orice ora.
Urma dushuletul, tropaiala, un ceas de nani...si apoi, ce te faci cu un copil de 1 an si ceva la mare, la prinz? Pai e simplu, te plimbi cu el prin camera si prin hotel, ca in soare la ora aia nu poti sa il tii. Tati se ducea la un "impinge tava" testat sa aduca mincarea, eu distram copilul, papam, ne jucam muuult si epuizant, dupa care urma in general inca un puiut de nani. Mersul la plaja dup-amiaza decurgea la fel, la 6-7pm copilul muuureeeaaaa de somn si oboseala, pentru ca odata ajunsa in camera, dushuita si hranita, sa ne vedem obligati sa mergem "pa-pa" la o plimbare nici-in-carut-nici-pe-jos-nici-in-brate. Stingerea se dadea pentru ea pe la ora 21, obicei cu care vad ca a ramas si acasa.
programul zilnic a suferit si citeva "variatiuni pe aceeasi tema" pentru ca in chiar ziua sosirii, la chiar prima baie in mare fara copil, un val din alea care i-au placut asa mult fie-mii l-a luat prin surprindere pe al meu Motan si i-a furat ochelarii (vechi de 2 saptamini) pe care si-i uitase pe nas. Asa ca am facut si o excursie in Navodari, ca sa producem o alta pereche, nu de alta, dar eu nu aveam nici cel mai mic gind sa conduc pina la Iasi.

A fost cred primul an in care am plecat de la mare cu oarecare bucurie in suflet si absolut lesinata de oboseala. Si da, la fel de alba cum sosisem.
Ne-am pornit spre Rucar, unde avem niste rude care au o casa de vacanta, superba, intr-o zona minunata, niste oameni grozavi. Din pacate in ziua aia a plouat crunt, afara era noroi pina la git, copila iar intrase in greva foamei si nu minca nici borcanele, asa ca am poposit doar o noapte si am plecat spre Iasi.

Marea-episodul 2 a fost chiar si mai agitata si mai obositoare pentru mine. Am plecat simbata, duminica dimineata Pisilinca a vomat si a facut un pic de febra asa ca am stat "pe pozitii" sa vedem ce zice doctorul - care nu era disponibil pe moment...si de unde trebuia sa ajungem acasa miercuri, marti dimineata am taiat-o repede spre Bucuresti, ne-am luat cortul visurilor noastre - multumesc din suflet trio-ului B, R si V pentru ajutor!!!- si apoi spre Iasi, unde am regasit un copil trist, nervos si speriat sa nu disparem iar.

Au mai urmat citeva iesiri cu cortul la munte, la o intrunire moto, dar astea in alt episod.

Circ. De-adevaratelea.

2010-08-19T21:59:00.002+03:00

N-am mai fost la circ de cind eram prescolar. Ultima mea vizita la circ am facut-o doar cu tata - acum stiu de ce - si imi amintesc un cort maaaare, cu locuri pe banci de lemn printre care nu prea aveai loc sa te strecori, cu rumegus pe jos; imi amintesc montarea panourilor de plasa pentru dresura de " pisici", am vazut atunci lei, tigri, acrobatii calare, elefanti, ciini, ursi carpatini si urs polar, capre, multi clovni, trapezisti...si nu mai stiu. Dar cel mai bine imi amintesc vizita in menajerie, la pauza, si ursul polar care statea intr-o cusca mica, cu gratii, in fund, si ma jur ca din ochi ii curgeau lacrimi. De atunci n-am mai calcat in vreun circ. Pina azi.

Azi, dintr-un sentiment de vinovatie fata de "dixtractia" cu gradinita, am hotarit sa o ducem pe Pisilinca la un circ micut, venit in Iasi.
Fireste ca am plins de la bun inceput, de la primele acorduri ale muzicii "de circ". Am plins si mai abitir aratindu-i fiica-mii doi tigri care sareau de pe un taburet pe altul, lasind urechile pe spate si inchizind incet ochii de cite ori se apropia de ei dresorul cu cravasa, cu care nu ii atingea tare, dar ii atingea, si am regasit in ei aceleasi expresii ale Motanoiului nostru cind stie ca o s-o incaseze.
Dup-aia n-am mai plins. M-am regasit, om mare, luptindu-ma intre curiozitatea pe care mi-a stirnit-o mereu viata (pe care o romantez cu siguranta) circarilor, admiratia pentru munca lor, constiinta faptului ca animalele alea au fost oricum condamnate din nastere la o viata dupa gratii, fie intr-un circ fie intr-o gradina zoologica, intelegerea faptului ca pina la urma plata unui bilet la spectacol inseamna supravietuirea oamenilor alora si a animalelor lor, caci spectatorii sint si asa tot mai putini, si odata cu disparitia lor ar disparea si bietele pisici, si elefantii domoli si intelepti.

Per total m-am intristat, recunosc. Copilul din mine viseaza inca la o viata petrecuta in rulota (varianta upgradata a cortului, care ne place atit de mult), la experienta de viata pe care doar cineva umblat prin lume o poate dobindi, la marea familie care ar trebui sa fie circul (desi sint sigura ca si acolo exista invidii, antipatii, piriciosi), la serile de dupa spectacol, la munca si antrenamentul de dinainte. Simt un soi aparte de respect fata de oamenii de circ, caci in spatele "jocului" din arena sta atit de multa munca; munca pe care trebuie sa o faca bine ca sa aiba ce minca; prea rar isi permit ei sa fie bolnavi sau indispusi; si ma indoiesc ca ei cred in concedii medicale. In ciuda faptului ca as prefera ca circul sa nu mai aiba niciodata animale, stiu si ca este o ultima solutie pentru acele "salbaticiuni" nascute deja, pentru care libertatea ar fi o condamnare la moarte. Ii admir poate cel mai mult pe copiii de circ, nascuti si crescuti acolo, implicati in spectacol caci de acolo isi cistiga si ei piinea; mereu m-am intrebat - sincer si fara urma de critica - cum fac ei scoala, caci sint sigura ca fac.

Nu stiu sa inchei postarea asta. Desi cortul de azi era mai mic, tigrii mai obositi, iar pe ursul polar, daca ar fi existat, nu as fi indraznit sa il privesc in ochi, inima imi este plina de emotii, si asta este destul. O fi bine, o fi rau, circul m-a inviat macar o dupa-amiaza.

Alt fel de manifest

2010-08-18T09:46:00.006+03:00

Daca este ceva care ne preocupa din ce in ce mai putin in ziua de azi, astia sint proprii nostri copii.

Ii lasam sa se nasca in spitale mai mult sau mai putin mizere, in conditii cu numar variabil de stele in functie de buzunarul fiecaruia, dar amintind pentru vasta majoritate a femeilor de salile de fatare din fermele de bovine, pe mese reci, sa fie manipulati din primele clipe de viata de straini grabiti, care isi cunosc cu siguranta meseria dar nu manifesta nici o secunda de simpatie sau de empatie pentru micutul dezbracat si atit de nesigur si de pierdut in spatiu. Ii lasa, pentru siguranta lor cica, in acvarii fara capac, rasuciti bine in cirpe autoclavate si ne ducem la ei cu program, din doua in doua ore, caci doar atunci au voie sa le fie foame sau sa ceara alinare, mingiiere, confort si siguranta. Ii luam acasa si ii punem cu mare mindrie in patuturi uriase pentru ei, imbracate in asternuturi si protectii scumpe si frumos colorate, pe care ochii lor nu le pot distinge inca, dar care ii priveaza de ceea ce si-ar dori mai mult, atingerea plina de duiosie si siguranta a bratelor mamei, care dupa ce i-a leganat timp de 9 luni in pintece, ii abandoneaza sub presiunea sfaturilor atotstiutoare si este dispusa sa le ofere alinare cu program, ca sa nu se invete copilul rasfatat.
Si supliciile continua, toate facute desigur sub scuza - de cele mai multe ori crezuta, car care sint sigura ca sta la baza unei vaste majoritati a depresiilor postnatale - educatiei timpurii, a regulilor si a sfaturilor din carti sau venite din timpuri in care nevoia te obliga sa recurgi la anumite masuri. N-o sa adaug pe aceasta tema decit faptul ca atunci cind generatia mea incepea diversificarea, crenvurstii reprezentau " carne" si erau recomandati de catre pediatri. In lipsa de altceva...

Nu vreau sa insist pe tema tinutului bebelusului in brate, pentru ca devine din fericire o idee din ce in ce mai raspindita, pe care o promoveaza din ce in ce mai multa lume si pe care sint dispuse sa o adopte din ce in ce mai multe femei, instinctul matern avind un aport covirsitor in " convingerea" lor ca aceasta este varianta corecta. As prefera sa abordez acum un alt segment al copilariei timpurii, un aspect cu care ma confrunt eu in prezent si care ma face sa ma razvratesc impotriva unor norme si cerinte sociale care mi se par nedrepte.

Destul de contestat de rezidentii altor tari, in Romania concediul de ingrijire a copilului dureaza 2 ani, 3 pentru copiii cu probleme. Cu alte cuvinte, statul iti acorda permisiunea legala de a sta alaturi de copilul tau timp de 2 ani.
N-o sa ma leg acum nici de recenta scadere a indemnizatiei pe care o primesc mamele pentru aceasta perioada de 2 ani; ea insasi este destul de contestata. Oricum, in familiile in care buzunarul permite, mama va alege sa stea linga pruncul sau cit mai mult, in timp ce in alte familii se va intoarce la munca - de cele mai multe ori pe un salariu mizer dar care face diferenta cind e vorba de plata luminii si a intretinerii - cit de curind posibil.
Vreau sa vorbesc insa despre mamele care in ciuda unei indemnizatii consistente (sau in ciuda unui venit familial suficient) sint fortate sa revina la munca.
Femei de cariera, cu functii de conducere, angajate de cele mai multe ori in mediul privat, carora li se atrage atentia ca si 6 luni de absenta echivaleaza cu o plafonare si cu o pierdere a aptitudinii de a-si relua activitatile de dinainte de copil. Femei in cazul carora degeaba le este garantat prin lege locul de munca pe o perioada de 2 ani, plus 6 luni de la revenirea la serviciu, pentru ca daca indraznesc sa lipseasca mai mult de 3 luni patronul le ride in nas si le bate obrazul ca au lasat firma sa se duca de ripa, ca au pus multinationala intr-o postura dificila, ca nu au dat dovada de dedicatie fata de job. Femei care lucreaza in invatamintul de stat si care sint penalizate de directorii de scoala, fiind cadorisite la revenirea in cimpul muncii cu clase slabe, in situatii disperate, cu ore mai putine, cu amenintari ca " am fost nevoiti sa angajam pe altcineva sa iti faca treaba si acum ce ne facem".
Sau de ce nu, femei ca mine, asupra carora se exercita presiuni din partea sistemului, care ma vrea inapoi pe baricade (cu bani de acasa daca s-ar putea) ca sa ma termine de cernut prin sita cu ochiuri largi si cu gauri a invatamintului postuniversitar, ca sa nu tina un loc ocupat degeaba si deci niste bani blocati.

Si cedam, cautam innebunite variante, straini care sa ne ingrijeasca copiii, ne convingem ca nu am avut de ales si ca ne bucuram ca am gasit cea mai buna solutie la o problema care nu ar trebui sa existe: o bona care pare sa nu ne snopeasca in bataie copilul, pe banii nostri; o gradinita in care sint doua educatoare la 12 copii nu una la 20. Ne supunem copiii la presiuni uriase pentru ei, le cerem sa se adapteze, sa accepte o situatie profund anormala, si in tot acest timp intimpinam cu mirare si nervi mofturile nou aparute si insomniile si spaimele nocturne.

O societate traditionalista - tribala, ar spune unii - asigura copilului un mediu cunoscut si prietenos pina la virsta pubertatii, pina la propria reclamare a independentei. Astfel, independenta devine ceva cerut si cistigat, nu suturi in fund pentru noi pasi inainte, asezonati cu tristete si plinsete.

Societatea moderna minimizeaza rolul parintelui alaturi de copilul sau, crescind noi si noi generatii de adulti cu traume adinc ingropate in subconstient, invatati de mici ca lacrimile sint inutile, ca nimanui nu-i pasa, ca normalitatea consta in indiferenta fata de suferinta celor din jur, ca parintii sint ACOLO doar cind au ei chef nu cind este neaparata nevoie de ei. Este profund gresita aceasta abordare, la fel ca si desconsiderarea femeilor care si-au permis sa renunte la slujbe pentru perioade suficient de lungi incit sa isi fi ingrijit corespunzator copiii, asigurindu-le din chiar prima etapa a vietii lor mediul optim de dezvoltare afectiva.

Asa ca eu, desi tocmai mi-am "institutionalizat" copilul (si ghilimelele le pun nu pentru ca as avea vreun dubiu ca am facut-o; o da, am facut-o si mi-e rusine pentru asta, ci pentru ca majoritatea dau acestui cuvint semnificatia casei de copii, a orfelinatului sau macar a gradinitei saptaminale), vreau sa militez in favoarea unei mai "usoare" emancipari a femeii si o intoarcere catre traditie si catre ceea ce simt eu ca ar fi mersul firesc al lucrurilor. Sint sigura ca sint multe mame care gindesc ca mine si care se vad fortate sa isi lase copilul plingind la gradinita sau la bona, ca sa se duca sa fie f.tute de catre un sef care a uitat sau habar nu are cit e de important sa fii parinte. Sint sigura ca sint foarte multe mame care au trecut deja prin aceasta experienta si isi amintesc inca tristetea din ochii copilului, sau trezitul sau brusc noaptea si atirnatul de gitul lor, inginind plingacios " maminu, numami, numami...". Sint sigura ca daca cineva ar indrazni sa afirme public aceste lucruri, ar fi multe de dezbatut pe acest subiect si poate s-ar mai deschide citeva minti si citeva suflete fata de suferinta tacuta, vocalizata sau nu, a unor copii care sint obligati sa creasca printre straini macar jumatate din timpul lor de veghe.

De aceea va rog, trimiteti acest text cunoscutilor. Poate sint parinti de copii mari, sau poate nu au nici o intentie de a deveni vreodata parinti. Dar ceva, o idee, un suflu, poate se va cuibari in mintea lor in legatura cu acest subiect. Nu caut trafic pe blog; daca preferati, copiati textul si trimiteti-l intr-un simplu email, caruia insa poate ii atasati si adresa mea de mail, caci m-ar bucura sa primesc orice tip de feedback.

Puiut de depresie

2010-08-06T19:19:00.002+03:00

Iaca am "copil mare" si intarcat.
Am plecat de acasa, am lasat-o cu maica-mea, dupa diverse aventuri am luat pastilele magice, s-a oprit laptele.
O consider cea mai mare greseala pe care am facut-o de cind sint mama, si daca as putea da timpul inapoi, nu as repeta-o pentru nimic in lume.

Copila se chinuie cumplit cu maselele si cu adormitul, ea care adormea in 5 minute cu sinul in gura, si ale carei cautari de tzitzi din ultima vreme le-am privit ca imbecila ca pe alint si rasfat, nu ca metoda de alinare a durerilor de la masele. Lasa ca acu ne alinam cu geluri si panadoale...

A fost foarte trista. Cind o dezbrac imi arata tzitzile ei, le studiaza si le spune pe nume, cu aceeasi duiosie cu care le "striga" acum doar citeva zile pe ale mele. Mi se fringe inima in mii de bucatele, si nici macar nu am cui sa spun, caci nimeni nu poate intelege. Mie nu indrazneste sa imi ceara, o singura data m-a vazut cu o bluza cu un pic de decolteu si a vrut sa bage mina in sin. Noaptea se ogoaie cel mai greu, ca nici nu e dezmeticita bine, si inca ar mai cauta liniste, pace si dulce. Dar...nu mai este.

Si culmea e ca atunci cind adoarme, cam chinuit (macar acum nu mai tresare continuu, ca sa ma strige...) EU ma simt goala si pustie, si imi lipseste cumplit alintul ala dintre noi.

Se pare ca postarea asta e mai degraba despre mine decit despre ea, desi probabil ca ar fi fost mai interesante detaliile despre cum s-a adaptat ea la noua situatie. Insa eu o sa strig in gura mare, oricui o sa vrea sa asculte:
- intarcare treptata, nicidecum brusca, asa cum am facut eu;
- lasati copilul sa suga cit vrea. Gradi nu e un impediment, poate ramine cu suptul de dimineata, seara si noaptea. Nici presiunile celor din jur, care tot se mira cum de INCA alaptezi, care ii spun copilului ca "e rusine", sau alte timpenii.

Sint cel mai mare sustinator al alaptarii, exclusive pina la 6 luni, continuata pina la macar 2 ani. Pacat ca am invatat-o the hard way. Sint intr-un punct in care nu vreau alt copil pentru ca pe el l-as alapta pina s-ar intarca singur, si asta m-ar face sa ma simt vinovata fata de Pisilinca, careia i-am furat aceasta placere, din considerente egoiste si idioate. Si nu, nu am bani sau timp de terapie.

Pensiuni, hoteluri si stelute

2010-07-24T07:13:00.002+03:00

Drumul spre mare l-am facut din doua bucati, pentru ca Pisilinca nu rezista mult timp in masina (si nici eu:D). Cu oprire la Galati.
Cautasem pe net inainte de plecare o cazare in mirobolantul oras (am o mare problema cu indicatoarele rutiere din Galati, care fie lipsesc fie-s puse aiurea, trimitindu-te in directii gresite pe strazi cu sens unic sau pe care nu poti sa intorci inainte de a ajunge in capatul celalalt de tirg), am gasit, am sunat, am rezervat. Pensiune, pe net scria 3 stele. Omul ne-a colectat de la McDonald's pina la urma (si ala gresit indicat...) intr-o masina pe care numele pensiunii era acompaniat de doar doua stelutze. Pensiunea undeva la iesirea din oras catre Tg Bujor.
Frumos rau. Curticica ingrijita, cu gazon tuns, cu parcare cu pietris, cu doua fintinutze - deliciul Pisilincai, cu o piscina mica; inauntru curat, usi cu cod, caseta de valori, teveu mare, aer conditionat (din pacate prost amplasat in camera in care am stat noi, ca batea direct in pat). Pret de doua stele, mic dejun inclus, conditii de trei. Probabil de asta era si aglomerat; mincare iti comandai de la catering, bautura aveau si ei la preturi mai mult decit ok, iar proprietarul ne-a mai facut si reducere la cazare pentru ca atunci cind am ajuns, ni s-a parut cam departe de faleza si de centru si nu eram hotariti daca sa raminem sau nu. Singura problema de care ne-am lovit, si care pe noi ne-a deranjat mai ales pentru ca avem copil mic care are un somn tare usor, a fost patul care scirtiia de scula si mortii.

Si am ajuns la mare, la hotelul de trei stele la care am facut rezervare de prin martie. In Mamaia, pentru cine nu stie. La care am mai stat doua nopti si acum 2 ani.
Pisilinca umbla desculta in camera, pe mocheta; dupa 5 minute zici ca a mers pe jos pe trotuar. Mobila are 100 de ani si e ciobita si zgiriiata; veiozele au abajurul dintr-un fel de carton. Televizorul e minuscul si e cocotat imediat sub tavan, baia nu are geam afara si nici sistem de ventilatie. In balcon (la camera matrimoniala) este un singur scaun din plastic, si ala spart, de stam pe el pe un prosop ca sa nu ne ciupim posterioarele. Cosul de gunoi de la baie, pe linga ca e extrem de neincapator (se umple cu o doza de bere) nu are capac. Si aspectul general al camerei e cel pe care mi-l amintesc de pe vremea cind, ajunsi la mare cu bilet dupa un drum de 8 ore, stateam pe valize in soare ca sa se "deschida la cazare".

Stiu, o sa imi spuneti ca ce mi-a trebuit litoral romanesc, ca "aaaa, da noi nu mai mergem la romani de muuuulti ani". Ei, uite ca mi-a trebuit, pentru ca cel putin anul asta, cu copil de 1 an, m-am simtit mai confortabil stiind ca vorbesc limba si ma pot intelege cu un medic in caz de Doamne fereste. O sa spuneti ca "la bani putini, asteaa-s conditiile", da mie nu mi se pare ca au fost bani putini; am optat pentru 3 stele pentru ca se presupune ca e mai bine decit la doua, si nu pentru mai multe pentru ca nu am timp - si chef - de spa-uri si spectacole la hotel, plus un copil mofturos care maninca numai ce vrea, cind vrea....si ne lasa si pe noi sa mincam doar daca are chef.

Oricum, ce m-a frapat a fost diferenta intre 2 stele cu patron interesat sa ii mearga afacerea, intr-o zona care nu atrage turisti, si trei stele intr-o zona in care "merge si-asa, ca oricum vin prostii".

La anu ma duc in Spania la mare, cu cortul. Na !

Viata la tara

2010-07-16T08:25:00.002+03:00

Viata la tara, grea, presupunind in general mai multa munca fizica si mai putin confort decit cea de la oras - sau un confort relativ limitat, dependent intrucitva de conditiile meteo - are cu siguranta plusurile si minusurile sale. Placerea de a bea seara berea sau limonada in curte, de a te juca impreuna cu prietenii Grivei si Azorel (1,2, 3 etc) si de a vedea pisicile pindind vrabii, de a gradinari in weekend, a uda florile seara, nu sint lucruri pe care sa le poti face la bloc. Poti sa maninci oua bio si proaspete daca iti amintesti de copilarie cind auzi la prima ora cotcodaceli si cucurigit, poti avea o vecina draguta cu o vacuta curata si alintata, poti face un gratar oricind iti tuna.
E usor de inteles nostalgia dupa viata la curte, mai ales a celor care au crescut la tara. Durerea mare incepe daca se intimpla sa ai niste vecini de-asta nostalgici si cam lipsiti de ocupatie.

Cred ca deja cunoaste destula lume "aventura" mea cu vecinul de la parter, care si-a facut gratar fix sub geamurile mele (da, gratar adica a aprins lemne, a facut jar, pe care a pirpolit cefe si mici), si cind i-am spus ca m-a deranjeaza si ca mi-a imputit casa, nu a gasit sa imi comunice (ma rog, sotia, ca e mai vehementa) nimic altceva decit ca "boul"de taica-meu si "idioata" de maica-mea le-au "mincat zilele" pentru ca nu le-a convenit faptul ca au darimat in apartament peretele de rezistenta, fara nici o autorizatie si fara a face nici o lucrare de consolidare.

Ma rog, la faza cu gratarul, cind vezi Doamne i-am stricat fimeii aniversarea a 50 de ani, am fost amenintata de catre "venerabila doamna" ca n-o sa ma mai salute. Replica mea (dupa gratularea parintilor mei cu epitetele mai sus amintite) a fost "Iaca paguba". Si de atunci nu ne salutam.

Dar acum citeva zile, Motanu Sef iesise cu Pisilinca in brate si ma asteptau pe mine la scara. Si cind cobor, iaca surpriza, se conversa cu vecina. Care a taiat-o imediat ce m-a vazut. Ce vroia? Sa se plinga ca eu as fi facut-o nesimtita. Dar ca e nu mi-a zis nimic, ca "e o doamna". Acum astept sa o prind pe "Odoamna" (mai am eu un exemplar din specia asta....)sa o intreb cind as fi putut sa o fac nesimtita: cind s-a crezut pe tarlaua ei si mi-a aprins focul sub geam, tu'le mama lor de tzigani de oras, cind mi-a jignit parintii, sau cind m-a vazut pe geam venind spre scara blocului cu carut, copil si sacose de cumparaturi, m-a auzit descuind usa de la bloc cu cartela de interfon, si s-a izbit in usa de era sa loveasca Pisilinca, a iesit val virtej dind peste mine si a lasat sa se inchida ditamai usa de metal, desi eram cu toate alea in brate, lasindu-ma pe afara?

Din acelasi ciclu, exista "baba de la parter", buna prietena cu astia. Aparent inofensiva, ea nu e "vizorista" (decit noaptea), e "gradinarizda". Adica toata ziua fute fix 10 fire de flori si 15 de iarba in spatiul verde de sub geamul ei de la bucatarie, o palma de pamint de 2x2 metri. Dar are enshpe bidoane cu apa, butoi sub burlan sa stringa apa de ploaie, sticle taiate puse peste trandafiri invizibili, ce mai, tot tacimul. Ei, gradinarizda asta (care din solidaritate cu Odoamna surzeste si ea frecvent cind ma vede si o salut) a venit cu ideea de a renova scara bloculu; idee minunata, votata fireste de vecinul grataragiu. Asa ca fara sa se consulte cu nimeni (cu mine si cu ai mei sigur nu a facut-o) a chemat neshte baieti, a umplut scara de praf (razuind vopseaua de pe pereti) apoi de putoare de vopsea (arzind o dragalasa vopsea verde de gard de Vaslui). Cind s-a terminat bilciul pe parter si etajul 1, s-au gindit si aia de la 2 ca nu se poate sa fie doua culori diferite in aceeasi scara de bloc, si or luat-o de la capat cu prafuiala si mizeria si vaporii de vopsea. Asa ca acum stam intr-o proaspat-boita-mizgilita scara de un verde infinit, cauzator de dureri de dinti. Si avem pe pereti tablouri cu fotografii si plante pe pereti (care mor de inima rea si de lipsa de lumina).

Ei, dupa curatenia asta de primavara (numa nu am facut chirpici si n-am batut cu maiul niste pamint nou pe jos), s-a hotarit (este un "s-a" impersonal, ca lumea de prin zona mai si munceste, deci mai are si alte griji decit sa ii vina idei marete) sa nu platim femeie de serviciu sa spele pe scara blocului de doua ori pe saptamina. Noooo...facem economie...
Gradinarizda matura in fata blocului de citeva ori pe zi, ca sa o vada toata lumea cita treaba face (numai ea). Nu ne-am lasat intimidati de actiunile de induiosare/impresionare.
O vecina de pe palier spala cam o data pe saptamina. Actiunea se petrece cam asa: se umple o galeata cu apa, se pune in ea nush ce detergent cu parfum de liliac, dupa care se varsa - la propriu - pe palier. Rezulta balti, udeala, mozoleala, numai bun sa aluneci sa iti rupi dracului gitul pe mozaicul ud. Mai ales cu copchil in brate.

Aceeasi vecina s-a apucat sa isi spele covoarele. Cum? Mai e nevoie sa explic?
Le-a scos in fata blocului si le-a intins pe scarile de la intrarea in bloc. Le-a udat cu un furtun tras de la chiuveta din bucataria gradinarizdei. Le-a frecat cu peria si cu detergent, le-a clatit cu acelasi furtun. Le-a intins pe garduri - inclusiv pe cel al spatiului de joaca - la uscat. Au rezultat din nou balti cu detergent si cu jeg. Ca pe ulita.

Uneori ma intreb daca nu-s eu prea fitzoasa. Frate, daca ti se pare greu sa te deplasezi 200 metri (la propriu!!!) sa faci gratar la padure, in loc amenajat de primarie; daca vrei sa iti demolezi si reconstruiesti casa dupa cum ti s-a asezat penisul in pantalonii de pijama dungata dimineata; daca iti pute ideea de a duce covoarele la curatatorie ca faci tu treaba mai buna mozolind totul in jurul tau; muta-te frate-n chizda ma-tii la tara !!!!! Stai acolo cu putza-n colb si fa exact ce-i trece prin capul (de jos) al lu barbat-tu!! E mijto, pe cuvint, stai cu tzatzle pe marginea drumului si stii tot ce misca (asta ca sa nu-ti afecteze vederea uitatul pe vizor)...aer curat...verdeata...si Doamne-ajuta, 2 metri de pamint. Cubi. Deasupra.

Hai noroc!

Offf, blogspot....

2010-07-09T10:24:00.003+03:00

Abia ce am terminat de editat de cinshpe mii de ori postarea anterioara, si tot nu arata cum as fi vrut si cum ar fi trebuit. M-am oprit din editat nu pentru ca butoanele ar merge fix ca o bicicleta cu roti patrate, nu pentru ca desi folosesc editorul de text word de ani buni, si o fac repede si cu placere si cu pricepere, nu reusesc sa ma descalt cu cele 5 butoane de aici, ci pentru ca blogspotul incepuse sa vada in loc de litere, cuvinte si fraze, liniute colorate. Rosii, ca sa fiu mai exacta.

Da'ma enerveaza de numa' chestia asta, pentru ca am mai zis eu, pe vremea cind aveam timp, eram absolut maniaca in ceea ce priveste scrisul (de placere): creioane ascutite dupa 2 cuvinte ca sa aiba virful subtire ca virful de ac, stilou cu un anumit tip de penita, cerneala anume, hirtie ba ingalbenita si subtire ca foita de tigara, ba liniata, ba hirtie de xerox clasica...ma rog, aveam 1001 de pasarele in ceea ce priveste scrisul. Si iata-ma aici, scriind impersonal din butoane, si nereusind sa imi editez doua fonturi si doua culori diferite intr-o postare !

Grrrrrrr, blogspot !!!!!

Catedrala neamului

2010-07-08T09:31:00.001+03:00

Am ajuns la concluzia ca trebuie sa imi fac un nou blog cind am chef de scris postari de-astea, pentru ca pe asta l-as pastra sa il poata citi Pisilinca inainte de 16 ani. Plus ca am aflat ca mai bintuie pe aici si persoane in fata carora m-as jena sa folosesc limbajul licentios :D care-mi vine la gura cind mi se reaminteste de gogomanii de-astea.

Ok, reducem pensii-salarii-indemnizatii, dam oameni afara, o sa ajungem desigur si la cresterea TVA, nu am nici o indoiala...Daaaaaar, constructia catedralei p#lii vopsite va incepe anul asta. Pentru ca, nu-i asa, BOR a COMUNICAT OFICIAL ca avem nevoie de biserici, ca sa se adune oamenii si sa se sustina reciproc in aceste vremuri cacacioase. Si linga Casa Poporului, ce altceva ar putea fi imprimat pe cartile postale de Bucuresti, daca nu o Catedrala la fel de grandoman-oribila? Una cu parcare subterana, crishma, restaurant de nunti si cocktailuri, lifturi, clopote cu butoane si pene de paun. Alea de pe dosul lui Badea.

Statul roman a permis sa fie luat in bataie de joc, si acum isi bate joc singur de el si de noi.
Biserica ortodoxa romana este o institutie autonoma, ai carei angajati sint platiti (si) de la bugetul de stat. Pe de alta parte, clericii sint scutiti de obligatia de a depune declaratii de avere. Sint scutiti (neoficial, dar recunoscut si acceptat tacit, ba chiar cu sustinerea ferventa a unora) de plata taxelor si a impozitului pe venit. Cistiga bani la negru de nu se poate, si incurajeaza enoriasii (ca nu le pot spune credinciosi) sa perpetueze aceasta practica.
Preotii isi permit sa stabileasca tarife in functie de nevoi, starea materiala a parohiei, amplasarea rurala sau urbana a bisericii, fatza celui care solicita serviciul respectiv, determinarea acestuia de a apela la acea biserica si nu la alta, disperarea lui si asa mai departe.

Am fost intrebata de ce m-am mai cununat in biserica, de ce mi-am botezat copilul. Pai e simplu; pentru ca traim cu totii conform unor conveniente sociale, alaturi de oameni pe care ii iubim si pentru care, din varii motive, aceste servicii religioase sint importante.
Botezul copilului nu l-as repeta decit cu impunerea stricta a unor conditii. Ale mele. Am fost de curind la un botez asa cum ar trebui sa fie toate, plin de respect si duiosie fata de copil. In fond, de Iisus nu si-a batut joc nimeni, bilbidicindu-l cu capul in apa.
Dar casatorita m-am simtit cind am iesit de la Starea Civila, nu de la biserica, iar faptul ca preotul nu te cununa in absenta certificatului de casatorie emis de o institutie laica spune, cred eu, multe.

Pina una alta, din cite retin eu, Constitutia Romaniei (stiu, "Ce mai e si aia??!?") zice undeva ca statul roman este un stat laic. Unde e laicismul asta, daca Statul care NU MAI ARE BANI DE SALARII (si care a majorat deja TVA-ul de cind scriu eu la postarea asta), gaseste resurse imense pentru construirea la rosu a catedralei prostilor?

DE CE biserica (ortodoxa romana) detine suprafete uriase de padure in toata tara asta? De ce detine suprafete agricole uriase? De ce capii BOR isi permit sa se implice in jocuri si minareli politice, sustinind pe unul sau altul dintre candidati, pentru a lasa impresia prostimii (prosti, da multi si cu drept de vot desi nu stiu sa isi scrie numele) ca respectivul beneficiaza de insasi sustinerea divina? De ce de cite ori ai de oficiat vreo trebusoara pe la ei, incep sa vina cu pretentii de genul "si un kil de ceara de albine, da n-o sa gasiti, asa ca mai simplu platiti contravaloarea si cumpara biserica", in conditiile in care in piata apicultorii vind ceara la jumatate din pretul pretins de sfintia-sa (da'tu de unde sa stii, ca doar nu iti cumperi ceara de albine sa te jumulesti pe picioare sau ceva?).

Mai spun o data, si inca o data, si daca nu v-am spus-o, v-o repet: cred in Dumnezeu si Il iubesc cit de mult ma pricep eu, dar am credinta ca El ne iubeste pe toti fara intermediari, si ca nu are nevoie de un barbos in haine lungi (cu firet de aur, desigur) ca sa ne "stie" pe toti. Si in principiu nu as avea nimic nici impotriva Slavirii Lui "in cadru organizat"- adica in biserica - daca aceasta nu s-ar fi transformat (de la inceputuri, nu de acum) intr-o mare afacere, atit de profitabila incit daca as avea un pic mai multa charisma, as infiinta si eu o secta - mica, asa cit sa ne putem face si noi doua concedii pe an, unul in tara unul in strainatate, si poate sa ne facem o casuta undeva pe linga oras. Si desigur, ne-am lua si o mica rulota...

Inca o lectie

2010-07-06T14:55:00.004+03:00

Am invatat ca o invitatie la cafea trebuie acceptata la vremea ei, adica atunci cind e facuta. Aminarea este o solutie proasta pentru ca poate fi perceputa ca un refuz, chiar daca nu asta era intentia originala.
Invitatiile la cafea neonorate nu se mai intorc, iar vietile tuturor se schimba atit de repede incit e posibil ca pe viitor cafeaua sa nu-si mai aiba locul. Sau sa intervina stinjeneala. Sau false probleme.
Discutiile la cafea au o savoare aparte, fara nici un dubiu. Aroma creeaza un spatiu intim si fara granite, in care se rostesc mici ginduri secrete; fumul tigarilor ii invaluie pe interlocutori si ii izoleaza de lumea din jur, de realitatea ei. Un partener de cafea poate fi cel mai bun prieten in sfertul de ora in care se savureaza licoarea amara. Cu mult lapte, si cu o tableta de ciocolata alaturi.

Pacat ca banalizam obiceiul bautului unei cafele in tihna. Acum o dam peste cap din picioare, ca sa ne trezim dimineata sau ca sa ne invigoram putin pentru o noua repriza de cine stie ce munca plictisitoare. E panaceul unei mahmureli sau al plictiselii.
Deci copilasi, ascultati la baba: nu refuzati invitatiile la cafea, altfel o sa va para rau!

Dunarea&friends

2010-07-06T09:09:00.002+03:00

In Romania ploua de vreo 3 saptamini de rupe. A inceput cu niste ploi torentiale care au tinut cite 12 ore (in Iasi cel putin), a continuat cu citeva zile bune in care a plouat cu incredere si fara incetare, iar acum se incapatineaza sa ii traga macar cite o ploicica pe zi. Fireste ca in atare conditii, piriiasele de munte s-au transformat in torente care au luat in cale ce era de luat, riurile s-au umflat si au dat pe-afara, riurile mari inca mai au de asteptat unda maxima de viitura, iar Dunarea... pai din ce se aude la TV, Dunarea se pregateste sa mature Galati-ul, sau o buna parte din el.
Chiar si asa, romanul nu se dezminte. Te uiti la stiri si vezi cum "la fata locului" muncesc 10 oameni la umplut saci cu nisip si inaltat digul, in timp ce alti 10-15 maninca seminte si se uita la ei. Nu vorbim de data asta de betivanii din cine stie ce sat uitat de lume, care stiu ca totul e de la Dumnezeu si care nu au facut nimic altceva in viata decit sa bea la crisma (ma rog, plus sa isi bata copchiii si nevasta), ci de oameni dintr-un oras, cu mai mult de 4 clase se presupune.
In timpul asta, televiziunile - se stiu ele care - vuiesc ca guvernul Tariceanu a dat bani pentru construirea de diguri, iar guvernul Boc a retras fondurile. O fi asa sau nu, ei stiu, in mintea mea au rasarit doar doua idei: daca tot se dadusera bani, de ce nu s-a inceput constructia, sa fie angajati banii si sa nu mai aiba ce sa retraga? - dar la asta imi raspund tot eu - pentru ca in tara asta, pina se organizeaza ceva de asemenea anvergura dureaza, ca doar trebuie facute atitea studii si proiecte de fezabilitate, si iar studii si licitatii, si astea se anuleaza si se reorganizeaza pentru ca intre timp s-a schimbat modificarea pe piata spagilor pentru contracte (banoase) cu statul. A doua nelamurire care ma incearca este: inundatiile astea se intimpla mereu in aceleasi locuri (bine, anul asta, plouind mai mult decit de obicei, s-au inundat si zone in mod normal ferite). Se stiu care. Adica stiu si oamenii aia care stau acolo si care isi vad lucrurile murate o data pe an (de cele mai multe ori de doua ori pe an, ca avem inundatiile de primvara-vara si alea de toamna), dar care continua sa isi rezideasca locuintele in fix acelasi loc, ca deh, acolo avea si bunicul casa, si romanul vrea pamint! E chiar atit de greu pe de o parte pentru autoritati sa vada ca INVARIABIL cutare sat sau cutare case din cutare sat sint inundate la o ploaie mai serioasa, si pe de alta parte pentru oamenii aia sa FACA CEVA ca sa nu mai devina subiect de ancheta sociala?

Nu sint lipsita de empatie sau de bun simt, nu minimizez ce se petrece azi in tara. Stiu ca exista sute de mii de oameni "loviti de furia apelor" (cum ni se spune in media) si ca cei mai multi nu au nici o vina. Stiu ca au murit oameni (unii nevinovati, altii pentru ca atunci cind se urla "Viiiine fugiiiiti" plecau sa aduca de la cimp caprele - si aici situatia are un alt tragism, acela al saraciei atit de crunte incit viata fara capra e o condamnare la foame). Stiu ca e o situatie fara precedent (in trecutul recent cel putin) din cauza cantitatii uriase de precipitatii. Dar tot ma scoate din minti ca nici acuma nu se mobilizeaza frate aia aflati (la propriu) cu curu-n balta ! Numa' ii vezi la teveu plingindu-se ca li s-a dus agoniseala de o viata...

Bine ai iesit din umbra, sau uite de unde sare iepurele !

2010-07-05T20:14:00.001+03:00

Rasfoind azi propriul blog, am gasit un comentariu pe care nu il citisem - ma oftic ca nu gasesc functia de instiintare pe mail in legatura cu noile comment-uri, si nu vreau sa activez moderarea comentariilor doar pentru asta, ca mi s-ar parea ca cenzurez.
Si am aflat ca:
- mai multa lume decit credeam imi citeste blogul;
- cineva crede ca exista ceva de admirat la mine.

Trecind peste faptul ca persoana cu pricina si cu mine nu am fost niciodata cine stie ce apropiate - colege da, prietene e mult spus, nu stiu de ce, cred ca pur si simplu nu am avut ocazia - am realizat ca are cumva dreptate. Nu in privinta originalitatii si nonconformismului pe care nu mi le recunosc, nici in privinta curajului - revin imediat la capitolul asta - ci in legatura cu Pisilinca. Da, este un copil minunat, nu am eu rabdarea si energia pe care le merita ea.

L., trebuie musai sa iti spun ceva. Sa faci un copil in zilele astea este intr-adevar o dovada de curaj, dar curajul asta nu are nici o legatura cu munca noastra. Ce mi se putea intimpla, cel mai rau? Sa fiu data afara de la doctorat? Nu cred. Sa ratez ocazia unui post in invatamintul universitar? Pai desi nu ma crede nimeni, nu pentru asta m-am inscris la doctorat. Bine, ar fi ipocrit sau mincinos sa spun ca acum nu ma intereseaza aceasta perspectiva, pentru ca spre marea mea uimire, lucrul cu studentii m-a captivat si mi-a placut, iar rezultatele lor bune la examene m-au bucurat mai mult decit ale mele. Ca sa nu mai spun de cei citiva colegi din facultate care mi-s dragi si alaturi de care mi-ar facea placere sa lucrez. Dar la acest capitol sint absolut convinsa ca ce-i al meu e pus deoparte - daca e sa am loc in facultate, o sa am chiar si asa; daca nu, nu aveam oricum, eu (in naivitatea mea) mai cred ca si competenta si interesul pot conta, nu doar alte aspecte, atunci cind e vorba de angajare.
Dar pe Pisilinca era musai sa o am atunci. Si imi pare rau cumplit ca nu pot sta cu ea acasa cei 2 ani regulamentari, din cauza idioteniei sistemului, care vezi Doamne, "nu s-a mai confruntat cu aceasta situatie"- adevarata catastrofa, o femeie a facut un copil. Incredibil cit tupeu ! La faza asta mi-e sila inca. Si sint convinsa ca orice sistem juridic european mi-ar fi recunoscut dreptul de a da nastere unui copil. La noi la universitate nu s-a putut, eu nu sint in concediu de ingrijire a copilului, eu sint in intrerupere de doctorat. Pacat.

Cit despre oglinda...ce sa zic, se mai ciobesc lucrurile. Inca ma mai regasesc in ea, asa ca zic eu ca e bine. Si oglinzile astea, semai regenereaza, mai cad...:). Dar multumesc pentru interes :)

"Donatori de organe" vs. "conservari".

2010-07-05T11:40:00.003+03:00

Recunosc spasita ca ma scoate din minti expresia asta, donator de organe, raportata la cei care din diverse motive aleg sa se deplaseze pe doua roti motorizate cu multi cai putere.
Intii si-ntii, pentru ca donarea de organe este o chestie pe care eu o consider nobila, generoasa, superba; daca la noi nu se poate face nimic serios si organizat in sensul asta, nu inseamna ca in alte tari lucrurile nu functioneaza sau ca nu exista un proces corect de informare si educare a populatiei.

In al doilea rind, pentru ca se generalizeaza - mergind pina la discriminare - comportamentul si atitudinea motociclistilor. Pornind de la o America a anilor 60, cu motociclisti tatuati pina-n virful.... dintilor (:D la ce va gindeati?), imbracati in piele, cu plete, alcool si arme, gata sa porneasca oricind un scandal sau o bataie, "roackeri" suparati pe viata (si pe toata lumea), s-a perpetuat o falsa imagine a bikerilor golani, pierde-vara, "cremenali", adevarate pericole pentru "celula de baza a societatii" si pentru bunele moravuri. Ma rog, pericolele le intuiesc, ca stiu multe mindre (myself included) lesinate dupa un motor turat, o casca neagra (musai cu viziera coborita), un pantalon sau o geaca de piele. Ma rog, sa revenim.

In ziua de azi, biker-itul asta e o chestie destul de costisitoare ca sa nu si-o permita chiar oricine - in nici un caz pierde-vara traitori de azi pe miine - si care a "molipsit" o categorie foarte larga de indivizi de toate profesiile si din toate cercurile sociale. Ca exista si posesori de motoare care habar nu au rostul echipamentului de protectie, sau care dau gaz pina la 200 pe bulevard in centrul orasului doar de dragul coapselor vreunei pitzi, este adevarat. Dar oare nu exista si atitia conservari cu permis capatat pe de rost, care conduc betzi, care nu respecta nici o regula de circulatie, care...si care...?

De la mine - conservara cu vise de donatoare - lucrurile se vad simplu. Donatorul stie cit e de vulnerabil si trebuie sa aiba grija de sine: echipament complet, precautii suplimentare data fiind starea caii de rulare si lipsa de educatie rutiera a participantilor la trafic. Conservarul insa, care se simte in siguranta in cusca sa de fier - dulce iluzie! la modul absolut, transformata in realitate doar in prea frecventul care-pe-care intre motor si masina - ar face bine sa nu-si mai bulbuce ochii a oftica pentru ca nu are demaraj la fel de bun. Strecuratul intre masini si plecatul primul la semafor pot fi scump platite de motociclist, asa ca nu-l mai sicanati degeaba. Si da, motorul are dreptul sa mearga pe banda sa, nu-l mai inghesuiti in bordura sau in masina pe care o depaseste. Si da, motoarele merg tare, asa ca beliti ochii in retrovizoare la schimbarea benzii sau a sensului de mers, ca degeaba va plingeti ca "a aparut de nicaieri" dupa ce VOI l-ati transformat pe motociclist in donator.
Lupta - ca asa e la noi, o lupta - conducator auto-motociclist este una inegala, care pe primul il costa niste table, pe al doilea il costa viata. E clar cu cine tin eu, cred. Asadar...

Never ride faster then your guardian angel can fly ! si Asfalt uscat.

CM

2010-07-05T11:34:00.003+03:00

Nu, nu ciclul menstrual, ci cupa mondiala.
Care in prima faza m-a enervat groaznic: o gramada de meciuri la orele cele mai idioate, fireste ca toate meciurile trebuie vazute, eventual cu tot cu comentarii.
M-a distrat copios doar initiala isterie anti-vuvuzele (sau cum s-o fi scriind); io-te dom'le tragedie maxima ca nu se aud galeriile cintind, doar trompetele alora. Big deal.

Dar m-am prostit spre final. Sau cum ii spuneam Motanlui-Sef, cind am inceput sa tin si eu cu cineva, se termina.
Am tinut cu Ghana, dar se pare ca nu i-a facut bine :)).
Acu tin cu Spania si cu Uruguay. Sau mai bine zis, sint complet anti -Germania si anti-Olanda. Din pacate, la cum sint programate meciurile, probabil ca o sa ma uit la o finala in care o sa urlu HHuuuuuoooooo la fiecare faza de poarta, indiferent de poarta :)).

Si daca ma gindesc mai bine ca Uruguay-ul de fapt a avut un noroc chior de s-a calificat, si ca a facut-o eliminind singura echipa cu care am simpatizat de la inceput, m-am razgindit: tin cu Spania...

Alegeri dificile

2010-06-28T11:45:00.002+03:00

Necesitam cort.
Pretentiile sint multe dar de bun simt. Vreau un cort de 4 persoane ca sa incapem lejer 3, cu antreu mare si bine adapostit de ploaie in care sa putem pune bagajele si eventual sa ne jucam in caz de ploaie lunga si uricioasa. Vreau sa nu-mi curga apa in cap prin pinza aia, in caz de scurta ploaie torentiala de munte, vreau sa nu mi se rupa betele dupa 5 montari-demontari si sa nu simt cum mi-l ia vintul de sub fund in caz de vreo rafala. Astea din urma sint "mofturi" mai noi, de cind cu vizita noastra la Barcelona, cind le-am patit pe toate trei: batul rupt l-am "gipsat" cu niste sfoara lata, de udat nu ne-am udat prea tare, iar senzatia de "Vrajitorul din Oz" cu care m-am trezit in dimineata aia cu vint a fost absolut dementiala.

Ma rog. Cautarile noastre au pornit in mod pasnic si domestic cu magazinul Decathlon, de care auzisem chestii incurajatoare. Fireste ca in frumoasa patrie exista un singur magazin deocamdata, in Bucuresti, care are site de dragul afisarii unui numar de telefon, ca produsele trebuie cautate pe site-urile "principale" din UK sau FR.
Si gasim primul cort care se atrage atentia. Adica asta. Domestic ca bani, veranda marisoara (daca te uiti pe specificatii tehnice, ca din poze nu pricepi nimic), indisponibil pe site-ul din UK, cel din FR nu face livrari in RO. Iar Decathlon Bucuresti nu raspunde la telefon.
Fideli principiului ca nu te arunci niciodata cu capul inainte la primul lucru gasit ci mai cauti, mai compari, mai cintaresti, am gasit acest cort. La inceput am zis ca e prea mare, dup-aia am cautat de zor filmulet cu instalarea lui (ca asa zicea pe site, ca "se exista" si clipulet), ne-am mai gindit, ne-am mai sucit, am citit review-uri care comentau in mod negativ lipsa plasei contra insectelor, la Decathlon Bucuresti inca nu raspundea nimeni la telefon.

Ei, si de aici s-a declansat isteria.
Incepuse sa ne placa sa cautam, iar review-urile se dovedesc a fi atit de interesante, desi de multe ori opiniile se bat cap in cap. Asa ca am transformat cautarea intr-o chestie metodica. Ne-am apucat sa cautam top-marci-de-corturi-de-familie, producatori seriosi, corturi disponibile in RO pe undeva. Si a inceput o nebunie intreaga.
Corturi care ne-au placut ca functional ar fi asta sau asta sau asta.

Dupa care a aparut asta. Care de mine s-a cam lipit, nu stiu de ce, mi-a placut mie tare. Si eram oarecum entuziasmata, ca marca, acest Cavery, imi era cunoscut nu stiu de unde, si zic iaca, nu e chiar un no-name. Azi dimineata am aflat de ce stiu de Cavery, io care nu le am deloc cu brandurile: cortul ALA de care povesteam in primul paragraf e la mine in balcon, iar pe husa scrie mare si frumos marca. Ati ghicit: Cavery....
Asa ca entuziasmul a scazut urgent.

Ne-a mai placut tare asta. E drept ca are doua incaperi - ceea ce nu ne mai incinta atit de tare, ca totusi Pisilinca mai are mult tare pina sa doarma singura in jumatatea ei de cort, iar noi doi la fel, mai avem mult pina sa ne dorim sa dormim separat. Motanu zice ca el crede ca "chestia" aia de separare se poate indeparta, eu am niste dubii. Dar ne-a placut mult veranda luminoasa, cu mult plastic transparent, si cu semi-inchiderea aia din fata, care te protejeaza de ploaie pe timp de vint.

Si uite-asa, din una in alta, am ajuns la The Cort. Nu stiu daca ati avut rabdare pina acum sa deschideti multele linkuri, dar pe asta chiar merita sa il deschideti, pentru ca acest cort este o mica (ma rog, nu chiar mica) opera de arta. Luminos, spatii de aerisire uriase, tavan transparent, antreu mare. Bine, cortul nu e tocmai de 4 persoane ci cam de 5-6, dar nu vad de ce ne-ar incurca aspectul :)). Ca noua ne place la lafaioteca, si nici cu campam in conditii destul de grele incit sa imi pese ca se incalzeste greu inauntru - mai greu decit s-ar incalzi 3 persoane intr-un cort de 3 persoane, oricum.
Problema este ca nu gasesc importator-distribuitor de produse Cabela in Romania. Nici un UE. Si ar trebui sa il cumpar din SUA. Ceea ce ii dubleaza pretul, care si asa nu e chiar mic, luind in considerare suma pe care eram initial dispusi sa o dam pe un cort.

Asa ca dati sfoara in "tara", si daca aveti dei/sugestii/cunostinta de magazine dincoace de Ocean, nu ezitati.
Va multumesc !

Pledoarie pentru rasfat

2010-06-23T11:15:00.001+03:00

O prietena a fost inspirata sa imi aminteasca citatul urmator.

"Pentru copil, adultul este un obiect particular de iubire. (...)
Copilul este acela care iubeste adultul, si nu invers. El doreste prezenta adultului. Placerea lui este sa atraga atentia asupra lui: "Priveste-ma....ramii linga mine..."

Cind se duce la culcare, seara, copilul cheama persoana pe care o iubeste si o implora sa nu il abandoneze. Cind sintem la masa, bebelusul, cel care inca bea laptele in biberon, si-ar dori sa vina cu noi, nu pentru a minca, ci doar pentru a ne privi. Adeseori, adultul trece nepasator alaturi de aceasta iubire mistica de care nici macar nu isi da seama. Si aceasta mica fiinta care ne iubeste va creste si va dispare. Cine oare ne va mai iubi la fel? Cine ne va mai chema, in momentul in care se culca, spunindu-ne: "Ramii..."? Mai tirziu, acest copil ne va spune, indiferent: "Noapte buna." Si cine oare va mai avea o asemenea dorinta intensa de a ne privi, pur si simplu pentru a ne vedea, in timp ce noi mincam, el raminind fara mincare? Noi, adultii, ne aparam in fata acestei iubiri care se va stinge. Si nu vom mai gasi o alta asemeni. Nerabdatori, spunem mereu: "N-am timp. Nu pot. Am o gramada de treaba." Si in acelasi timp, gindim: " Acest micut trebuie sa isi corecteze comportamentul, altminteri vom ajunge sclavii lui." Ceea ce am vrea este sa ne eliberam de el, pentru a face doar ce ne place noua, pentru a nu renunta la micile noastre placeri.

Un capriciu teribil este cel care consista in a trezi parintii, dimineata, cind acestia dorm inca. (...)
Si totusi, ce altceva decit iubirea, impinge copilul de-abia trezit sa isi caute parintii? Si oare ce altceva ar putea face copilul, sarind din pat, cind rasare soarele? El pleaca sa isi caute parintii care dorm inca, ca si cum ar dori sa le spuna: "Invatati sa traiti odata cu natura. Uitati lumina, dimineata a venit." Si alearga, pur si simplu, pentru a-i revedea pe cei pe care ii iubeste. Fara indoiala, camera este inca sumbra, copilul avanseaza tremurind, cu inima strinsa de teama de obscuritate; dar el reuseste sa depaseasca toate aceste piedici si se apropie incetisor...isi atinge parintii...care il cearta...."Ti-am spus de-atitea ori sa nu ma trezesti dimineata!" - "Dar nu te-am trezit, spune copilul, doar te-am atins. As fi vrut doar sa te imbratisez."
Ca si cum ar spune: "N-as fi vrut sa va trezesc de-a binelea, ci doar sa va chem sufletul..."

Iubirea copilului e foarte importanta pentru noi. Tatal si mama dorm toata viata, ba chiar au tendinta de a dormi mereu; si e necesar ca o fiinta noua sa ii scuture si sa ii sustina cu o energie proaspata si vie, care lor le lipseste deja. Avem nevoie de aceasta fiinta care actioneaza de o maniera atit de diferita si care vine sa ne spuna , in fiecare dimineata: "Exista o alta viata, pe care ati uitat-o.Invatati sa traiti mai bine."
A trai mai bine, a simti iubirea atingindu-ne....Omul ar degenera iremediabil fara un copil care sa il ajute sa se inalte. Si daca adultul nu se trezeste, incetul cu incetul o scoarta dura il va acoperi si il va face insensibil. "

Maria Montessori, L'Enfant

Parinti si copii

2010-06-17T22:44:00.003+03:00

Pe Antena este o emisiune care daca nu ma insel se cheama "Comanda la mine": doi adolescenti problema sint mutati pentru o saptamina intr-o familie care are si ea copilul/copiii sai, de virsta apropiata cu "transmutatii". Si ma rog, acolo primesc la un moment dat cite o scrisoare din partea parintelui/parintilor.
Si in seara asta, mama "de imprumut" ii spune adolescentei in cauza ca "mamele au multe de facut si se pierd in atitea treburi si este de datoria ta sa o ajuti si sa o intelegi".

Ei, uite eu cu asta nu pot fi de acord. Eu am decis ca vreau sa fiu mama, Pisilinca nu a cerut sa se nasca. Cind am hotarit sa am un copil mi-am asumat din start - consider eu - atit implinirea, fericirea, bucuriile, veselia, chiotele de ris si ginguritul, cit si riscurile, neplacerile, bolile, colicile, razvratirile ei.
Este datoria mea (si iubirea mea) de mama sa am grija de ea cit mai bine. Sa o iubesc, sa o invat ca e desteapta si frumoasa si poate avea orice isi pune in minte, sa ii cultiv increderea in sine, sa ii insuflu dragostea de oameni si de natura, dorinta de a ajuta, de a fi buna. Sa stiu ca are ce pune pe masa, are cu ce se imbraca sa plece la scoala fara sa-i fie rusine, are carti si caiete si rechizite. Sa o invat sa fie Om.
Chiar daca pentru asta trebuie sa dau in bot muncind, indiferent ce sacrificii trebuie sa fac pentru ca ei sa ii fie bine, este datoria mea fata de ea sa ii ofer TOT ce are nevoie ca sa creasca armonios, sanatoasa la trup si in spirit.
Si mai cred ca eu, ca mama, nu am voie nici o clipa sa ma las dusa de val in asa fel incit sa ajung sa imi pun copilul pe locul doi. Locul doi dupa ce? cariera? distractie? maturat si mopuit prin casa? Ce poate fi mai important si mai de pret decit sa iti vezi copilul cum creste zi de zi, cum invata clipa de clipa, cum se schimba si se transforma intr-un adult pe picioarele sale, independent, responsabil, pregatit sa intimpine si, daca e nevoie, sa infrunte viata?

Dar ea? de ce ar avea ea vreo datorie fata de mine? E ca si cum as fi nascut-o "ca sa aiba cine-mi da un pahar de apa la batrinete". Gresit. Nu e nevoie sa faci copii pentru asta. Copilul nu este o investitie IN FOLOSUL MEU pe termen lung. M-as simti cumplit de vinovata sa ii induc eu ideea ca are obligatii fata de mine, pentru ca in fond faptul ca acum o sterg la fund mi se pare firesc si este recompensat inmiit de un pupic sau de un "cum se alinta Pisilinca?".Nu vreau sa o cresc in asa fel incit peste 40 de ani sa isi doreasca cu ardoare o saptamina de concediu, dar sa vina sa stea cu mine pentru ca i-am inoculat an de an, zi dupa zi, sentimentul ca are obligatii fata de mine. Nu vreau sa ii atirn si mai multe greutati de picioare, nu vreau sa ii ingradesc zborul, nu vreau sa stea pe ginduri si sa aleaga mai-putin-binele-ei pentru binele meu.

Ajutorul dat de copii parintilor cred eu ca este rezultatul firesc al unei relatii frumoase si armonioase intre ei. Sint absolut sigura ca un copil crescut in spiritul valorilor pe care le respect si in care cred, va sti mereu sa ofere "paharul cu apa", mingiierea, umarul de sprijin, mina de ajutor, din proprie initiativa. Din dragoste si respect. Pentru ca eu chiar cred ca si dragostea parintilor, si dragostea de parinti sint unice. Cred in ambele.

Acasa

2010-06-15T11:20:00.002+03:00

Ma surprind des gindindu-ma cu nostalgie la apartamentul din Stejar, prima casa pe care am cunoscut-o. De fiecare data compar zona, verdeata, straduta cu tei, linistea din fata blocului, locurile de plimbare, cu ceea ce am azi, si de fiecare data mi se pare ca acolo era mult mai bine si mai frumos decit aici.
Este cumva normal, acolo am crescut, acolo m-am descoperit, acolo am trait primele emotii; de locul asta unde stam acum nu ma leaga aproape nimic. Acum cinci minute, motaind linga Pisilinca, mi-am amintit perioada in care eu si Motanul cautam apartament, si mai gasisem unul care mi-a placut tare, tot in zona asta, la un parter, cu un spatiu verde bine umbrit...cu 3 camere, multe debarale. Si mi-am dat seama ca apartamentul ala (la care ma gindesc uneori cu jind, desi atunci nu ar fi fost o alegere buna, proprietarii vroiau un termen de habitatie de vreo juma de an) aducea cumva cu cel in care am crescut eu.
Dar mi-am mai dat seama ceva. Oricit de putin am reusit eu sa relationez afectiv cu apartamentul in care stam acum - caci desi imi place, e aranjat asa cum am vrut noi, si cu destul efort - el este casa Pisilincai. Asa cum cel din Stejar a fost casa mea. Radacinile ei vor fi legate de locul asta, si peste ani isi va aminti de dulapurile in care nu avea voie sa umble, de scotocitul pe ascuns in bijuteriile si fardurile mele, de biroul lui taica-su, de clipele in care va alege o carte din biblioteca, de racelile petrecute cu noi linga patutul ei, de povestile citite, de drumul spre gradinita si spre scoala, de mii de maruntisuri. Si ea va iubi acest acasa, si daca cumva ne vom mai muta (desi eu tot spun ca nu...)se va simti si ea furata de ceva ce ii apartinea, ce facea parte din fiinta ei.
Asa ca...cred ca ar trebui sa las nostalgiile deoparte, si sa ma ocup mai mult de Acasa Pisilincai.

Pi-Pi

2010-06-13T19:13:00.002+03:00

Intii si-ntii trebuie sa spun cum suna de fapt Pi-pi-ul asta.
P-ul este de fapt un pf, ca in pfui, usor suflat printre buzele tuguiate a interes.
Intre P si I se strecoara gales si alintatzesc o scurta vocala a la francaise, ceva intre u si e.
Pi-Pi se spune stind cu degetul aratator bine tintit.

Nu stiu de unde pina unde, de cind a vazut fiica-mea primul gindacel (niste Vaca-Domnului care bintuie printre dalele de beton care traverseaza spatiul verde catre scara blocului) l-a denumit Pi-pi, desi pina atunci "sintagma" insemna pis-pis. E drept ca din punct de vedere fonetic, pis-pis-ul nu seamana prea tare cu gindacelul a la Pisilinca.

Weekend-ul asta am fost plecati pentru prima oara toti 3, cu cortul, la pescuit. La o pensiune draguta despre care nu stiu sa dau multe detalii referitoare la conditii de cazare sau lista de bucate, dar care are un lacusor cu doua lebede (si cu carasei si pui de crap, si-or mai fi si alte inotatoare pe acolo dar noi asta am vazut), spatiu verde, restaurant cu terasa la umbra, loc de pus cortul la umbra si...piscina.

Dar atractia weekendului au fost muuultii gindacei, multele furnici, multele chestii cu multe picioare care pot fi gasite prin iarba. Asa ca fiica-mea a piuit pina s-a plictisit, fugarindu-le cu degetelul.
Si, mai nou, cind o intrebi unde e gindacelul, nu se mai uita atenta in jos, ci isi studiaza minuta in cautarea vreunei furnici ratacite.

I'll scream away my mental health

2010-06-06T00:00:00.002+03:00

Nici eu nu stiu bine ce vreau sa scriu acum aici, dar tocmai mi-a trecut pe linga ureche versul asta si am "rezonat" cu dumnealui. Am rezonat chiar intens. Bine, cam stiu eu de ce, dar nu e locul pentru asemenea discutii.
Asa ca ramin cu zbieratul, in sinea mea, poate conving pe cineva...

Mici placeri

2010-06-05T23:36:00.002+03:00

De cind mi-am cunoscut Motanul , nu m-am mai priceput de nici o culoare sa fiu singura.
Inainte de el, de multe ori eram mai fericita sa stau in tacerea (muzicala) a camerei mele, sa ascult...ceva, sa scriu, sa citesc, sa recitesc, sa visez sau, de ce nu, sa imi fac unghiile cu migala care nu ma caracterizeaza.
Inainte de el furiile mele se inecau neputincioase in rock (sau metal) la maxim, in pagini de "roman" cu 4 personaje si in "abdomene" facute cu draci pina la epuizare. In momente de autoflagelare (adica de autoimpunere a unui nou stil de viata: "De acum inainte voi fi asa") imi puneam o patura pe podea si ma culcam invelita cu sacul de dormit, lasind radioul sa mearga incetisor toata noaptea. Recunosc ca dormeam tare bine pe podea, este o mica placere dupa care tinjesc si acum, desi dupa carat de Pisilinca un an si ceva spinarea mea nu cred ca ar mai tolera genul asta de exercitiu sanatos.
Oricum, ideea este ca de cind mi-am cunoscut Motanul, tot timpul meu liber mi-am dorit sa ni-l petrecem impreuna. Fratii siamezi nu erau suficient de apropiati pentru gustul meu, daca intelegeti ce vreau sa spun. Asa ca s-au dus si scrisul, si auditiile muzicale, si ordinea migaloasa prin dulapurile cu hirtii (scriituri de-ale mele strinse in timp) si tot felul de alte maruntisuri.

Dar in seara asta am regasit ceva de demult.
Stau si scriu, am baut pepsi (un pahar, ca deh, inca alaptez), am tras (cu sughituri) citeva fumuri dintr-o tigara slim (ca sa imi aduc minte ce bine era, nu am reusit) si ascult.

Ce coincidenta. "Good bye to romance. Good bye to friends".

Yesterday has been and gone
Tommorow will I find the sun
Or will it rain
Everybody's having fun
Except me, I'm the lonely one
I live in shame

I say goodbye to romance, yeah
Goodbye to friends, I tell you
Goodbye to all the past
I guess that we'll meet
We'll meet in the end

I've been the king, I've been the clown
Now broken wings can't hold me down
I'm free again
The jester with the broken crown
It won't be me this time around
To love in vain

I say goodbye to romance, yeah
Goodbye to friends, I tell you
Goodbye to all the past
I guess that we'll meet
We'll meet in the end

And I feel the time is right
Although I know that you just might say to me
What'cha gonna do
What'cha gonna do
But I have to take this chance goodbye
To friends and to romance
And to all of you
And to all of you
Come on now

I say goodbye to romance, yeah
Goodbye to friends, I tell you
Goodbye to all the past
I guess that we'll meet
We'll meet in the end

And the weather's looking fine
And I think the sun will shine again
And I feel I've cleared my mind
All the past is left behind again

I say goodbye to romance, yeah
Goodbye to friends, I tell you
Goodbye to all the past
I guess that we'll meet
We'll meet in the end

Dau un premiu cui cunoaste versurile.

Am trisat

2010-06-05T23:27:00.002+03:00

Am trisat pe blogul asta si imi pare rau.
Mi-am sters o postare pentru ca am scris-o intr-un moment de suparare care s-a dovedit a fi fost nefondata, pentru ca m-am gindit ca o va citi cineva apropiat si va suferi degeaba.
Scrisesem despre oglinda unei vieti, oglinda sparta si lipita la loc de prea multe ori. Despre o oglinda care distorsioneaza tot, care trebuie ascunsa in asa fel incit sa nu atraga atentia, sa treaca neobservata, sa fie privita doar din unghiul corect.
Imi pare rau in primul rind pentru ca nu am cum sa recuperez acel entry.
Imi pare rau ca am fost atit de nesincera cu mine insami incit sa violez pseudo-intimitatea acestui blog. Cred ca este evident pentru toti cei care il citesc ca nu este genul de blog pe care sa imi fi propus sa destainui secretele vietii mele (cel putin nu intr-un mod evident), poate doar arareori si cifrat. Si totusi, desi mi-am mutat toate postarile pe blogul de pe wordpress, deci as putea incepe oricind sa scriu acolo, ceva ma tinea legata de pagina asta albastra, care imi oferea sentimentul de "acasa".
Pe care l-am pierdut.
De ce imi bat capul cu asta?
Pentru ca in seara asta oglinda s-a mai spart inca o data. Si m-am taiat in cioburi...

Gradinite ep. 3

2010-06-04T22:16:00.002+03:00

Am ramas cu 3 gradinite pe lista. Poate ar fi mai multe, dar am restrins cautarile pe traseul casa-munca (lucram amindoi in aceeasi zona a orasului, aia diametral opusa celei in care locuim) din motive usor de inteles.

Prima dintre ele (in ordinea vizitarii lor) este foarte apropiata de joburile noastre. Are grupa de pampersi (2-3 ani), organizeaza multe activitati cu copiii, educatoarele au studii superioare si module de specialitate. Ofera o gama variata de cursuri optionale (bine, pentru cei mai marisori).
Ce nu mi-a placut: e inghesuita in interior, iar jumatatea de curte care nu e spatiu de joaca este pe un teren foarte in panta, cu muuuulte trepte.

A doua este mult mai generoasa din punctul de vedere al spatiului. Salile "de clasa" sint folosite doar la "activitati", joaca se desfasoara intr-un spatiu mult mai larg. Mincarea este gatita la ei, si alta gradinita privata cu bucatarie nu am gasit pina acum. Minusuri? Directoarea si-a ocupat deja cele 15 locuri de la grupa de pampers (2-3 ani) si avind in vedere ca mai are cereri, nu vrea sa se lege la cap cu un copil mai mic de 2 ani. Eu nu am renuntat complet la idee inca...

A treia este destul de aproape de casa. Spatiul nu e foarte generos, dar curtea e mai mare decit la prima si cu siguranta este pe teren drept. Minus? Cladirea este pe 3 etaje (micutii sint la etajul 2), dar scarile sint asigurate cu portite. Plus? Are sistem de supraveghere cu camere, care difuzeaza pe internet, astfel ca iti poti vedea copilul cind iti casuneaza. Bine, nu multa lume are vreme de belit ochii pe net la servici, dar faptul ca femeile alea stiu ca pot fi vazute oricind, iti garanteaza, cit de cit, un comportament corect din partea lor...

Avind in vedere ca la numarul 2 nu stiu daca o sa avem sau nu acces (cica se intentioneaza crearea unei a doua clase de pitici-mici, dar nu e nimic sigur), oscilez deocamdata intre 1 si 3. La 1, directoarea este o cunostinta-printr-o-cunostinta, asa ca sa spunem ca as avea ceva inside-information. La 3, merge de vreo 3 ani copilul unor amici, care sint foarte multumiti.
Habar nu am ce sa fac....

Gradinite ep. 2

2010-06-04T21:55:00.002+03:00

Trebuie sa spun ca ale mele cautari in materie de gradinite au pornit de la ideea initiala (initiala pentru ca acum vreun an, cind m-am gindit prima data la "ce ma fac cu copilul cind ma duc la munca", asta a fost convingerea mea) ca o voi da la o cresa de stat. O mama din Iasi mi-a spus ca a avut fetita la o cresa anume, altcineva mi-a recomandat calduros o alta, asa ca totul parea destul de clar.
Intre timp, nu stiu cum de m-am desteptat deodata si m-a fulgerat imaginea unui cird de micuti plingind in patuturi metalice, ca alea in care am vazut cu totii orfanii mediatizati dupa '90. Asa ca am devenit brusc mult mai deschisa la ideea de institutie privata, dar desigur ca nu puteam renunta din start la ideea initiala, inainte de a face o vizita macar.
Prima cresa de stat pe care am vazut-o ne-a strins amindorura stomacul de cind am vazut cladirea,veche, murdara pe afara, cu mucegai pe la colturi si geamuri mici cu zabrele, curtea neingrijita, cu leagane stricate, iarba mare, gunoaie si cioburi. Am recunoscut tiparul gradinitei in care nu am vrut eu sa stau cind eram mica; la fel,era gradinita de cartier, in aceeasi curte cu cresa de cartier. Masochismul a continuat, am ajuns pina in dreptul usii de la intrare, care s-a deschis pe neasteptate si ne-a trasnit un miros de statut si umed. Am plecat.
A doua cresa de stat vizitata (intre timp vazusem si niste gradinite private) arata cam la fel pe afara, inauntru insa mirosea mai omeneste, asa ca am intrat (singura) si am urcat la copii. Era ora de somn; doua ingrijitoare (singurele fiinte adulte din cladire) sporovaiau intr-o incapere care comunica cu cele doua sali in care dormeau majoritatea copiilor. Adica aia care nu scinceau. In patuturile de fier mult temute.Pe canapeaua pe care stateau, pe o pernuta, suspina in somn o fetita de vreo 3 ani,care tot tresarea, deschidea ochii mari si se uita in jur, strimba gurita a plins si atipea iar, in shhh-ul ingrijitoarei. "Abia a venit de citeva zile si inca nu s-a obisnuit", mi s-a spus. Mi s-a mai spus cum micul dejun e compus din piine cu margarina sau pate. Si mi s-a raspuns cu ochii maaari: "Pai cum adica...activitati? Ce activitati sa facem cu copii de un an jumate? Ei se joaca, mai mult in patut, ca nu-i putem pazi pe toti deodata". De asemeni, am fost informata de salariile de mizerie din care guvernul are de gind sa mai taie ceva.

Deci da, asta ofera statul roman pruncilor de azi.
Nu stiu citi dintre noi am crescut prin cresele si grainitele comuniste; eu nu am facut-o, nu pentru ca nu ar fi incercat parintii, dar la cresa (la 10 luni) m-am imbolnavit crunt, iar la gradinita am plins crunt (pe linga faptul ca ma imbolnaveam des). Am avut noroc la vremea aia de o femeie extraordinara, proaspat pensionata, care a avut grija de mine si m-a invatat mai multe decit ar fi sperat oricine.
Ma intreb insa din ce in ce mai sincer ce start in viata au copiii care la un an (sau mai devreme) sint dusi in aceste lagare-de-concentrare-a-copilariei, care nu mai au nici macar educatoare. In ce fel le este influentata dezvoltarea ulterioara.

Gardinite ep. 1

2010-06-04T13:01:00.003+03:00

Nu e cea mai reprezentativa experienta la o gradinita din Iasi, dar intr-un fel m-a amuzato-enervat cel mai tare, intr-un mod absolut bizar.
Am intrat in gradinita asta din intimplare, ca ne-a iesit in drum in timp ce cautam o alta. Dar am zis ca na, nu stii niciodata de unde sare iepurele, de ce sa ratez ocazia?
Am ajuns, ca intotdeauna, la ora de somn. Gradinita e intr-o casa mica, are practic o singura sala de clasa, o sala de jocuri, baia, sala de mese, holul de la intrare.
Poarta frumos incuiata, cu sonerie si interfon.
Mi-a iesit in cale educatoarea, copiii dormeau. Am intrebat daca primesc copii de 1 an jumate. Nu prea mi-a raspuns, mi-a aratat cum e amenajat interiorul. Mi-a spus cit costa: 550 lei/luna, plus masa 13 lei/zi. In sistem catering. Dar noroc ca au cuptor cu microunde....
Mai intreb o data daca primesc si copii asa mici, pentru ca nu are nici un rost sa ma apuc de pus intrebari daca raspunsul este nu.
Nu prea stia ce sa zica. Or sa vada la toamna; daca nu se inscriu destui, probabil ca e buna si a mea ca sa cotizeze. Dar e miiica. Si ea se chinuie si cu aia de 2 ani, 2 ani jumate, ca nu maninca singuri, si pling in primele zile, si nu vor sa doarma la inceput...Vaaaaai ce s-a mai chinuit...

Si-atunci intreb si eu: ce cauti acolo madam? Te-o mintit cineva ca e usor?

Amintiri cu griji :)

2010-05-27T21:20:00.003+03:00

Azi m-am intilnit cu un prieten, coleg de munca si proaspat tatic de baiat.
Agitat, stresat, obosit. Mi-am amintit cu oarece remuscari ca l-am cam luat la misto cind imi tot zicea "R.-ule, is stresat, imi fac griji".
Na, orice proaspat-prima-data-parinte isi face griji, cred eu. Ti se cam scoala parul pe spinare cind citesti de sindromul mortii subite, cind te gindesti daca nu cumva micuta rima nu va regurgita in somn sa se inece, sobolanutul pare asa de fragil si neajutorat, si habar nu ai cind plinge de ce plinge, cind miriie de ce miriie, daca ii e cald sau frig, foame, daca il doare burta sau daca pur si simplu a cazut in butoiul cu melancolie si se simte pierdut daca nu e leganat si mingiiat cum a fost timp de 9 luni in burtica mamei.
Nu stii cit maninca si daca ii ajunge, nu stii la ce ar trebui sa fii atent, daca uda destui pampersi, eu imi amintesc ca facusem la un moment dat o fixatie ca daca sistemul ei imunitar este prea tinar ca sa stie sa faca febra, si daca nu cumva va face cine stie ce infectie si eu n-o sa imi dau seama ca ceva e in neregula, si...de aici, tine-te brodat, femeie "cu capu' ", ce mai !

Asa ca as vrea sa gasesc o cale sa ii spun acestui tatic sa traga o gura mare de aer in piept si sa se relaxeze. Sa isi tina copilul in brate, pe piept, de cite ori isi doreste, ca nu se cheama ca il invata in brate, ci ca il invata sa se simta ocrotit. Sa ii schimbe pampersii cu incredere, ca nu are cum sa il "sparga", contrar asteptarilor, bebelusii sint destul de rezistenti. Sa se distreze la fiecare rigiit la care il murdareste pe tricou, ca nu tine mult faza asta, si in curind bebelusul nu va mai mirosi asa de dulce a laptic. Sa ii priveasca atent ochisorii aia incetosati care deodata incep sa te urmareasca prin camera, si sa nu creada prostiile cum ca zimbetul bebelusului atit de mic este doar un reflex. Pediatri imbecili; bebelusa mea nu avea reflexul asta fata de persoane straine, numai fata de mine si de taica-su, asa ca sa ma mai lase cu "e prea mic ca sa sti pe ce lume este".
Si sa nu il lase sa plinga neconsolat. Niciodata. Pentru ca fiul sau este mic si neajutorat, si singurele lui repere pe lumea asta sint mami si tati, care sint responsabili cu papa dar si cu dragostea. Si contactul fizic este atit de important, si bebelusul se simte atit de pierdut in spatiul urias care il inconjoara acum. De aceea cere companie, de aceea cere in brate. Si daca ii va raspunde de fiecare data la chemare, va creste un copil increzator, care stie ca mama si tata sint mereu acolo sa il asculte.

Stiu ca nimeni nu are nevoie de sfaturi si pareri de-astea, cel mai mare rau pe care il poti face unor parinti incepatori in ale "meseriei" este sa ii coplesesti cu sfaturi si pareri, si sa ajungi sa ii faci sa se simta incompetenti si idioti si neajutorati. De aceea nu indraznesc sa ii "torn" pe git deodata toate parerile mele. In fond, nici eu nu ma pricepeam deloc la inceput, am invatat din mers de la Pisilinca. Dar cred ca o sa-i spun totusi sa se bucure cit de mult de perioada asta, cu toata lipsa de somn si oboseala si frustrarile, pentru ca AZI, eu stiu ca e anul cel mai plin de schimbari din viata lor.

Fabrica de amintiri

2010-05-26T19:57:00.002+03:00

Cam asta mi-am propus sa devin, si sa ii fac pe cei apropiati sa devina, pentru Pisilinca.
Am eu asa o fixatie, ca va avea o viata mult mai frumoasa daca tolba ei de amintiri va fi plina, daca fiecare membru al familiei va avea un coltisor al sau in sufletul ei.
Ce vreau sa isi aminteasca? Dragostea, caldura, protectia cu care o inconjuram eu si taica-su. Suflatul-in-bors al bunicelor, ale caror reguli sint intotdeauna mai putine decit ale parintilor. Craciunurile in ajunul carora facem bradutul in familie, apoi il asteptam pe Mosul cu sufletul la gura. Masa in familie de Paste, mirosul cozonacului facut in casa, mama invirtind sarmale, tata pregatind friptura la cuptor.
Concediul cu familia, mare, scoici, paduri, dusul de dupa fiecare repriza de plaja, mirosul prosoapelor ude cu apa de mare.
Serbarile la gradinita, prima poezie invatata vreodata, primul cintecel, prima felicitare de 8 Martie, primul "Va iubesc tati si mami". Laudele copilaresti "Tati meu face si drege", "Mama mea e cea mai buna".
Vreau sa isi aminteasca lucruri pe care sa isi doreasca la rindul ei sa le daruiasca propriilor copii.
Dar poate cea mai duioasa amintire dintre toate mi se pare cea de la culcare. Cind, spalata si cu burtica plina, ii pupa pe mami si pe tati si le ureaza noapte buna, pregatindu-se pentru povestea de seara citita de unul dintre noi.
Noapte buna, somn usor, sapte purici pe-un picior, puricii sa te sarute tot din 5 in 5 minute. Si ce mai rideam cind bunicul ne spunea asta, mie si bunicii, inainte sa plecam la culcare !

Ploaie

2010-05-25T10:45:00.003+03:00

M-am saturat. De tot. Pentru vreo 3 luni, asa.t
Ploua. De o saptamina jumate, de-acuma.
Da' nu ploua o zi intreaga (doua, trei) ca apoi sa se opreasca si gata. Nuuuu....ploua zilnic, fie citiva stropi (destui ca sa stringi in graba caruciorul si sa o tulesti cu plodul spre scara blocului), fie cite un ceas, doua, trei... Apoi sta. Iese soarele. Dupa jumatate de ora cerul e negru si bate vintul. Iar incep sa cada citiva stropi; dupa toate probabilitatile va veni furtuna asa ca...fuga. Si nu ajungi bine in casa si iese iar soarele.
Sau ai parte de un cer plumburiu de dimineata pina seara. Destul cit sa nu iti vina sa pleci de prin apropierea blocului, cu un carut fara husa de ploaie. Ma rog, el saracul are si husa, dar fiica-mea e "claustrofoaba", nu sta cu husa aia (care e prost facuta ca ii reduce drastic cimpul vizual) peste ea.
Peste tot, spatiul verde s-a transformat in noroaie. In parc, sub fiecare leagan este o replica in miniatura a lacului Ciric. Strazile si trotuarele pline de gropi sint acum pline de balti. Hirtiile si rahatii de pe strazi sint in egala masura inmuiate(i) si imprastiate(i).
Ei, pe vremea asta eu trebuie (ca in TREBUIE, ca altfel turbam amindoua in casa si sarim una la beregata celeilalte) sa scot copilul din casa. Fireste ca il aduc acasa ca purcelul, dar asta n-ar fi nimic, ca are mama masina de spalat, iar fetei ii place foooaaaarte tare sa apese pe butonul de pornire. Sau pe alt buton. Asa ca azi, cind m-am trezit ca la programul meu de haine delicate, Pisilinca mi-a bagat o tura de prespalare la 60 de grade, pe care nu am mai putut sa o anulez.
Daaaaaaar, nu pot sta afara in ploaie, nu? Ca sintem la virsta la care nu stim la ce foloseste umbrela, iar haina de ploaie nu ne impiedica nici sa ne udam la picioare, nici sa plescaim cu talent in fiecare baltoaca. Doar m-am amuzat cind am invatat-o sa faca tropa-tropa, iar ea s-a gindit sa tropaie pe fiecare capac de gura de canal care ii iese in cale - si acum, si in fiecare baltoaca.

Daca mai aud multa ploaie pe copertina de tabla a vecinului de sub noi, imi pun nervii pe bigudiuri. Vreau vaaaraaaa si sooooaaaare.
Da, chiar si cea mai calduroasa vara din istorie e buna....

Criza, CIC si diaspora

2010-05-15T10:15:00.002+03:00

Dupa ce saptamina trecuta o colega de forum mai avea oleaca si ma cauta si de dinti in gura, si de note proaste in clasa a Va, pentru ca i-a displacut ei parerea mea despre ciinii fara stapin si o postare de-a mea de pe la inceputurile blogului, saptamina asta am citit 99!! de pagini de reactii la masura Guvernului de reducere a indemnizatiei pe perioada CIC-ului.

Pentru necunoscatori, CIC = concediu de ingrijire a copilului, se acorda pina la implinirea virstei de 2 ani si se remunera cu 85% din venit/600 lei/luna, pentru mamele care au cotizat intreaga gama de taxe si impozite in ultimele 12 luni inaintea nasterii copilului.

Eh, criza fiind, salariile bugetarilor scazind cu 25%, pensiile cu 15%, inventindu-se noi impozite la impozite, fireste ca guvernantii s-au impiedicat si de indemnizatia asta, si si-au dat brusc seama ca "e cam multi bani" pe o perioada de timp cam lunga. Asa ca au inceput sa apara in presa primele zvonuri: ca indemnizatia va fi uniformizata la 600 lei pentru toata lumea. Apoi ca va scadea cu un procent (care a variat intre 15 si 25%), apoi ca...si ca....si ca. Asta a spus media, sa ne intelegem; ca oficialii de ne conduc au zis din start ca se va anunta vineri varianta finala.

Eeeeiiiii....si au inceput nervii.
Mamele forumiste (deci care se presupune din start ca au un oarecare nivel de educatie, ca saraca tzatza Marghioala de la Atirnatii din Deal nu are timp de stat pe net, cu toate computerele date moka de rds/rcs si cu tot netu uairles), care in majoritatea covirsitoare nu primesc indemnizatie de 600 de lei - sau comparabila - ci mai degraba tintesc plafonul ala de 4000 lei, s-au revoltat, rasculat si mai ales "inerfat" ca-cum isi permite Statu roman sa le bage mina in buzunar???
Ajungind de aici fireste la comentarii legate de justetea si echitabilitatea unui sistem care ofera unei marete PiaRiste aceiasi bani ca si "coloratei de la coltul strazii", masura care va creste natalitatea in anumite paturi sociale, dar "ce calitate vor avea copiii aia??".
Ei, cam pe la faza in care nevoile copilului de PiaRista sint net superioare celor ale copilului de "colorata" asa, by default, si in care copiii nascuti la tara din parinti cu 8-10-12 clase sint de calitate proasta fata de aia de la oras, cu parinti cu doctorate (scrise de profi pe spaga), mi s-a sculat parul din cap.
Altfel, bancu ala cu "Felicitari, tocmai l-ai omorit pe Beethoven" fiind la mare pret pe forum, ca si atitudinea plina de grija si dragoste fata de copiii abuzati, copiii cu deficiente, copiii orfani, bolnavi, neglijati.

Ma rog, in acest context, apar fete din diaspora, care zic stati oleaca, nu e mai bine nici pe la noi, ca nu te lasa nimeni sa stai 2 ani acasa cu atitia bani, ca uite in SUA e asa, in Germania asa, in Elvetia asa, in Belgia asa...ma rog, ati prins ideea. Si ca nu, economia Romaniei nu isi permite sa sustina in continuare mamele 2 ani.

Si Cutia Pandorei si-a saltat inca o data capacul.
Si a iesit la iveala mentalitatea de cacat a romanului, care prefera de departe sa isi smulga parul din cap decit sa isi puna mintea la contributie si osul la treaba si sa ia niste decizii ca sa iasa din impas.

Sa nu fiu gresit inteleasa. O atare masura da peste cap viata oricui a luat peste 600 lei indemnizatie. Loveste in familii care au facut inca de acum citiva ani credite (mai fara acoperire, poate) si in familii care au gestionat atent fiecare banut. Loveste si mai greu in familiile in care sotul este bugetar, victima si el deci a reducerii salarului cu 25%. Si in femeile care daca ajung sa se duca la munca, se trezesc ca ce iau pe mere dau pe pere (aka gradi, cresa, bona, vecina). Ii loveste chiar si pe cei care cistiga mult peste salarul mediu pe economie, si pentru care reducerea indemnizatiei (chiar si la 600 lei) va insemna poate excursii in tari mai putin exotice, hoteluri de 4 stele in loc de 5, in nici un caz dramuirea banilor de piine, lapte praf si pampers.

Este cu atit mai dureros cu cit anumite familii vor fi obligate sa renunte la CIC de 2 ani si sa se intoarca la munca, in conditiile in care este aproape imposibil sa gasesti unde sa lasi copilul acum, in iunie; crese sint putine, prost dotate, greu de ales; cele de stat sint varza, cele particulare sint foarte scumpe si oricum, ai nevoie de o bafta chioara sa prinzi un loc la cite solicitari sint (si mai ales la cite vor fi). Bone cu numele sint pe toate drumurile, dar parca te cam stringe in spate ideea de a lasa copilul cu o necunoscuta aleasa in viteza; bone calificate nu exista in tara asta.
Pentru majoritatea mamelor - si aici ma includ si eu - este o trauma sa fie obligate ca dupa nu stiu cit timp sa incredinteze viata si educatia copilului lor unor necunoscuti, care vor ajunge sa vada copilul (treaz) mai multe ore pe zi decit ele.

Dar este inacceptabil totusi ca in fata unei asemenea alegeri (impuneri), singura reactie sa fie "nu pot". "Nu se poate, o sa-mi pierd casa, nu am ce face, nu am unde sa duc copilul, nu am unde sa ma intorc la job, am cotizat enshpe ani la toate fondurile si impozitele si statul ce imi da inapoi???".
Pai e simplu, atita timp cit nu exista un fond special "de CIC", inseamna ca impozitele alea se duc pe alte nevoi ale statului (sau ale oamenilor statului, si nu ma refer la bugetari). Oricum, asa cum statul a modificat o lege, a transformat indemnizatia unica de 600 lei in 85% din salar si a aplicat legea inclusiv indemnizatiile care erau in plata la ora respectiva (si pentru asta au fost aplaudati si laudati si toate alea), n-are decit sa modifice iar legea, si sa scada indemnizatia fix asa cum ii trece prin cap.

S-a venit cu solutii. Fete din acelasi oras care se pot grupa cite 3-4, una dintre ele ramine acasa cu 3-4 copilasi si este platita de celelalte mame care se intorc la servici. Tot un fel de bona, cu avantajul ca uneori pot fi persoane semi-cunoscute deja, prin intermediul forumului si/sau a intilnirilor live.
Apelat pe rind la o vecina draguta, la un concediu de odihna al bunicii aleia, apoi al celeilalte, sau la ajutorul temporar al unei prietene, cunostinte...si usor usor, o saptamina de colo, una de dincolo, macar vine toamna si se mai elibereaza locuri in crese.

Nu. Nu exista solutii, statul de fura, ne da in cap, vrea sa ne omoare, isi bate joc de copiii nostri. Ok, asa e, statul ne fura si isi bate joc: si atunci ce facem??? In afara de tantrumuri???

Iaca de-aia e Romania unde e. Ca nu ne amintim ca se fura decit cind sintem furati. Si ca asteptam sa ni se dea. Si ca toate ni se cuvin, mai mult decit celorlalti.

Cum am facut primii pasi singura

2010-05-10T10:40:00.002+03:00

La 1 an, 2 luni si 3 zile, Pisilinca a mers sa isi ia o noua pereche de pantofiori. Dupa ce a fost incaltata, a fost pusa jos, sa verificam daca sint ok. Dar ea a vazut o minge intr-un raft, asa ca fara sa ne astepte, a pornit-o singura sa isi ia jucaria.
Se putea sa nu fie o minge implicata in toata povestea asta?? :))

Pisigri

2010-05-09T19:51:00.000+03:00

Mi s-a intimplat sa am surpriza ca unii parteneri de discutie din lumea virtuala sa isi fi format o parere foarte elaborata si cu niscai tente filosofice legate de "pisigri". Si as vrea sa distrug orice mituri :P

Pisigri este o..pisica.
Gri.
Pe care am gasit-o intr-o zi de primavara, spre sfirsitul clasei a XIIa, intr-un tufis undeva prin centrul orasului. Avea cam o luna si statea PE tufis. Nu sub, nu deasupra, nu linga, era cu cele 4 labute bine intinse intr-un echilibru precar pe crengutele subtiri ale unui boschet care margineste un spatiu verde si miorlaia ca orice alta oratanie, numai nu ca o mitza.
Am gasit-o pentru ca se stricase tramvaiul. Si pentru ca in ziua aia aveam teza la fizica, si nici un chef sa ajungem la scoala si la orele dinaintea tezei, mergeam cu C. in pas agale spre liceu.
Cum nu m-am priceput niciodata sa nu vad sau sa nu aud vreun pui de mitza, am insfacat "podoaba" cenusie cu ochi albastri si am tropait in continuare spre scoala. Am facut o pauza de cumparat parizer si ne-am distrat gindindu-ne la reactiile profilor pusi in situatia de a tine ore pe fond sonor de pisic plictisit.
Fireste ca acasa Pisigri nu s-a bucurat de o primire prea calduroasa si inca o data mi s-a pus in vedere sa ii gasesc stapin. Unde mama naibii sa ii gasesc stapin intr-o era fara internet in care invatatul pentru BAC ma cam lasase fara prieteni (cu 2 exceptii care nu aveau ce cauta cu mitza acasa) nu era prea clar. Am zis "Da, da..." si asa a ramas.
Fireste ca Pisigri crestea incet si sigur. S-a imprietenit cu Laly si cu tot ceea ce putea fi furat de pe masa din bucatarie, fapt care a cam des-prietenit-o de tata. Era o pisica timida si retrasa, din neamul pisicilor care nu-ti vor sta in veci in brate cind sau pentru ca asa vrei tu. Oricum, slabiciunea ei eram eu, asa ca in curind m-am trezit cu doua pisici care urcau grabite pe scara de lemn care ducea catre patul meu, ala de sub tavan.

Toate bune si frumoase, pina cind, in circumstante pe care nu vreau sa le detaliez dar pe care le dezaprob vehement si acum, ne-am mutat din "celebra" strada Stejar-intii si-ntii la tara, cu catel si purcel. Acolo Pisigri si-a descoperit noi veleitati, de vinatoreasa de vrabii, soareci si rindunele, spre deosebire de sclifosita si rasata Laly, care la prima plimbare pe pamintul dintre rindurile de vie, ziceai ca merge pe cuie ascutite sau carbuni incinsi.

Ma rog, cum mutatul nostru temporar a durat practic aproape un an si a fost urmat de un alt mutat temporar in care am stat cam inghesuiti, si cum Laly era singura care in mod evident nu era facuta pentru viata la tara, Pisigri a ramas peizana:D. Statut care ii place, desi prima oara cind a vazut ca plecam cu masina de acolo, a alergat dupa masina mai ceva decit un ciine. Spre mirarea mea, ne tine minte si acum, dupa citiva ani, si de cite ori mergem la ea vine sa doarma cu noi, ba chiar a tras o sfinta bataie cu pisicile mele (cind au fost si ele victimele "transhumantei" stapinilor) pentru ca ocupau camera care a fost a ei in primele ei saptamini de "viata sanatoasa".

Pisigri a fost prima pisica botezata in stilul devenit deja clasic, iar numele ei troneaza cu mindrie alaturi de cele al Motanului si Mitzeimici ("Tamica pentru prieteni). A fost prima si singura pisica de pina acum pe care am vazut-o alergind dupa masina. A fost prima care si-a manifestat de la inceput slabiciunea pentru mine, ferindu-se initial de alte atingeri. Si da, a fost prima pisica pe care eu o vedeam superba. adevarata Albastra de Rusia, in timp ce toata lumea spunea ca e urita cu spume. Mi-e greu sa ma gindesc la identitatea mea virtuala cind ea nu va mai fi...

Preaviz

2010-04-26T10:41:00.002+03:00

M-a ros curiozitatea sa vad si eu de ce multe bloguri (faine) peste care dau sint scrise (sau s-au mutat) pe Wordpress. Mi-am facut cont si m-am jucat un pic si am cam inteles.
Acum nu ca-i fac promovare wordpressului, dar mi-a placut pe de o parte ca e mult mai userfriendly (asta incluzind mai multe optiuni de inserare foto, video, link, fisier audio etc, care ma intereseaza pe mine mai mult) si are mult mai multe optiuni de personalizare. Aici trebuie sa spun ca cine ma cunoaste, stie ca eu la un telefon nou verific intii ce sonerii si wallpaper-uri are :D.
Si la capitolul gadgeturi m-am declarat profund impresionata, ca sa nu mai spun ca mai multele optiuni de aranjare in pagina (decit cele ale blogspotului) m-au cucerit, una dintre durerile mele pe blogul asta fiind taman faptul ca textul e scris cum e scris, pe o coloana ingusta si minuscula, care la o adica se intinde ca un matz...
Asadar, in masura in care reusesc sa imi fac timp sa imi mut postarile pe wordpress, ne mutam acolo cu catzel si purcel. Fireste ca anunt si las link inainte sa trag oblonul.

Pa-pa

2010-04-23T19:41:00.003+03:00

Cea mai tare chestie pe care o face Pisilinca (intruna) de doua zile-ncoace este pa-pa.
Pa dind din minuta face de citeva luni. Spune silaba pa la fel, de ceva vreme. Dar acum, le face pe amindoua odata.
Ce este super amuzant, e ca face pa oricarei chestii de care se desparte. Face pa cind iese pisica din camera. Face pa dupa ce pune o jucarie la locul ei. Face pa atunci cind inchide cartea cu animale, si chiar cind da pagina de la animalele ei preferate (momentan astea sint purcelul si bibilica. A propos, cum face bibilica???). Face pa pe strada, cind trece de ea cineva interesant care venea din sens opus directiei noastre de mers. Ce inseamna interesant in viziunea ei, nu m-am prins inca. Face pa atunci cind plecam din parc - si fireste, toate astea le face din proprie initiativa, fara sa ii spuna cineva.
Azi ne-am intilnit in fata blocului cu buni, am urcat impreuna cu ea scarile, noi ne-am oprit la etajul 1, buni trebuia sa urce inca un etaj. M-am rugat de Pisilinca cu cerul si pamintul, numai tumbe nu am facut...fireste ca nu a vrut cu nici un chip sa spuna pa.

Daca tot am spus ca am URCAT, poate se cuvine sa mentionez ca am urcat PE JOS, adica fiecare pe picioarele ei. A durat cam mult, dar Pisilinca s-a tinut cu o minuta de gratiile de la balustrada, ca un copil mare. Cind am ajuns pe palier a facut intii stinga-mprejur sa le si coboare. Am pacalit-o ca nu e cazul, asa ca urmatoarea ei grija a fost sa faca cioc-cioc la cea mai apropiata usa, care nu era a noastra. De, a invatat-o ma-sa ceva nou... Dupa care parea foarte hotarita sa porneasca vajnic inca un etaj, dar i-am taiat elanul.

Si alta faza care mi s-a parut super simpatica - facuta din proprie initiativa, ca mie astea-mi plac mai mult decit papagalicismele - a fost ca plimbindu-ne noi de minuta prin casa, a vazut Motanul in baie, bagat cu botul in vasul de mincare. E drept ca atunci cind fiica-mea o pornea in 4 labe si o gaseam jucindu-se cu granulele mitzelor, ii spuneam ca nu e voie, ca aia e papa lui pisi, dar nu i-am aratat niciodata cum maninca pisicile. Si ma trezesc ca ma trage de mina si imi arata cu degetelul, si incepe sa plescaie din buze, cum face cind o intreb Cum papa Ilinca?

P.S. lipsesc ghilimelele pentru ca nu le gasesc pe tastatura asta de doi bani !!!

Ga-ga-ga

2010-04-21T20:01:00.003+03:00

Zilele trecute am citit o postare noua pe un blog si mi-am amintit de cineva. O persoana pe care practic nu o cunosc deloc si care practic nu ma cunoaste, despre care stiu doar ceva povesti si pe care am avut norocul (si, de ce nu, onoarea, avind in vedere ca se mindreste cu ceva realizari) sa o vad live acum niste ani, cind eram mai tinara, mai libera (daca nu luam in calcul limitarile si obstacolele pe care ni le impune propria minte) si mai visatoare.
Si dintr-un imbold oarecare - bine, nu era oarecare, era dorinta de a-mi pune pe desktop o poza cu un nene care mi-a placut mult cindva, si de care am fost indragostita o vreme, intr-un mare secret, cam ca de personajele din filme - am dat un search pe prietenul Google. Si am gasit acest site.

In primul rind sint bucuroasa si mindra ca o mina de romani s-au gindit sa ofere asa ceva conationalilor imbuibati prea adesea de mici, cirnati si bere, care poate si-ar dori si altceva, dar nu stiu de unde sa apuce "altceva"- ul asta. Si sa imi ofere mie, si altora ca mine, o sansa de a incerca ceva la care doar am visat pina acum.

Habar nu am daca proiectul functioneaza in prezent si daca exista amatori. Mie mi se pare absolut bestial si ca program de vacanta cu familia, si ca oferta de team building, si ca optiune pentru grupuri de prieteni indragostiti de cintece la foc de tabara. Habar nu am de tarife, si nici nu cred ca o sa aflu anul asta, pentru ca Pisilinca este prea mica pentru toate treburile alea bestiale despre care povesteste site-ul; cu siguranta imi doresc din inima ca oamenii astia si ideile lor sa existe si peste citiva ani.

Si azi citesc un comentariu foarte dragut la una din postarile mele anterioare (multumesc, A.), comment care mi-a mers direct la suflet pentru ca nu-i asa? parintii sint atit de tentati sa le ofere copiilor lor ocazia sa testeze lucruri pe care si le-ar fi dorit pentru ei insisi (si care de cele mai multe ori nu atrag de nici o culoare odraselele pasionate de cu totul altceva). Si pornind de la commentul asta, care o onora pe Pisilinca-alpinista (si pe ma-sa) m-am gindit io asa ce frumos ar fi daca unul din oamenii din echipa despre care povesteam mai sus (da, fireste ca ACELASI) ar organiza niste cursuri de catzarat pentru copii. Imi si imaginez:
- un dolofan cintarind dublu fata de greutatea optima pentru virsta sa;
- o pistruiata cu aparat dentar;
- o blonda cu breton lung, bentita si sosete roz-bombon si rucsacel trendy cu Hello Kitty;
- un ochelarist tuns castron
- etc
la poalele unui bolovan oarecare, inalt de vreo 3-4 metri, aratind absolut disperati si dornici de a scapa de acolo oriunde, chiar si la stomatolog, in timp ce 4 (5, 6...etc) mame machiate, cu blugi pana in bocancei mov sau cu pantaloni scurti franjurati si cizmulite crosetate si purtind tricouri mulate cu decolteu generos peste sutienele push-up, ii incurajeaza entuziast, salivind dupa niscai bicepsi, pectorali si "patratele" abdominale ale antrenorului.
Cu un tarif decent si atent stabilit si cu un site bogat in fotografii fata spate si profil, unele surprinzind apropierea omului de stinca rece si cenusie (la bustul gol daca se poate), garantez cistiguri substantiale. Plus citeva zile linistite de facut burta de bere in fata teveului pentru tatii menajeriei de mai sus :))

Prima leapsa. Multumesc !

2010-04-20T22:00:00.002+03:00

Prima leapsa din viata mea vine de aici. Anuntata, e drept, printr-un comentariu - de aici intirzierea, ca imi citesc comentariile o data la 7 ani.
Cerintele erau - le iau cu copy-paste, ca ma stiti cit sint de harnica:
1. Sa postez cadoul - inimioara albastra de mai sus. Indeplinit, a fost simplu, intimplator mi se si pare dragut.
2. Sa spun din partea cui este: facut deja.
3. Sa ofer cadoul altor 12 prieteni. Aici e complicat....
4. Sa afisez linkul lor - in mare sint cei din blogroll.
5. Sa le dau de stire printr-un comment - aici iar m-ai prins, da ce nu fac io pentru prima leapsha?:D.
6. Sa fac o lista cu 10 chestii care-mi plac.
- cort la munte sau la mare, cu foc de tabara, gratar improvizat, palinca si tigari
- rockul
- Ozzy Osbourne
- cartile
- ciinii si pisicile (din ciclul "Familia mea si alte animale"...)
- prietenii
- casa mea (ma rog, vastele apartamente)
- plimbarile
- oamenii care fac curat in urma lor si a altora, cu care au impartit acelasi spatiu in natura
- oamenii care mai cred ca pot schimba lumea.

Lista este facuta intr-o ordine oarecare, ca nu ma pot decide la pozitia fiecarui element enumerat. Copchilu' si barbatu' din dotare nu au fost mentionati din motive obiective, altele decit acela ca nu ar merita :P